ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 781/2005

Deliberând asupra recursurilor de față, constată. Prin sentința penală nr. 83 din 9 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj inculpații: 1. B.A.I. și 2. O.M. au fost condamnați la câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat că partea vătămată G.V. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat. Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că, în seara de 24 decembrie 2002, inculpații au fost cu colinda la locuința părții vătămate G.V.

Aceasta le-a permis accesul în locuință și după ce inculpații au cântat colindele a luat o carte de muncă în care păstra banii cu intenția de a da fiecărui inculpat 10.000 lei. Inculpații s-au înțeles să sustragă banii părții vătămate și i-au smuls din mână cartea de muncă, după care au fugit. Ajunși în Gara Sărmășag cei doi au numărat banii, constatând că sustrăseseră suma de 11.000.000 lei pe care apoi au împărțit-o în mod egal. Pe parcursul cercetărilor banii au fost restituiți părții vătămate. Inculpații au declarat recurs criticând sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor. Prin decizia penală nr. 288 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj au fost admise apelurile declarate de inculpați și a fost desființată în parte sentința.

Rejudecând cauza instanța de apel i-a condamnat pe inculpați în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., la câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a apreciat că în cauză se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților, având în vedere conduita bună a inculpaților anterior comiterii faptei. Inculpații au declarat recurs, susținând că fapta prezintă un pericol social redus, astfel încât aplicarea unei pedepse nu se justifică și au solicitat aplicarea unei măsuri educative. Recursurile nu sunt fondate.

Curtea apreciază că în raport de pericolul social concret al faptei determinat de împrejurarea că a fost comisă de două persoane împreună, în locuința părții vătămate și în timpul nopții, precum și de faptul că prejudiciul cauzat a fost de 11.000.000 lei, aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea inculpaților. Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 385 1 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A.I. și O.M. împotriva deciziei penale nr. 288 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2005.