ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3141/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 555 din 24 iunie 2003, Tribunalul Mureș, ca

urmare a respingerii excepției prematurității introducerii acțiunii și a

excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și

Internelor și a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. invocate de acestea, a admis în parte

acțiunea reclamanților, obligând pârâții, în solidar, să restituie fiecăruia

dintre reclamanți sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurările

sociale de sănătate, în procent de 7% din toate drepturile de natură salarială

cuvenite pe perioada de 1 martie 2000–31 martie 2003, cu actualizarea sumelor

nete în funcție de rata inflației, începând cu data reținerii lunare a fiecărei

sume și până la data plății efective.

De asemenea, instanța a obligat pârâtele să nu mai încaseze din

drepturile de natură salarială ale reclamanților sume cu titlu de contribuții

de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 1 aprilie 2003 și pentru

viitor, până la adoptarea unor norme legale care să instituie, în mod expres,

în sarcina acestora obligația de plată a unei astfel de contribuții.

Totodată, tribunalul a respins restul pretențiilor reclamanților ca

fiind prescrise.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr. 1152/R din 16

octombrie 2003, a respins recursurile declarate de Ministerul Administrației și

Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva

hotărârii instanței de fond.

Împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel a

declarat recurs în anulare

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție

, care a susținut că hotărârile respective au fost date cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În esență, se arată că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 prevede

că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează

descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în

colectarea și utilizarea fondurilor.

Se mai susține că în art. 4 din aceeași lege sunt arătate categoriile de

persoane supuse în mod obligatoriu asigurării, iar în art. 55 sunt stabilite

categoriile de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Potrivit dispozițiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995, reclamanții

beneficiau în perioada de referință de gratuitățile prevăzute de art. 1 din

H.G. nr. 270/1990 (asistență medicală și medicamente), precum și de cele

prevăzute de art. 3 din același act normativ, numai în condițiile Legii nr.

145/1997, respectiv condiționat de achitarea cotelor de contribuții lunare de

asigurări de sănătate sau dacă făceau dovada că se încadrează în categoriile de

persoane scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Se mai arată că nici în legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată

în vigoare la 1 ianuarie 1998, reclamanții nu sunt incluși în categoria

persoanelor exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor

sociale de sănătate.

Recursul în anulare este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 au fost abrogate art. 330-330

4

C. proc. civ., care reglementau calea de atac a recursului în anulare. De

aceea, începând cu data intrării în vigoare a ordonanței, 28 august 2003,

această cale de atac nu mai exista în Codul de procedură civilă.

Art. 330 C. proc. civ. avea următorul conținut: „Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea

ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de

Justiție, hotărârile irevocabile pentru următoarele motive (...)”.

Potrivit textului citat, recursul în anulare, cale extraordinară de atac

-, avea ca obiect numai hotărâri judecătorești irevocabile.

Calea de atac a recursului în anulare fiind desființată, pentru

situațiile de conflict de legi procesuale în timp se aplică art. II alin. (3)

din O.U.G. nr. 58/2003, text identic cu art. 725 alin. (4) C. proc. civ. care

dispune: „hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de

legea sub care au fost pronunțate”.

Pentru recursul în anulare, interpretarea textului citat trebuie făcută

în sensul că, regula stabilită să aplică dacă la data pronunțării hotărârii

judecătorești irevocabile exista această cale de atac.

Rezultă că, hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate după data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 nu mai pot fi atacate cu recurs în

anulare, deoarece nu mai există dispoziții legale care să justifice existența

acestei căi de atac.

De aceea, în cauza de față recursul în anulare declarat împotriva

sentinței nr. 555 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Mureș (supusă recursului) și

deciziei irevocabile nr. 1152/R din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse anterior, recursul în anulare va fi respins

ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul

în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1152/R din 16 octombrie

2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, și a sentinței civile nr. 555

din 24 iunie 2003 a Tribunalului Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie

2005.