ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5120/2004

Camera de Consiliu

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 85 din 17

septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești a fost admisă cererea de extrădare și

constatându-se că sunt întrunite condițiile acesteia, s-a dispus extrădarea

numitei P.P.A.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că la data de 11 august 2004, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus prin Ordonanța nr. 3331/II/5/2004,

arestarea provizorie a cetățeanului moldovean P.P.A., împotriva căreia

autoritățile judiciare competente din Republica Moldova au emis la data de 20

iulie 2004, mandatul de arestare nr. 14196/2004.

În conformitate cu dispozițiile art.

33 alin. (3) din Legea 296 din 7 iunie 2001, privind extrădarea, în vigoare la

acea dată, a fost sesizată Curtea de Apel Pitești pentru instrumentarea în

continuare a cauzei.

Persoanei extrădabile i s-au adus la

cunoștință temeiurile arestării și faptele pentru săvârșirea cărora este

cercetată aceasta, precizând că nu este de acord cu extrădarea în Republica

Moldova.

La termenul de judecată din 16

august 2004 curtea de apel, prin încheiere, s-a pronunțat pentru menținerea

măsurii arestării provizorii și a amânat cauza în vederea depunerii la dosar a

cererii de extrădare și actele anexe acesteia.

La data de 14 septembrie 2004,

Procuratura Generală a Republicii Moldova a trimis Ministerului Justiției

respectiva cerere de extrădare, în care se arată că persoana extrădabilă este învinuită

de săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al

Republicii Moldova sub denumirea: „Însușirea în proporții mari a bunurilor

altei persoane” fiind emis pe numele ei un mandat de arestare.

În sprijinul cererii au fost atașate

mandatul de arestare pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 195 alin.

(2) C. pen. al Republicii Moldova, ordonanța de punere sub învinuire emisă de

procurorul din cadrul Procuraturii sectorului Centru din municipiul Chișinău și

fișa personală a persoanei respective.

În concret, fapta pentru care este

cercetată constă în aceea că în toamna anului 2003, aflându-se în Italia a primit

de la concubinul său O.I. o sumă de bani, pentru a i-o da fratelui acestuia,

A.I., din orașul Chișinău, Republica Moldova. Deși la începutul lunii mai 2004

cea în cauză a fost în municipiul respectiv nu i-a dat banii, ci și i-a însușit

după care a părăsit țara.

Această faptă este pedepsită cu

închisoare mai mare de 5 ani, așa cum rezultă din copia actelor depuse la

dosar.

Considerând că cererea de extrădare

este întemeiată, potrivit art. 54 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, iar

instanța a fost legal sesizată, în baza art. 38 din actul normativ amintit,

Curtea de Apel Pitești a admis-o prin sentința nr. 85 din 17 septembrie 2004 și

a dispus extrădarea numitei P.P.A.

Împotriva acestei soluții, persoana

extrădabilă a declarat recurs.

Apărătorul a susținut că soluția

pronunțată de Curtea de Apel Pitești nu este legală și temeinică, deoarece

probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru a se putea verifica

îndeplinirea condițiilor necesare admiterii cererii.

Rezumatul cauzei este evaziv atât în

ceea ce privește prima parte a documentelor primite de la autoritățile

judiciare ale Republicii Moldova, cât și descrierea faptei făcută în ordonanța

de punere sub învinuire emisă la data de 9 septembrie 2004, de către

Procuratura Republicii Moldova.

În ordonanța respectivă se

menționează că persoana extrădabilă P.P.A., aflându-se la lucru în Italia din

toamna anului 2003, a primit de la concubinul său O.I. o sumă de bani pentru a

i-o remite fratelui acestuia, A.I., ceea ce nu a făcut cauzându-i astfel o

pagubă materială deosebit de mare, care conform art. 195 alin. (2) C. pen. al

Republicii Moldova, constituie infracțiunea de însușire în proporții deosebit

de mari a bunurilor altei persoane.

Apărătorul a susținut că din cele

menționate în ordonanța de punere sub urmărire penală, nu rezultă dacă este

îndeplinită condiția dublei incriminări, necesară admiterii cererii de

extrădare.

Totodată, el a mai susținut că nu

este cert dacă persoana vătămată este O.I sau fratele acestuia, împrejurare ce

trebuia stabilită întrucât, potrivit art. 32 din Legea nr. 302/2004, o altă

condiție a admiterii cererii de extrădare este aceea ca cel prejudiciat să

solicite extrădarea, deoarece textul de lege menționat mai sus prevede că

extrădarea nu se acordă, dacă acțiunea penală nu este pornită la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate, iar aceasta se opune extrădării.

În sfârșit, apărătorul a mai

susținut că fapta a fost comisă pe teritoriul statului italian și potrivit art.

