ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4582/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 94 din 20 aprilie

2004, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul V.I. la 3 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 594 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința nr.

302/1998 a Judecătoriei Măcin și s-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul

urmând să execute în total 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art.

71 C. pen., s-a computat durata arestării preventive și în baza art. 118 lit.

b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat, un cuțit.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 3 decembrie

2002, în jurul orelor 20,45, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a

mers în com. Greci și s-a așezat în apropierea unui stâlp de iluminat, urmărind

persoanele care treceau prin acel loc.

La un moment dat, după ce prin fața

sa a trecut partea vătămată, inculpatul a plecat în urmărirea ei cu intenția de

întreține relații sexuale cu ea. Ajungând-o, el a imobilizat-o și a exercitat

violențe împotriva acesteia încercând să o oblige la raport sexual.

Victima a opus rezistență și a

încercat să se apere, reușind în cele din urmă să-i ia cuțitul, după care i-a

aplicat cu el o lovitură în zona hemitoracelui stâng.

În cele din urmă, inculpatul nu a

reușit să întrețină raporturi sexuale, însă i-a smuls de pe cap căciula de

blană a părții vătămate, după care a fugit.

Ulterior el a abandonat obiectul

respectiv care a fost găsit de o persoană și predat părții vătămate.

Din certificatul medico-legal

rezultă că victima a suferit leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu un

corp dur cu margini ascuțite, ce au necesitat 4-6 zile îngrijiri medicale.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins prin decizia nr. 127 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Împotriva acestor soluții,

inculpatul a declarat recurs.

Apărătorul a susținut că hotărârile

nu sunt legale, deoarece în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiunea de tâlhărie, întrucât probele administrate sunt contradictorii,

iar el nu a recunoscut comiterea faptei.

Pentru aceste motive, invocând că

prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată, apărătorul a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului pentru infracțiunea

de tâlhărie.

În subsidiar a solicitat reducerea

pedepselor.

Recursul nu este fondat.

Analizând decizia atacată în raport

de motivele de recurs, precum și din oficiu, se constată că este legală și

temeinică.

Probele administrate în cauză, care

au fost corect interpretate nu sunt contradictorii, relatările martorilor

coroborându-se, atât între ele, cât și cu cele ale victimei, toate ducând la

concluzia că recurentul a comis infracțiunea de tâlhărie.

În cauză, nu există date din care să

rezulte că martorii ar fi fost interesați să-l acuze pe nedrept pe recurent.

Pedepsele aplicate au fost bine

individualizate ele reflectând corect gradul de pericol social al faptelor și

al făptuitorului.

Sub acest aspect instanța a avut în

vedere dispozițiile art. 72 C. pen., în sensul că s-a ținut seama de gradul

ridicat de pericol social al infracțiunilor, precum și de împrejurarea că

inculpatul este recidivist ceea ce denotă perseverență infracțională.

Așa cum au fost stabilite și

aplicate pedepsele, ele sunt de natură să realizeze scopul educativ și de

prevenție generală prevăzut în art. 52 C. pen., astfel încât nu se justifică

reducerea lor.

În consecință, recursul urmează să

fie respins.

Deoarece inculpatul a fost judecat

în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se deducă durata

prevenției.

Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia

soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce

va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către

recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul V.I. împotriva deciziei nr. 127 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel

Constanța, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 12 februarie 2003, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2004.