ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 mai 2002, reclamanta A.M., a chemat în judecată pe pârâții Primăria orașului Mărășești și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 200.000.000 lei sau echivalentul a 6000 dolari USD, reprezentând contravaloarea imobilului, casă de locuit și anexe, proprietatea părinților acesteia. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin autorizația nr. 4 din 14 februarie 1978 emisă de Consiliul Popular al Orașului Mărășești, s-a dispus demolarea casei de locuit și a anexelor gospodărești, proprietatea autorilor R.I.

și D. Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința nr. 105 din 5 mai 2003 a admis acțiunea formulată de reclamanta A.M. și a constatat că aceasta are un drept la despăgubiri în valoare de 375.126.000 lei, datorate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, D.G.F.P. Vrancea, pentru imobilul (casă și teren) despăgubiri ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. A respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, că autorii reclamantei au avut în proprietate imobilul, casă de locuit, construit din paiantă, acoperit cu tablă, având 4 camere, 3 bucătării, anexe gospodărești și suprafața de 546 mp, bunuri expropriate, în vederea realizării unei lucrări de utilitate publică, respectiv extinderea Spitalului Orășenesc Mărășești.

S-a avut de asemenea în vedere că scopul pentru care a fost expropriat imobilul nu a fost atins. Referitor la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond a reținut că prevederile art. 3, art. 9, art. 10 și art. 36 din Legea nr. 10/2001 și art. I din Titlul II din O.U.G. nr. 184/2002, dă posibilitatea instanțelor de a stabili o despăgubire echivalentă pentru toate persoanele îndreptățite. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Primăria orașului Mărășești și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea, invocând aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 10/2001.

Prin apelul declarat, Primăria orașului Mărășești, a susținut în esență, că acțiunea urma a fi respinsă întrucât autorii reclamantei personal au solicitat demolarea imobilului în litigiu întrucât se afla într-o stare avansată de uzură, aspect confirmat de autorizația de demolare nr. 4/1978, iar pe de altă parte imobilul nu a fost identificat corect, fiind altul decât cel trecut în autorizația de demolare. A mai susținut că, măsurile reparatorii acordate reclamantei prin echivalent bănesc, fiind limitativ prevăzute, în speță se impunea acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Vrancea, prin apelul declarat a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate întrucât lipsa unui cadru legal care să reglementeze modul, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor impunea respingerea acțiunii ca prematur introdusă.

A mai susținut, că nici pe fond acțiunea nu este întemeiată, întrucât obiectul donației l-a făcut doar suprafața de teren și nu construcția. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 131/A din 26 septembrie 2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Primăria orașului Mărășești și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea. Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut în esență, că exproprierea s-a făcut în baza deciziei nr. 78 din 27 martie 1978 emisă de Consiliul Popular al județului Vrancea, fără a exista o ofertă de donație, astfel că nu a operat un transfer de proprietate, terenul fiind preluat abuziv. Decizia nr. 78 din 27 martie 1978 a fost însoțită de un plan de situație, astfel că nu poate fi vorba despre o eroare asupra imobilului, cum a susținut apelanta Primăria orașului Mărășești.

A mai constatat că, reclamanta este îndreptățită la despăgubiri în cuantumul stabilit prin expertiza efectuată în cauză și în mod corect s-a dispus a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Pentru aspectele menționate, instanța de apel a reținut că nici apelul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice nu este întemeiat, întrucât prin art. 38 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a reglementat și modalitatea de acordare a despăgubirilor care se va efectua, de o comisie interministerială. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcția Generală a Ministerului Finanțelor Publice Vrancea în numele Ministerului Finanțelor Publice reprezentant al Statului Român, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.

civ., susținând în esență, prematuritatea acțiunii și lipsa cadrului legal pentru evaluarea despăgubirilor, precum și faptul că obiectul donației l-a făcut doar suprafața de teren de 560,60 mp nu și construcția. Recursul nu este fondat. În cauză, reclamanta a notificat Prefectura județului Vrancea, solicitând pentru imobilul, casă de locuit și anexe gospodărești, preluat abuziv de stat, măsuri reparatorii în echivalent, urmând procedura prevăzută de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În raport cu obiectul pretențiilor reclamantei, în mod legal prima instanță a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii imobilului conform art. 36 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001. Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, „valoarea construcțiilor expropriate în vederea demolării se stabilește potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii și se actualizează cu indicele inflației la data plății efective”.

Cu referire la calculul despăgubirilor, în cazul măsurilor reparatorii prin echivalent, cadrul legal este dat de art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001. Prin urmare, dispozițiile legale citate au fost corect aplicate în speță. Contrar celor susținute de recurentă, reclamanta a făcut dovada că imobilul, casă de locuit și anexe gospodărești, a fost preluat abuziv în vederea exproprierii, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001. Sub acest aspect din chiar autorizația de demolare nr. 4 din 14 februarie 1978, rezultă că pe locul imobilului se va extinde Spitalul orășenesc Mărășești. Pe de altă parte, din adresa nr. 1223/1991 emisă de Prefectura județului Vrancea, rezultă că exproprierea s-a făcut fără a exista o ofertă de donație din partea autorilor reclamantei.

Ca urmare, recursul pârâtei fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Vrancea în numele Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statul Român împotriva deciziei civile nr. 131 A din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2006.