ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4294/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4294/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 11 octombrie 2002,
reclamanta SC E. SA, sucursala E.H. Râmnicu Vâlcea, a chemat în judecată pe
pârâții C.L.T.J. și P.M.T.J., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța
să oblige pârâtele la plata sumei de 712.301.240 lei, reprezentând
contravaloare neachitată la facturile emise și depuse în temeiul contractului
de antepriză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, legal
timbrată, reclamanta a arătat că P.M.T.J. a organizat în luna decembrie 1998 o
licitație publică deschisă fără preselecție pentru realizarea obiectivului de
investiție C.T.V.A., comisia de licitație desemnând-o pe reclamantă drept
câștigătoare, împrejurare în care aceasta din urmă a încheiat cu pârâta
contractul de antepriză. Ulterior, a fost încheiat contractul de subantepriză
cu SC M. SRL Constanța, subanteprenor agreat de beneficiar. Se mai arată că în
perioada de execuție, lucrările au fost executate cu plata parțial eșalonată și
au fost suplimentate, încheindu-se astfel, actele adiționale la contractul de
antepriză și protocol din 4 noiembrie 1999. A mai precizat reclamanta că
plățile au fost făcute atât în contul său, cât și direct subanteprenorului.
Deși recepția obiectivului a fost efectuată la data de 30 martie 2000, pârâții
nu au achitat suma de 712.301.240 lei, pe are o datorează direct
subanteprenorului.
Prin sentința civilă nr. 13345/2002
instanța a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Sentința a fost atacată
cu recurs de SC E. SA, recurs ce a fost admis, sentința fiind casată și cauza
trimisă spre rejudecare în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
Cererea a fost înregistrată pentru
rejudecare la data de 30 iulie 2003 pe rolul Tribunalului București, secția a
VI-a comercială sub nr. 13815/2003.
La termenul din 21 ianuarie 2004
instanța a invocat excepția prematurității cererii.
Analizând actele și lucrările
dosarului pe excepția invocată, instanța a constatat că reclamanta nu a
efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ.,
corespondența dintre părți neputând ține loc de conciliere, procedura de
conciliere fiind strict prevăzută de articolul mai sus menționat.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
prin sentința comercială nr. 885 din 21 ianuarie 2004, admite excepția și
respinge cererea formulată de reclamanta SC E. SA, sucursala E.H. Râmnicu Vâlcea,
în contradictoriu cu pârâtele P.M.T.J. și C.L.T.J., ca prematur formulată.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel reclamanta arătând în motivare că pârâtele nu și-au achitat
debitul și nu au dat curs invitației de conciliere (17 iulie 2002).
Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, prin decizia nr. 213 din 17 mai 2003 admite apelul și fixează
termen la 21 iunie 2004, cu citarea părților.
Curtea de Apel București, secția a
VI-a, evocând fondul, prin decizia nr. 51 din 24 ianuarie 2005, admite acțiunea
formulată de reclamanta SC E. SA, sucursala E.H. Râmnicu Vâlcea și obligă
pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 712.301.240 lei
contravaloare lucrări, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă
totală de 24.008.024 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța a reținut că prin art. 4 din contractul de antepriză, investitorul s-a
obligat să plătească anteprenorului pentru execuția și întreținerea lucrărilor
valoarea contractului și ținând seama de împrejurarea că pârâtele nu au
contestat creanța, în aplicarea dispozițiilor art. 969 C. proc. civ., cu
referire la art. 1413 și urm. C. civ., a admis acțiunea.
C.L.T.J. și P.M.T.J., au declarat
recurs la data de 21 iulie 2004 împotriva deciziei nr. 213 din 17 mai 2004 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială și la data de 12 mai 2005,
împotriva deciziei nr. 51 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția
a VI-a comercială, criticându-le pentru nelegalitate și netemenicie.
Recurentele critică decizia nr. 213
din 17 mai 2004 pe motiv că instanța de apel în mod greșit a admis apelul și a
anulat sentința atacată și a fixat termen pentru evocarea fondului, atât timp
cât reclamanta, față de excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.
720
1
C. proc. civ., ridicată din oficiu de instanța de fond, a
afirmat în ședința publică din 21 ianuarie 2004 că nu s-a îndeplinit această
procedură.
În consecință, recurentele, în
temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului,
modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței civile nr. 885 din 21
ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
Recursul declarat de pârâte va fi
respins ca inadmisibil întrucât decizia atacată este o hotărâre intermediară
care nu poate fi atacată cu recurs. În speță, instanța s-a declarat competentă
să judece pricina dar nu s-a pronunțat asupra fondului, situație în care
recurentele nu au deschisă calea de atac a recursului.
Recurentele au declarat recurs și
împotriva deciziei nr. 51 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția
a VI-a comercială, pe care o consideră netemeinică și nelegală, dar fără a-și
motiva această susținere.
Potrivit prevederilor art. 303 C.
proc. civ., recursul se va motiva în termen de 15 zile de la comunicarea
motivării hotărârii atacate.
Din actele dosarului se constată că
recurentelor le-au fost comunicate considerentele deciziei pronunțate în apel,
le-a fost comunicată decizia pronunțată în apel la data de 22 aprilie 2005
(dosar apel) și aceasta nu a motivat apelul în termenul definit de lege, în
fapt nemotivându-l de loc.
Ori, prin art. 306 C. proc. civ. se
dispune imperativ că este nul recursul nemotivat în termenul legal prevăzut, cu
excepția cazurilor prevăzute în alin. (2) al aceluiași articol.
Constatând că recursul nu a fost
motivat în termen și că nu sunt motive de ordine publică ce ar urma să fie puse
în discuția părților, instanța urmează a constata că recursul declarat de
pârâtele C.L.T.J. și P.M.T.J. este nul potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
pârâtele C.L.T.J. și P.M.T.J., împotriva deciziei nr. 213 din 17 mai 2004 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca inadmisibil și constată
nul recursul declarat împotriva deciziei nr. 51 din 24 ianuarie 2005, al Curții
de Apel București de aceleași părți.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 27 septembrie 2005.