ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.04.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4294/2005

HOTĂRÂRE
22.04.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4294/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 11 octombrie 2002,

reclamanta SC E. SA, sucursala E.H. Râmnicu Vâlcea, a chemat în judecată pe

pârâții C.L.T.J. și P.M.T.J., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța

să oblige pârâtele la plata sumei de 712.301.240 lei, reprezentând

contravaloare neachitată la facturile emise și depuse în temeiul contractului

de antepriză, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, legal

timbrată, reclamanta a arătat că P.M.T.J. a organizat în luna decembrie 1998 o

licitație publică deschisă fără preselecție pentru realizarea obiectivului de

investiție C.T.V.A., comisia de licitație desemnând-o pe reclamantă drept

câștigătoare, împrejurare în care aceasta din urmă a încheiat cu pârâta

contractul de antepriză. Ulterior, a fost încheiat contractul de subantepriză

cu SC M. SRL Constanța, subanteprenor agreat de beneficiar. Se mai arată că în

perioada de execuție, lucrările au fost executate cu plata parțial eșalonată și

au fost suplimentate, încheindu-se astfel, actele adiționale la contractul de

antepriză și protocol din 4 noiembrie 1999. A mai precizat reclamanta că

plățile au fost făcute atât în contul său, cât și direct subanteprenorului.

Deși recepția obiectivului a fost efectuată la data de 30 martie 2000, pârâții

nu au achitat suma de 712.301.240 lei, pe are o datorează direct

subanteprenorului.

Prin sentința civilă nr. 13345/2002

instanța a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Sentința a fost atacată

cu recurs de SC E. SA, recurs ce a fost admis, sentința fiind casată și cauza

trimisă spre rejudecare în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Cererea a fost înregistrată pentru

rejudecare la data de 30 iulie 2003 pe rolul Tribunalului București, secția a

VI-a comercială sub nr. 13815/2003.

La termenul din 21 ianuarie 2004

instanța a invocat excepția prematurității cererii.

Analizând actele și lucrările

dosarului pe excepția invocată, instanța a constatat că reclamanta nu a

efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 720

1

corespondența dintre părți neputând ține loc de conciliere, procedura de

conciliere fiind strict prevăzută de articolul mai sus menționat.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 885 din 21 ianuarie 2004, admite excepția și

respinge cererea formulată de reclamanta SC E. SA, sucursala E.H. Râmnicu Vâlcea,

în contradictoriu cu pârâtele P.M.T.J. și C.L.T.J., ca prematur formulată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta arătând în motivare că pârâtele nu și-au achitat

debitul și nu au dat curs invitației de conciliere (17 iulie 2002).

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia nr. 213 din 17 mai 2003 admite apelul și fixează

termen la 21 iunie 2004, cu citarea părților.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a, evocând fondul, prin decizia nr. 51 din 24 ianuarie 2005, admite acțiunea

formulată de reclamanta SC E. SA, sucursala E.H. Râmnicu Vâlcea și obligă

pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 712.301.240 lei

contravaloare lucrări, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă

totală de 24.008.024 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că prin art. 4 din contractul de antepriză, investitorul s-a

obligat să plătească anteprenorului pentru execuția și întreținerea lucrărilor

valoarea contractului și ținând seama de împrejurarea că pârâtele nu au

contestat creanța, în aplicarea dispozițiilor art. 969 C. proc. civ., cu

referire la art. 1413 și urm. C. civ., a admis acțiunea.

C.L.T.J. și P.M.T.J., au declarat

recurs la data de 21 iulie 2004 împotriva deciziei nr. 213 din 17 mai 2004 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială și la data de 12 mai 2005,

împotriva deciziei nr. 51 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, criticându-le pentru nelegalitate și netemenicie.

din 17 mai 2004 pe motiv că instanța de apel în mod greșit a admis apelul și a

anulat sentința atacată și a fixat termen pentru evocarea fondului, atât timp

cât reclamanta, față de excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.

720

1

afirmat în ședința publică din 21 ianuarie 2004 că nu s-a îndeplinit această

procedură.

În consecință, recurentele, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței civile nr. 885 din 21

ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Recursul declarat de pârâte va fi

respins ca inadmisibil întrucât decizia atacată este o hotărâre intermediară

care nu poate fi atacată cu recurs. În speță, instanța s-a declarat competentă

să judece pricina dar nu s-a pronunțat asupra fondului, situație în care

recurentele nu au deschisă calea de atac a recursului.

împotriva deciziei nr. 51 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, pe care o consideră netemeinică și nelegală, dar fără a-și

motiva această susținere.

Potrivit prevederilor art. 303 C.

proc. civ., recursul se va motiva în termen de 15 zile de la comunicarea

motivării hotărârii atacate.

Din actele dosarului se constată că

recurentelor le-au fost comunicate considerentele deciziei pronunțate în apel,

le-a fost comunicată decizia pronunțată în apel la data de 22 aprilie 2005

(dosar apel) și aceasta nu a motivat apelul în termenul definit de lege, în

fapt nemotivându-l de loc.

Ori, prin art. 306 C. proc. civ. se

dispune imperativ că este nul recursul nemotivat în termenul legal prevăzut, cu

excepția cazurilor prevăzute în alin. (2) al aceluiași articol.

Constatând că recursul nu a fost

motivat în termen și că nu sunt motive de ordine publică ce ar urma să fie puse

în discuția părților, instanța urmează a constata că recursul declarat de

pârâtele C.L.T.J. și P.M.T.J. este nul potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc.

civ.

Respinge recursul declarat de

pârâtele C.L.T.J. și P.M.T.J., împotriva deciziei nr. 213 din 17 mai 2004 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca inadmisibil și constată

nul recursul declarat împotriva deciziei nr. 51 din 24 ianuarie 2005, al Curții

de Apel București de aceleași părți.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 916/2006
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 11 octombrie 2002, reclamanta SC E. SA, sucu
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2239/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 15 iulie 2005, reclamanta SC U. SA București a chemat în judecată pârâta SC T. SRL Moreni solicitând ca în baza sen
ÎCCJ 2003-11-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4251/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. S.C. S.R.L. a chemat în judecată S.C. C. S.A. Tulcea pentru obligarea acesteia la plata sumei de 563.897.895 lei reprezentând contravaloar
ÎCCJ 2009-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 896/2009
executarea obligațiilor asumate fiind evidentă. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care reclamanta le face prin recursul său, în raport de probatoriile administrate în cauză, se
ÎCCJ 2005-10-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4709/2005
, precum și la 8.462.500 lei contravaloare taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că între pârâtă, ca antreprenor general și reclamantă, ca subantreprenor a intervenit con
Sursă