ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7052/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 2000 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții B.N., V.G. și T.I. au chemat în judecată Consiliul local al orașului Filiași și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 1300 mp situată în intravilanul orașului Filiași, județul Dolj. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că terenul a aparținut bunicii și respectiv mamei lor, B.G. care l-a cumpărat în 1936 de la B.I. Din suprafața de teren de 1950 mp cumpărată s-au înstrăinat ulterior porțiuni, astfel că în 1978 când terenul a fost expropriat în vederea construirii de locuințe, mai existau 1300 mp în proprietatea autorilor.

Reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului liber, în prezent scopul exproprierii nefiind realizat. Reclamanții și-au precizat ulterior acțiunea restrângându-și pretențiile de revendicare la 706 mp suprafața constatată liberă prin raportul de expertiză. Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 421 din 29 octombrie 2002 a admis acțiunea precizată și a dispus ca pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și folosință suprafața de teren de 706 mp situată în Filiași, identificată conform expertizei P.M. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că B.G., autoarea reclamanților, a cumpărat în 1936 un teren în suprafață de 1950 mp. Dreptul de proprietate asupra terenului s-a transferat asupra reclamanților care au moștenit-o pe autoarea lor, decedată la 22 octombrie 1976, V.G.

și T.I. în calitate de fiice, iar B.N., în calitate de nepot de fiu, venind la succesiune prin reprezentarea tatălui, B.D., predecedat la 9 ianuarie 1958. Terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 468/1978 iar în prezent, o suprafață de 706 mp din acest teren este liberă de construcții și neafectată de detalii de sistematizare. Instanța nu a reținut apărarea în sensul că terenul este destinat amenajării unei baze sportive pentru tineret, de către Fundația Social Culturală Sportivă D., față de împrejurarea că alta a fost destinația terenului expropriat prin Decretul 468/1978. Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 48 din 14 februarie 2003 a respins ca neîntemeiate apelurile declarate de D.G.F.P.

Dolj în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor și, respectiv, Consiliul Local Filiași împotriva sentinței civile nr. 421/2002. Instanța, în considerentele acestei decizii a reținut că sunt neîntemeiate criticile formulate. Astfel, conform art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă nu s-a realizat scopul pentru care s-a făcut exproprierea și, într-un an de la expropriere nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, foștii proprietari pot cere retrocedarea bunurilor. Ca atare, în mod corect s-a dispus restituirea terenului expropriat, legea permițând această soluție. S-a considerat de asemenea aplicabilă în speță Legea nr. 33/1998 care reglementează regimul juridic al imobilelor expropriate.

Nu s-a primit nici excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în raport de dispozițiile Legii nr. 18/1991 deoarece s-a făcut dovada că terenul restituit a fost deținut de autoarea reclamantelor anterior cooperativizării, iar prin Legea nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra altor terenuri distincte de cele revendicate prin prezenta acțiune. Împotriva acestei decizii cele două pârâte au declarat recurs. Au fost invocate criticile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. susținându-se în fapt în esență aceleași situații invocate cu ocazia apelului, greșita aplicare a Legilor nr. 33/1998 și 10/2001 neincidente în cauză și existența unor lucrări pregătitoare pe teren în vederea realizării unei baze sportive.

Recursurile sunt neîntemeiate. Instanțele au stabilit în mod corect normele de drept aplicabile la cazul în speță. Jurisprudența Curții Supreme de Justiție în secții unite a stabilit că textul art. 35 din Legea nr. 33/1994 se aplică și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a legii privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii (Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999). O asemenea interpretare nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României. Instanțele aplicând Legea nr. 33/1994 la situația de fapt dedusă judecării nu au retroactivat domeniul de aplicare a unei legi ulterioare, ci au determinat aplicarea legii în timp când au individualizat situațiile juridice care sunt guvernate de noua reglementare.

Noua lege este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Cât privește scopul pentru care exproprierea a fost dispusă s-a reținut în mod corect că acesta nici în prezent nu a fost realizat. Susținerea că ar fi o altă destinație preconizată a se da utilizării terenului în discuție nu a fost demonstrată de probele administrate. În mod corect și argumentat s-a făcut distincție între situațiile de fapt ce au determinat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 (într-o revendicare anterioară) și, respectiv, în temeiul Legii nr. 10/2001, (în revendicarea ce formează obiectul prezentei acțiuni).

Pentru considerentele expuse se vor respinge ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul local Filiași împotriva deciziei nr. 48 din 14 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.