ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 781/2005

Deliberând asupra

recursurilor de față, constată.

Prin sentința penală nr. 83

din 9 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj inculpații:

1.

B.A.I.

și

2.

O.M.

au fost condamnați la câte 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art.

99 alin. (3) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a constatat că partea

vătămată G.V. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

Fiecare inculpat a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că, în

seara de 24 decembrie 2002, inculpații au fost cu colinda la locuința părții

vătămate G.V. Aceasta le-a permis accesul în locuință și după ce inculpații au

cântat colindele a luat o carte de muncă în care păstra banii cu intenția de a

da fiecărui inculpat 10.000 lei.

Inculpații s-au înțeles să

sustragă banii părții vătămate și i-au smuls din mână cartea de muncă, după

care au fugit.

Ajunși în Gara Sărmășag cei

doi au numărat banii, constatând că sustrăseseră suma de 11.000.000 lei pe care

apoi au împărțit-o în mod egal.

Pe parcursul cercetărilor

banii au fost restituiți părții vătămate.

Inculpații au declarat

recurs criticând sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării

pedepselor.

Prin decizia penală nr. 288

din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj au fost admise apelurile declarate

de inculpați și a fost desființată în parte sentința.

Rejudecând cauza instanța de

apel i-a condamnat pe inculpați în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3),

art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., la câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni

închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a apreciat

că în cauză se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea

inculpaților, având în vedere conduita bună a inculpaților anterior comiterii

faptei.

Inculpații au declarat

recurs, susținând că fapta prezintă un pericol social redus, astfel încât

aplicarea unei pedepse nu se justifică și au solicitat aplicarea unei măsuri

educative.

Recursurile nu sunt fondate.

Curtea apreciază că în

raport de pericolul social concret al faptei determinat de împrejurarea că a

fost comisă de două persoane împreună, în locuința părții vătămate și în timpul

nopții, precum și de faptul că prejudiciul cauzat a fost de 11.000.000 lei,

aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea

inculpaților.

Întrucât din examinarea

cauzei nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în

considerare conform art. 385

1

alin. (3) C. proc. pen., Curtea va

respinge recursurile conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A.I. și O.M. împotriva

deciziei penale nr. 288 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurenții

inculpați să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2005.