ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3317/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 323 din 8 martie 2004 a Tribunalului București a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul B.M., contra sentinței penale nr. 210/1996 a Tribunalului București. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că petentul condamnat a solicitat redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată, prin sentința sus-menționată, ceea ce nu constituie un incident în legătură cu executarea, care să cadă sub incidența dispozițiilor art. 461 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe penale contestatorul-condamnat a declarat apel, susținând că i s-a majorat pedeapsa la 20 ani închisoare, fără citarea sa, situație în care nu a cunoscut și nu a declarat recurs.

Prin decizia penală nr. 274 din 13 aprilie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul contestatorului B.M., motivând că solicitările apelantului nu pot constitui un incident la punerea în executare a hotărârii, așa cum cere dispoziția legală înscrisă în art. 461 C. proc. pen. În termen legal, contestatorul-condamnat a declarat recurs. Recurentul condamnat nu a motivat în scris recursul declarat, iar cu ocazia soluționării, oral, a lăsat soluția la aprecierea instanței. Recursul este nefondat pentru cele ce urmează. Potrivit art. 385 10 alin. (3) C. proc. pen., în cazul în care recursul nu a fost motivat în scris, instanța examinează numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. Prin prisma acestei dispoziții legale hotărârile vor fi examinate din oficiu în raport de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., constatând că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii. Astfel, potrivit art. 461 C. proc. pen., contestația la executare se face numai în limita cazurilor arătate expres și imperativ la literele a-d din acest text. Cum susținerile recurentului nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri în mod corect instanțele au respins contestația la executare. Același este și motivul pentru care recursul declarat de condamnat se va respinge, ca nefondat, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 274 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2004.