ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 25 mai 2002, reclamanta A.M., a chemat în judecată pe pârâții Primăria

orașului Mărășești și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei

de 200.000.000 lei sau echivalentul a 6000 dolari USD, reprezentând

contravaloarea imobilului, casă de locuit și anexe, proprietatea părinților

acesteia.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin autorizația nr. 4 din 14

februarie 1978 emisă de Consiliul Popular al Orașului Mărășești, s-a dispus

demolarea casei de locuit și a anexelor gospodărești, proprietatea autorilor

R.I. și D.

Tribunalul

Vrancea, secția civilă, prin sentința nr. 105 din 5 mai 2003 a admis acțiunea

formulată de reclamanta A.M. și a constatat că aceasta are un drept la

despăgubiri în valoare de 375.126.000 lei, datorate de Statul Român prin

Ministerul Finanțelor, D.G.F.P. Vrancea, pentru imobilul (casă și teren)

despăgubiri ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății,

conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

A

respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, că autorii reclamantei au avut în

proprietate imobilul, casă de locuit, construit din paiantă, acoperit cu tablă,

având 4 camere, 3 bucătării, anexe gospodărești și suprafața de 546 mp, bunuri

expropriate, în vederea realizării unei lucrări de utilitate publică, respectiv

extinderea Spitalului Orășenesc Mărășești.

S-a

avut de asemenea în vedere că scopul pentru care a fost expropriat imobilul nu

a fost atins.

Referitor

la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice, instanța de fond a reținut că prevederile art. 3, art. 9,

art. 10 și art. 36 din Legea nr. 10/2001 și art. I din Titlul II din O.U.G. nr.

184/2002, dă posibilitatea instanțelor de a stabili o despăgubire echivalentă

pentru toate persoanele îndreptățite.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel, Primăria orașului Mărășești și Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea, invocând aplicarea greșită a

prevederilor Legii nr. 10/2001.

Prin

apelul declarat, Primăria orașului Mărășești, a susținut în esență, că acțiunea

urma a fi respinsă întrucât autorii reclamantei personal au solicitat demolarea

imobilului în litigiu întrucât se afla într-o stare avansată de uzură, aspect

confirmat de autorizația de demolare nr. 4/1978, iar pe de altă parte imobilul

nu a fost identificat corect, fiind altul decât cel trecut în autorizația de

demolare.

A

mai susținut că, măsurile reparatorii acordate reclamantei prin echivalent

bănesc, fiind limitativ prevăzute, în speță se impunea acordarea de titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Ministerul

Finanțelor Publice, D.G.F.P. Vrancea, prin apelul declarat a invocat

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate întrucât lipsa unui cadru

legal care să reglementeze modul, cuantumul și procedura de acordare a

despăgubirilor impunea respingerea acțiunii ca prematur introdusă.

A

mai susținut, că nici pe fond acțiunea nu este întemeiată, întrucât obiectul

donației l-a făcut doar suprafața de teren și nu construcția.

Curtea

de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 131/A din 26 septembrie 2003 a

respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Primăria orașului Mărășești

și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel, a reținut în esență, că exproprierea s-a

făcut în baza deciziei nr. 78 din 27 martie 1978 emisă de Consiliul Popular al

județului Vrancea, fără a exista o ofertă de donație, astfel că nu a operat un

transfer de proprietate, terenul fiind preluat abuziv.

Decizia

nr. 78 din 27 martie 1978 a fost însoțită de un plan de situație, astfel că nu

poate fi vorba despre o eroare asupra imobilului, cum a susținut apelanta

Primăria orașului Mărășești.

A

mai constatat că, reclamanta este îndreptățită la despăgubiri în cuantumul

stabilit prin expertiza efectuată în cauză și în mod corect s-a dispus a fi

actualizată cu indicele de inflație la data plății efective conform art. 11

alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Pentru

aspectele menționate, instanța de apel a reținut că nici apelul pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice nu este întemeiat, întrucât prin art. 38 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, s-a reglementat și modalitatea de acordare a

despăgubirilor care se va efectua, de o comisie interministerială.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Direcția Generală a Ministerului Finanțelor

Publice Vrancea în numele Ministerului Finanțelor Publice reprezentant al

Statului Român, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9

C. proc. civ., susținând în esență, prematuritatea acțiunii și lipsa cadrului

legal pentru evaluarea despăgubirilor, precum și faptul că obiectul donației

l-a făcut doar suprafața de teren de 560,60 mp nu și construcția.

Recursul

nu este fondat.

În

cauză, reclamanta a notificat Prefectura județului Vrancea, solicitând pentru

imobilul, casă de locuit și anexe gospodărești, preluat abuziv de stat, măsuri

reparatorii în echivalent, urmând procedura prevăzută de art. 36 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

În

raport cu obiectul pretențiilor reclamantei, în mod legal prima instanță a dispus

efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii imobilului conform art. 36

alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit

art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, „valoarea construcțiilor expropriate

în vederea demolării se stabilește potrivit actelor normative în vigoare la

data exproprierii și se actualizează cu indicele inflației la data plății

efective”.

Cu

referire la calculul despăgubirilor, în cazul măsurilor reparatorii prin

echivalent, cadrul legal este dat de art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 184 din 12

decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001.

Prin

urmare, dispozițiile legale citate au fost corect aplicate în speță.

Contrar

celor susținute de recurentă, reclamanta a făcut dovada că imobilul, casă de

locuit și anexe gospodărești, a fost preluat abuziv în vederea exproprierii,

conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Sub

acest aspect din chiar autorizația de demolare nr. 4 din 14 februarie 1978,

rezultă că pe locul imobilului se va extinde Spitalul orășenesc Mărășești.

Pe

de altă parte, din adresa nr. 1223/1991 emisă de Prefectura județului Vrancea,

rezultă că exproprierea s-a făcut fără a exista o ofertă de donație din partea

autorilor reclamantei.

Ca

urmare, recursul pârâtei fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

D.G.F.P. Vrancea în numele Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al

Statul Român împotriva deciziei civile nr. 131 A din 26 septembrie 2003 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2006.