ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6391/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din 1

iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respinsă ca nefondată

plângerea formulată de petiționara C.I., împotriva rezoluției nr. 93/ P din 12

iunie 2000, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public B.V. și a

numitului S.C., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

289, art. 291 și art. 215 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență, următoarea situație de fapt:

Petiționara C.I. s-a adresat cu

plângere organelor de cercetare penală arătând că din cauza autentificării în

fals de către notarul B.V. a unui act adițional nu își poate recupera

prejudiciul cauzat de S.C. S. S.R.L. Moinești.

S-a mai reținut că petiționara, în

calitate de administrator al S.C. P. S.R.L. Focșani a câștigat litigiul

comercial cu societatea sus-menționată, unitatea pârâtă fiind obligată să

achite petiționarei suma de 7.004.499 lei, diferență preț, plus 6.668.283 lei

cu titlu de penalități de întârziere în plata prețului, conform sentinței

civile nr. 172 din 19 iunie 1996 a Judecătoriei Moinești, sentință rămasă

definitivă.

Împotriva acestei sentințe

petiționara a declarat recurs arătând că nu s-a identificat persoana și locul unde

a fost semnat actul adițional, iar din probele administrate în dosar rezultă o

contrarietate evidentă, motiv pentru care, în principal, a cerut restituirea

dosarului pentru completarea urmăririi penale, iar, în subsidiar, desființarea

rezoluției și trimiterea pentru cercetare a notarului implicat în cauză.

Recursul este nefondat.

Așa cum a reținut și instanța de

fond, petiționara, în calitate de administrator al S.C. P. S.R.L. Focșani, a

câștigat litigiul comercial cu societatea comercială S. S.R.L. Moinești,

aceasta fiind obligată printr-o hotărâre civilă rămasă definitivă, să-i

plătească petiționarei o sumă de bani reprezentând diferența de preț, plus

penalități de întârziere la plata prețului.

Ca atare, recuperarea acestor sume

de bani este o problemă de executare ce nu intra în competența organelor de

urmărire penală.

Totodată, deoarece în cauză nu au

fost depuse noi acte sau relevate alte date de natură a duce la altă concluzie

vizând vinovăția notarului public B.V. referitoare la împrejurările încheierii

actului adițional al S.C. S. S.R.L. Moinești, Curtea constată că sentința

atacată este legală și temeinică.

Din oficiu nu se constată nici un

motiv de casare, care să fie luat în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționară și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara C.I. împotriva sentinței penale nr. 20 din 1 iunie 2004

a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 noiembrie 2004.