ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3714/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 486 din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., la plângerea prealabilă a părții vătămate P.M. A fost confiscat un ciomag, corp delict și s-a respins cererea părții vătămate P.M.

de acordare de daune morale. Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească 10.000.000 lei daune morale, 7.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.V. și 800.000 lei rentă globală pentru perioada 18 august 2003 – 23 decembrie 2003 (data pronunțării hotărârii) și în continuare o rentă periodică lunară de 200.000 lei până la încetarea stării de nevoie a aceleași părți civile. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 18 august 2003, pe fondul unor relații de dușmănie între familiile inculpatului și părții vătămate, a avut loc un nou conflict în legătură cu sustragerea unui pui de curcă, incident care s-a finalizat seara când inculpatul a aruncat cu pietre după martora M.P.

și a lovit-o. Urmare a strigătelor M.P., la locul conflictului a apărut partea vătămată P.V. pe care inculpatul a lovit-o cu un ciomag în cap. Deși victima a căzut, inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu același par în zona toracelui și abdomenului până la intervenția soției sale care a întrerupt agresiunea. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic nr. 1 din Craiova unde a fost internată cu diagnosticul „ruptură traumatică de splină, șoc hemoragic, traumatism cranio cerebral minor” și supusă unei intervenții chirurgicale de urgență de splenectomie. S-a mai reținut că victima a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, certificatului medico legal nr. 2166/2003 eliberat de I.M.L. Craiova, plângerii și declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor T.M., T.M., N.L., D.M., L.C., C.C., G.C. și C.G., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 159 din 25 martie 2004, a respins apelurile formulate de inculpat și părțile civile P.V. și P.M. Împotriva acestei decizii, inculpatul și cele două părți civile au declarat recurs. Inculpatul a solicitat prin recursul formulat: 1. Achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., întrucât fapta reținută a fost săvârșită în stare de legitimă apărare, art. 44 alin. (2) C. pen. 2. Schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în art. 182 din același cod. 3. Reducerea pedepsei aplicate spre limita inferioară a textului sancționator. 4. Înlăturarea obligării la despăgubiri civile. Părțile civile nu au depus motivele de recurs în scris și nici nu s-au prezentat pentru susținerea orală a recursurilor declarate, deși la data de 4 iunie 2004 li s-au acordat un termen în acest sens. Recursurile declarate nu sunt fondate. Instanțele, de fond și de apel, au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă, în textul de lege menționat.

Fapta inculpatului care în loc public a lovit pe partea vătămată P.V. cu un ciomag în cap, torace, abdomen, cauzându-i consecințele menționate în certificatul medico-legal, viața acesteia fiind salvată numai datorită intervenției chirurgicale de urgență, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat. Relevante pentru caracterizarea juridică a faptei, ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală gravă, sunt împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta și consecințele cauzate.

În speță, este evident că aplicând multiple lovituri cu un ciomag în zone vitale, care au cauzat leziunile grave menționate în actul medico legal și care au pus în primejdie viața victimei, inculpatul nu a urmărit doar vătămarea corporală a acesteia, ci uciderea ei, cu atât mai mult cu cât viața victimei a fost salvată numai prin asistența medicală calificată și de urgență ce i s-a asigurat cu ocazia intervenției chirurgicale. Ca atare, în speță, încadrarea juridică a fost bine stabilită, motiv pentru care critica formulată sub acest aspect nu poate fi primită. Apărarea formulată de inculpat, în sensul că a comis fapta în legitimă apărare, în condițiile art. 44 alin. (2) C. pen., este, de asemenea, nefondată.

Pentru existența legitimei apărări este necesar, potrivit textului invocat, ca atacul – material, direct, imediat și injust, săvârșit de către victimă, să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Or, în speță, un asemenea atac efectiv nu a existat din partea victimei, acesta nu a făcut decât să intervină neînarmată în conflictul declanșat de inculpat (pornit de la un incident minor și anume sustragerea unui pui de curcă), în sprijinul soției sale agresate de făptuitor care își procurase un ciomag și cu care a lovit victima. Într-o atare situație inculpatul nu s-a aflat în situația prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., astfel că și acest motiv de recurs nu este fondat. Cu privire la individualizarea pedepsei, în cauză au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Pedeapsa stabilită, prin reținerea justificată a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., se situează spre limita specială de 7 ani și 6 luni închisoare, fiind orientată spre limita inferioară a dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen. Cu privire la latura civilă, aspect criticat atât de inculpat cât și de părțile vătămate, Curtea constată că a fost bine rezolvată, sumele stabilite cu titlu de daune morale, despăgubiri civile și rentă periodică, fiind în concordanță cu probele administrate, probe din care rezultă cheltuielile efectuate de partea vătămată în perioada internării, a tratamentului medicamentos, cu ocazia transportului la și de la spital, a vizitelor efectuate de soția victimei și a plății unor persoane care s-au ocupat de gospodăria părții vătămate în timp ce aceasta se afla internată și după externare pe perioada incapacității de muncă.

Justificată este și renta periodică acordată dat fiind faptul că partea vătămată a suferit o ruptură de splină și care i-a cauzat reducerea capacității de muncă corespunzător gradului III de invaliditate, așa cum rezultă din raportul medico legal nr. 1885 din 8 decembrie 2003 întocmit de I.M.L. Gorj. De asemenea, în raport de suferințele fizice la care partea vătămată a fost expusă, precum și de urmările grave cauzate victimei, daunele morale se impuneau a fi acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial. În raport de considerentele expuse, recursurile declarate nu sunt fondate și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.M. și de părțile civile P.V. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 159 din 25 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 septembrie 2003 la 2 iulie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligă pe fiecare recurentă parte civilă la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2004.