31 din Legea nr. 302/2004, nu există dovada că acesta a solicitat extrădarea,

iar actele respective trebuiau transmise pe cale oficială, în original.

Recursul nu este fondat.

Analizând cererea de extrădare, în

lumina motivelor de recurs invocate, pe baza probelor care au fost complet

administrate și corect interpretate se constată că hotărârea pronunțată este

temeinică și legală, potrivit art. 54 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004. Se

constată, de asemenea, că potrivit art. 38 din legea respectivă, instanța a

fost legal sesizată cu cererea de extrădare și cu actele prezentate în

sprijinul acesteia.

Este adevărat că ultimul text de

lege menționat face referire la original sau copie autentică, dar art. 15 din

aceeași lege prevede și modalități de transmitere a cererilor, dispunând că în

baza acordului încheiat între statul solicitant și cel solicitat pot fi

folosite și mijloace electronice adecvate, în special faxul dacă autenticitatea

și confidențialitatea cererii, precum și credibilitatea datelor transmise sunt

garantate.

Dispozițiile art. 14 din legea

respectivă pe motiv că actele înaintate de autoritatea competentă a statului

solicitant nu ar îndeplini cerințele legale, nu-și au aplicabilitatea, deoarece

ele se referă la transmiterea directă a cererilor de asistență judiciară în

timp ce în cauza de față documentele respective au fost transmise prin

intermediul Ministerului Justiției, Direcția Relații Internaționale și

Drepturile Omului, iar nu direct autorității judiciare solicitate, astfel încât

credibilitatea lor nu poate fi pusă în discuție.

Analizând condiția gravității

pedepsei, prevăzută de art. 28 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală, se constată că aceasta este

realizată întrucât persoana extrădabilă este cercetată, pentru comiterea unei

fapte care potrivit statului solicitant și legislației române, pedeapsa

privativă de libertate prevăzută de lege este mai mare de 2 ani. Ca atare,

condiția existenței dublei incriminări, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004

este îndeplinită.

De asemenea, nu este necesar să se

verifice dacă persoana vătămată se opune extrădării, întrucât din probele

administrate în cauză nu rezultă că potrivit legislației atât a statului

solicitat cât și a celui solicitant acțiunea penală pentru fapta comisă de

persoana extrădabilă, se pornește la plângerea prealabilă a celui prejudiciat.

Din conținutul ordonanței de punere sub învinuire a Procuraturii sectorului

Centru din municipiul Chișinău, reiese că împotriva persoanei extrădabile a

fost dispusă începerea urmăririi penale de către parchet, cea în cauză fiind

cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului în formă

agravată, pedepsită de C. pen. al Republicii Moldova, cu închisoare de la 10

ani la 20 ani, fapta fiind considerată de o gravitate deosebită.

Susținerea apărătorului că fapta a

fost comisă pe teritoriul statului italian și nu există dovada că acesta a

solicitat extrădarea, nu este întemeiată, deoarece în Italia persoana

respectivă a primit banii, pe care trebuiau să-i remită la Chișinău altei

persoane, ceea ce nu a făcut.

Față de această situație, fapta

fiind comisă în Republica Moldova, unde trebuia să predea banii, acțiunea

penală a fost pornită de Procuratura Republicii Moldova și punerea sub

învinuire a fost făcută tot de aceasta. Era normal deci, ca extrădarea să fie

cerută de autoritățile judiciare ale Republicii Moldova.

Referitor la temeinicia urmării

penale și la oportunitatea extrădării acestea sunt aspecte asupra cărora

instanțele, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, nu sunt

competente să se pronunțe.

În sfârșit analizând cererea de

extrădare în raport cu starea de sănătate a persoanei extrădabile se constată

că, în conformitate cu actele medicale depuse la dosar, aceasta suferă de o

afecțiune denumită „eritem exudativ” și necesită respectarea unui regim

alimentar adecvat și luarea de măsuri pentru a preveni o răceală. Această

afecțiune și starea de graviditate a persoanei extrădabile nu constituie

excepțiile, prevăzute de art. 23 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, deoarece din

actele respective nu reiese că extrădarea acesteia ar avea consecințe de o

gravitate deosebită pentru ea, cum prevede dispoziția legală menționată mai sus.

Ca atare recursul urmează să fie

respins.

Întrucât persoana extrădabilă se

află în stare de arest, urmează să se mențină măsura arestării preventive.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei, vor fi restituite de către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

persoana extrădabilă P.P.A., împotriva sentinței nr. 85 din 17 septembrie 2004

a Curții de Apel Pitești, ca nefondat.

Menține măsura arestării preventive

a persoanei extrădabile.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

octombrie 2004.