ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4582/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 94 din 20 aprilie 2004, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul V.I. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 594 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 302/1998 a Judecătoriei Măcin și s-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute în total 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen., s-a computat durata arestării preventive și în baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat, un cuțit. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 3 decembrie 2002, în jurul orelor 20,45, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a mers în com.

Greci și s-a așezat în apropierea unui stâlp de iluminat, urmărind persoanele care treceau prin acel loc. La un moment dat, după ce prin fața sa a trecut partea vătămată, inculpatul a plecat în urmărirea ei cu intenția de întreține relații sexuale cu ea. Ajungând-o, el a imobilizat-o și a exercitat violențe împotriva acesteia încercând să o oblige la raport sexual. Victima a opus rezistență și a încercat să se apere, reușind în cele din urmă să-i ia cuțitul, după care i-a aplicat cu el o lovitură în zona hemitoracelui stâng. În cele din urmă, inculpatul nu a reușit să întrețină raporturi sexuale, însă i-a smuls de pe cap căciula de blană a părții vătămate, după care a fugit. Ulterior el a abandonat obiectul respectiv care a fost găsit de o persoană și predat părții vătămate.

Din certificatul medico-legal rezultă că victima a suferit leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur cu margini ascuțite, ce au necesitat 4-6 zile îngrijiri medicale. Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 127 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța. Împotriva acestor soluții, inculpatul a declarat recurs. Apărătorul a susținut că hotărârile nu sunt legale, deoarece în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât probele administrate sunt contradictorii, iar el nu a recunoscut comiterea faptei. Pentru aceste motive, invocând că prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor. Recursul nu este fondat. Analizând decizia atacată în raport de motivele de recurs, precum și din oficiu, se constată că este legală și temeinică. Probele administrate în cauză, care au fost corect interpretate nu sunt contradictorii, relatările martorilor coroborându-se, atât între ele, cât și cu cele ale victimei, toate ducând la concluzia că recurentul a comis infracțiunea de tâlhărie. În cauză, nu există date din care să rezulte că martorii ar fi fost interesați să-l acuze pe nedrept pe recurent. Pedepsele aplicate au fost bine individualizate ele reflectând corect gradul de pericol social al faptelor și al făptuitorului. Sub acest aspect instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., în sensul că s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, precum și de împrejurarea că inculpatul este recidivist ceea ce denotă perseverență infracțională.

Așa cum au fost stabilite și aplicate pedepsele, ele sunt de natură să realizeze scopul educativ și de prevenție generală prevăzut în art. 52 C. pen., astfel încât nu se justifică reducerea lor. În consecință, recursul urmează să fie respins. Deoarece inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se deducă durata prevenției. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei nr. 127 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 12 februarie 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.