ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 308/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 411 din 18 iunie 2003 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu motivarea că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, regimul juridic aplicabil imobiliar preluată în mod abuziv de către stat este reglementat exclusiv de acest act normativ, care instituie o procedură specială necontencioasă obligatorie, după care persoana îndreptățită are posibilitatea de a ataca în justiție decizia emisă de deținătorul imobilului. Apelul declarat de reclamantă împotriva susmenționatei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 49 din 20 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs nemotivat apelanta-reclamantă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul de dosar 9031/2004. Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ. „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs”, ”termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”. În speță, recursul a fost declarat la data de 2 martie 2004 data comunicării hotărârii atacate, cu singura mențiune că „motivele vor fi prezentate în instanță”. Potrivit prevederilor art. 302 alin. (1) lit. c), C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

În speță, se constată că cererea de recurs nu îndeplinește această cerință legală, fapt de natură a face incidente în cauză prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că nemotivarea în termenul legal a căii de atac exercitate (motivele au fost depuse la data de 12 ianuarie 2005, după împlinirea termenului de 15 zile, care curge de la comunicarea hotărârii) este sancționată cu nulitatea acesteia. În același timp, Curtea nu a identificat existența unor motive de ordine publică susceptibilă de a fi puse în discuția părților, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, Curtea urmează a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 49 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2005.