ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2094/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul C.V. a

chemat în judecată pârâta C.C.C.L.R.A. din cadrul M.J.L.C. contestând decizia

dată de această comisie în Dosarul nr. 188/2008.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că se încadrează în disp. O.U.G. nr. 214/1999, invocând

condamnarea tatălui său P.C., exmatricularea din școli a copiilor acestei

familii, faptul că a luptat împotriva măsurilor administrative abuzive ale

regimului comunist și că a fost urmărit permanent de către organele de reprimare,

cu planuri de măsuri de exterminare.

Pârâtul a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că cererea a

fost depusă la comisie la data de 4 august 2008, după termenul limită prevăzut

de lege care era 27 noiembrie 2006.

Prin Sentința civilă

nr. 2312 din 2 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamant.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 1963 din data de

21 august 2008 pronunțată în Dosarul nr. 188/2008, cererea reclamantului a fost

respinsă ca tardiv introdusă față de disp. art. 2 din Legea nr. 173/2006 care a

modificat și completat O.U.G. nr. 214/1999.

Deoarece Legea nr.

173/2006 a fost publicată în M. Of. nr. 438/22.05.2006, cererea trebuia depusă

cel mai târziu la data de 27 noiembrie 2006.

Instanța de fond a

mai reținut că reclamantul a formulat cerere la 4 august 2008, după expirarea

termenului prevăzut în mod expres în acest scop, astfel încât în mod legal

cererea a fost respinsă ca tardiv formulată, ca o consecință a sancțiunii

decăderii intervenită pentru nerespectarea termenului imperativ sus-menționat.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamantul C.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că sentința recurată este nulă și neavenită, iar comisia a

făcut mai multe ilegalități printre care: fals, uz de fals și fals intelectual.

Pentru aceste motive,

recurentul solicită admiterea recursului și pe cale de consecință să i se

acorde calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Potrivit art. 1 din

O.U.G. nr. 214/1999, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau

supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.

În conformitate cu

art. 2 alin. (1) al ordonanței, constituie infracțiuni săvârșite din motive

politice, infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului

împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și

abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică, b)

susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;

c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 14 decembrie

1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) acțiunea de împotrivire

cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și

respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e)

înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine

etnică, de limbă, ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere

ori de origine socială.

Art. 3 din același

act normativ arată că prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri

luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a

săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1), în baza

cărora s-a dispus: f) exmatricularea din școli, licee și facultăți; g)

încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice

și dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătorești de la acea dată.

Potrivit art. 5 alin.

(1) din O.U.G nr. 214/1999: "Cererea poate fi introdusă de persoana

condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul

acesteia, de soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, până cel

târziu la 31 decembrie 2003".

De asemenea, conform

art. 2 din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr.

214/1999, "Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a

prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri

administrative abuzive ori, după decesul acestora, soțul sau rudele până la

gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea calității de

luptător în rezistenta anticomunistă".

Legea nr. 173/2006 a

fost publicată în M. Of. al României nr. 438/22.05.2006, astfel că cererea

trebuia depusă până cel târziu la data de 27 noiembrie 2006.

În cauză, cererea

formulată de reclamant a fost depusă la data de 04 august 2008, deci după

termenul limită prevăzut de lege, astfel că instanța de fond în mod corect a

reținut că decizia comisiei prin care s-a respins cererea ca tardiv introdusă

este legală.

Prin urmare, Înalta

Curte a constatat că susținerile și criticile formulate de recurent sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.V. împotriva Sentinței civile nr. 2312 din 2 iunie 2009 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.