ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5023/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 115 din 3 mai 2004, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpatului C.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și e) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile D.M. suma de 46.000.000 lei despăgubiri materiale, 30.000.000 lei daune morale și câte 700.000 lei lunar despăgubiri periodice, de la data pronunțării hotărârii până la încetarea stării de nevoie, iar părții civile C.A.S. Suceava suma de 9.800.884 lei cheltuieli de spitalizare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că între familia inculpatului și cea a victimei D.J., care locuiau în imobile învecinate dar cu o curte comună, au existat numeroase conflicte. În seara zilei de 30 iulie 2003, în vreme ce victima împreună cu mama sa și soția inculpatului încercau să adune păsările pentru a le adăposti de ploaie, s-a iscat un nou conflict motivat de faptul că s-ar fi făcut, în așa fel, ca puii familiei D. să fie împrăștiați. Întrucât mama victimei, D.M. avea în mână o coadă de mătură cu care amenința pe soția inculpatului, o soră a acestuia s-a sesizat de cele întâmplate. Imediat, inculpatul a ieșit afară și înarmându-se cu un par s-a îndreptat spre grupul celor ce se certau, din care, D.M.

l-a lovit peste cotul mâinii drepte, astfel că, acesta într-un acces de furie, folosindu-se de par, a lovit pe D.J. în cap și peste corp, provocându-i mai multe leziuni. Victima a fost spitalizată dar cu toate îngrijirile a decedat în dimineața zilei de 7 august 2003. În urma necropsiei s-a stabilit că moartea s-a datorat unei bronhopneumonii consecutive unui politraumatism cranio-cerebral și toracic ce a putut fi produs prin loviri active, repetate, cu un corp contondent alungit, între leziunile cranio-cerebrale (fractură deschisă cominutivă temporoparietală stângă, hematoame subdurale și intracerebrale hemisfera stângă) și deci existând legături de cauzalitate directă. Împotriva hotărârii, în termen legal, au declarat apel partea civilă care a cerut majorarea pedepsei și a despăgubirilor și inculpatul care a criticat încadrarea juridică a faptei, precum și omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 235 din 11 august 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul inculpatului și a admis apelul declarat de partea civilă: rejudecând cauza, în aceste limite, a majorat cuantumul despăgubirilor materiale la 48.413.000 lei și al daunelor morale la 80.000.000 lei, fiind menținute în rest dispozițiile hotărârii atacate. În considerente s-a reținut că încadrarea juridică dată faptei este corectă având în vedere modalitatea în care inculpatul a acționat, iar conflictul minor declanșat între cele două familii nu a fost de natură a produce o puternică tulburare emoțională care să justifice aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, susținând, în esență, următoarele: - greșita încadrare juridică dată faptei, care, în raport de circumstanțele concrete în care s-a desfășurat, de lipsa intenției de omor, de faptul că traumatismul cranio-cerebral s-a produs datorită căderii, corect era de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și nu de omor; - omisiunea reținerii în favoarea inculpatului a scuzei provocării fiind cert în raport cu probele administrate că victima și familia sa au inițiat conflictul și lovirea inculpatului, cu consecința reducerii corespunzătoare a pedepsei. În consecință au fost invocate prevederile cazurilor de casare înscrise în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen. și s-a solicitat casarea cu trimitere a cauzei pentru judecarea inculpatului în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Criticile formulate se înscriu în cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17, 17 1 și 14 C. proc. pen., în raport de care vor fi examinate motivele invocate și hotărârile recurate, dar recursul este nefondat pentru cele ce urmează. Examinând probele administrate, în cauză, instanțele au reținut o corectă stare de fapt și, de asemenea, încadrarea juridică a faptei, stabilind pedeapsa cu considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Recurentul inculpat a susținut că nu a intenționat să ucidă victima, dar din modul în care a acționat, lovind-o puternic în cap (o zonă vitală) cu un par și producându-i un grav traumatism cranio-cerebral, chiar dacă nu a dorit realizarea rezultatului letal, l-a acceptat în raport de modalitatea de concepere a faptei.

Având reprezentarea consecințelor faptei sale, inculpatul nu mai poate susține că doar lovirea a fost intenționată, iar rezultatul a fost consecința culpei sale pentru că, în drept, fapta sa să întrunească elementele consecutive ale art. 183 C. pen., și nu ale art. 174 C. pen. Atât în plan obiectiv, cât și subiectiv sunt conturate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., pentru care în mod corect a fost condamnat inculpatul. Tot în mod justificat în favoarea inculpatului nu s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Este adevărat că între familiile victimei și inculpatului a existat un conflict dar acesta a fost minor, între cele două familii existând neînțelegeri și repetate conflicte de acest fel.

Într-o asemenea situație nu se putea produce inculpatului o puternică tulburare de natură să influențeze comportamentul său în producerea agresiunii care a condus la decesul victimei. Dar, deși în mod corect, instanțele nu au reținut în favoarea inculpatului scuza provocării, au aplicat prevederile art. 74 C. pen. și au coborât pedeapsa sub limita minimă legală, de 10 ani închisoare. În acest context nu se mai constată împrejurări care privesc fapta sau pe făptuitor care să mai justifice o altă coborâre a pedepsei și care nu ar fi de natură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen. Așa fiind, susținerile recurentului sunt nefondate și cum nu s-au constatat nici alte motive de casare, urmarea verificării din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 235 din 11 august 2004 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 iulie 2003 la 6 octombrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2004.