ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6391/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 20 din 1 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționara C.I., împotriva rezoluției nr. 93/ P din 12 iunie 2000, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public B.V. și a numitului S.C., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 291 și art. 215 C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, următoarea situație de fapt: Petiționara C.I. s-a adresat cu plângere organelor de cercetare penală arătând că din cauza autentificării în fals de către notarul B.V.

a unui act adițional nu își poate recupera prejudiciul cauzat de S.C. S. S.R.L. Moinești. S-a mai reținut că petiționara, în calitate de administrator al S.C. P. S.R.L. Focșani a câștigat litigiul comercial cu societatea sus-menționată, unitatea pârâtă fiind obligată să achite petiționarei suma de 7.004.499 lei, diferență preț, plus 6.668.283 lei cu titlu de penalități de întârziere în plata prețului, conform sentinței civile nr. 172 din 19 iunie 1996 a Judecătoriei Moinești, sentință rămasă definitivă. Împotriva acestei sentințe petiționara a declarat recurs arătând că nu s-a identificat persoana și locul unde a fost semnat actul adițional, iar din probele administrate în dosar rezultă o contrarietate evidentă, motiv pentru care, în principal, a cerut restituirea dosarului pentru completarea urmăririi penale, iar, în subsidiar, desființarea rezoluției și trimiterea pentru cercetare a notarului implicat în cauză.

Recursul este nefondat. Așa cum a reținut și instanța de fond, petiționara, în calitate de administrator al S.C. P. S.R.L. Focșani, a câștigat litigiul comercial cu societatea comercială S. S.R.L. Moinești, aceasta fiind obligată printr-o hotărâre civilă rămasă definitivă, să-i plătească petiționarei o sumă de bani reprezentând diferența de preț, plus penalități de întârziere la plata prețului. Ca atare, recuperarea acestor sume de bani este o problemă de executare ce nu intra în competența organelor de urmărire penală. Totodată, deoarece în cauză nu au fost depuse noi acte sau relevate alte date de natură a duce la altă concluzie vizând vinovăția notarului public B.V. referitoare la împrejurările încheierii actului adițional al S.C.

S. S.R.L. Moinești, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică. Din oficiu nu se constată nici un motiv de casare, care să fie luat în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.I. împotriva sentinței penale nr. 20 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2004.