ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3317/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 323 din 8

martie 2004 a Tribunalului București a fost respinsă, ca inadmisibilă,

contestația la executare formulată de condamnatul B.M., contra sentinței penale

nr. 210/1996 a Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că petentul condamnat a solicitat redozarea pedepsei ce i-a fost

aplicată, prin sentința sus-menționată, ceea ce nu constituie un incident în

legătură cu executarea, care să cadă sub incidența dispozițiilor art. 461 C.

proc. pen.

Împotriva acestei sentințe penale

contestatorul-condamnat a declarat apel, susținând că i s-a majorat pedeapsa la

20 ani închisoare, fără citarea sa, situație în care nu a cunoscut și nu a

declarat recurs.

Prin decizia penală nr. 274 din 13

aprilie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

contestatorului B.M., motivând că solicitările apelantului nu pot constitui un

incident la punerea în executare a hotărârii, așa cum cere dispoziția legală

înscrisă în art. 461 C. proc. pen.

În termen legal,

contestatorul-condamnat a declarat recurs.

Recurentul condamnat nu a motivat în

scris recursul declarat, iar cu ocazia soluționării, oral, a lăsat soluția la

aprecierea instanței.

Recursul este nefondat pentru cele

ce urmează.

Potrivit art. 385

10

alin.

(3) C. proc. pen., în cazul în care recursul nu a fost motivat în scris,

instanța examinează numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Prin prisma acestei dispoziții

legale hotărârile vor fi examinate din oficiu în raport de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatând că instanțele au făcut

o corectă aplicare a legii.

Astfel, potrivit art. 461 C. proc.

pen., contestația la executare se face numai în limita cazurilor arătate expres

și imperativ la literele a-d din acest text.

Cum susținerile recurentului nu se

încadrează în nici unul din aceste cazuri în mod corect instanțele au respins

contestația la executare.

Același este și motivul pentru care

recursul declarat de condamnat se va respinge, ca nefondat, în conformitate cu

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 274 din 13 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iunie 2004.