ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3043/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3043/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 31 august 2004, reclamantul S.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 1296 din 13 noiembrie 2002,
emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Craiova, secția
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 633 din 29 octombrie
2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și, pe cale de consecință,
a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului,
beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 30
septembrie 1953 - 15 iulie 1953 și 30 noiembrie 1953 – 23 aprilie 1954,
începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că reclamantul a efectuat stagiul militar în perioada
indicată în acțiune, în detașamente din subordinea Direcției Generale a Serviciului
Muncii, fapt dovedit cu livretul militar și cu fișa de evidență militară,
ambele depuse în copie la dosarul cauzei.
A mai precizat instanța, că
la stabilirea corectă a situației de fapt trebuie să se țină seama și de lipsa
unor evidențe certe privind detașamentele de muncă din sistemul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, în condițiile în care regimul comunist avea interes
să ascundă existența acestui sistem de muncă forțată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, cu motivarea că lipsa
unor evidențe precise nu poate constitui un motiv pentru acordarea drepturilor
prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe de o parte, iar pe de altă parte, din
probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că detașamentele în
care intimatul a efectuat stagiul militar, nu s-au aflat în subordinea
Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor Legii
nr. 309/2002 beneficiază de prevederile ei, persoanele, cetățeni români, care,
în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă
din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Din probele administrate în
cauză, respectiv copia fișei de evidență militară a intimatului S.M., rezultă
că acesta a efectuat stagiul militar în U.M. 07049, și nu în detașamente de
muncă din sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii. În acest sens a
fost depusă la dosarul cauzei, adresa Ministerului Apărării Naționale nr. 452
din 4 martie 2003, care precizează expres că militarii care au menționat în livret
sau în fișa de evidență personală, că au satisfăcut stagiul militar în unități
militare - prescurtat U.M., nu au făcut parte din Direcția Generală a
Serviciului Muncii, ci au prestat muncă în cadrul armatei.
Față de aceste considerente,
în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul, modifică
sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 633 din 29
octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată,
în sensul că respinge acțiunea reclamantului S.M., ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 mai 2005.