ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7052/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

februarie 2000 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții B.N., V.G. și T.I. au

chemat în judecată Consiliul local al orașului Filiași și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea acestuia să le lase în deplină

proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 1300 mp situată în

intravilanul orașului Filiași, județul Dolj.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că terenul a aparținut bunicii și respectiv mamei lor, B.G. care l-a

cumpărat în 1936 de la B.I. Din suprafața de teren de 1950 mp cumpărată s-au

înstrăinat ulterior porțiuni, astfel că în 1978 când terenul a fost expropriat

în vederea construirii de locuințe, mai existau 1300 mp în proprietatea

autorilor. Reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului liber, în

prezent scopul exproprierii nefiind realizat. Reclamanții și-au precizat

ulterior acțiunea restrângându-și pretențiile de revendicare la 706 mp

suprafața constatată liberă prin raportul de expertiză.

Tribunalul Dolj prin sentința civilă

nr. 421 din 29 octombrie 2002 a admis acțiunea precizată și a dispus ca pârâții

să lase reclamanților în deplină proprietate și folosință suprafața de teren de

706 mp situată în Filiași, identificată conform expertizei P.M.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că B.G., autoarea reclamanților, a cumpărat în 1936 un teren

în suprafață de 1950 mp. Dreptul de proprietate asupra terenului s-a transferat

asupra reclamanților care au moștenit-o pe autoarea lor, decedată la 22

octombrie 1976, V.G. și T.I. în calitate de fiice, iar B.N., în calitate de

nepot de fiu, venind la succesiune prin reprezentarea tatălui, B.D., predecedat

la 9 ianuarie 1958.

Terenul a fost expropriat prin

Decretul nr. 468/1978 iar în prezent, o suprafață de 706 mp din acest teren

este liberă de construcții și neafectată de detalii de sistematizare. Instanța

nu a reținut apărarea în sensul că terenul este destinat amenajării unei baze

sportive pentru tineret, de către Fundația Social Culturală Sportivă D., față

de împrejurarea că alta a fost destinația terenului expropriat prin Decretul

468/1978.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

nr. 48 din 14 februarie 2003 a respins ca neîntemeiate apelurile declarate de D.G.F.P.

Dolj în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor și,

respectiv, Consiliul Local Filiași împotriva sentinței civile nr. 421/2002.

Instanța, în considerentele acestei

decizii a reținut că sunt neîntemeiate criticile formulate. Astfel, conform

art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă nu s-a realizat scopul pentru care s-a

făcut exproprierea și, într-un an de la expropriere nu s-a făcut o nouă

declarare de utilitate publică, foștii proprietari pot cere retrocedarea

bunurilor. Ca atare, în mod corect s-a dispus restituirea terenului expropriat,

legea permițând această soluție. S-a considerat de asemenea aplicabilă în speță

Legea nr. 33/1998 care reglementează regimul juridic al imobilelor expropriate.

Nu s-a primit nici excepția de

inadmisibilitate a acțiunii, în raport de dispozițiile Legii nr. 18/1991

deoarece s-a făcut dovada că terenul restituit a fost deținut de autoarea

reclamantelor anterior cooperativizării, iar prin Legea nr. 18/1991 s-a

reconstituit dreptul de proprietate asupra altor terenuri distincte de cele

revendicate prin prezenta acțiune.

Împotriva acestei decizii cele două

pârâte au declarat recurs. Au fost invocate criticile prevăzute de art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ. susținându-se în fapt în esență aceleași situații invocate

cu ocazia apelului, greșita aplicare a Legilor nr. 33/1998 și 10/2001

neincidente în cauză și existența unor lucrări pregătitoare pe teren în vederea

realizării unei baze sportive.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Instanțele au stabilit în mod corect

normele de drept aplicabile la cazul în speță.

Jurisprudența Curții Supreme de

Justiție în secții unite a stabilit că textul art. 35 din Legea nr. 33/1994 se

aplică și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile

expropriate anterior intrării în vigoare a legii privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii (Decizia

nr. VI din 27 septembrie 1999). O asemenea interpretare nu încalcă dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Instanțele aplicând Legea nr.

33/1994 la situația de fapt dedusă judecării nu au retroactivat domeniul de

aplicare a unei legi ulterioare, ci au determinat aplicarea legii în timp când

au individualizat situațiile juridice care sunt guvernate de noua reglementare.

Noua lege este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui,

se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și

tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii

vechi.

Cât privește scopul pentru care

exproprierea a fost dispusă s-a reținut în mod corect că acesta nici în prezent

nu a fost realizat. Susținerea că ar fi o altă destinație preconizată a se da

utilizării terenului în discuție nu a fost demonstrată de probele administrate.

În mod corect și argumentat s-a

făcut distincție între situațiile de fapt ce au determinat reconstituirea

dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 (într-o revendicare

anterioară) și, respectiv, în temeiul Legii nr. 10/2001, (în revendicarea ce

formează obiectul prezentei acțiuni).

Pentru considerentele expuse se vor

respinge ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul local Filiași împotriva

deciziei nr. 48 din 14 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.