ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4361/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4361/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 83 din 13
mai 2004, Tribunalul Caraș Severin a dispus condamnarea inculpatului B.L.A. la
13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.
174 C. pen., cu înlăturarea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., în
condițiile art. 66 C. pen., au fost interzise inculpatului exercițiul
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc.
pen., s-a prelungit starea de arest a inculpatului pentru o perioadă de 30 de
zile, până la 12 iunie 2004.
S-a dedus din pedeapsa aplicată
inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2003
și până la zi.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc.
pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile D.I. și D.A. suma
de 50.000.000 lei daune materiale și 500.000.000 lei daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., a
fost obligat inculpatul să plătească statului 6.000.000 lei cheltuieli
judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 10 noiembrie 2003, în
jurul orei 12,00, inculpatul B.L.A. a văzut-o pe concubina sa D.G. venind de la
magazinul din localitatea Dognecea. Cei doi s-au întâlnit în dreptul imobilului
mătușii inculpatului, numita M.A., inculpatul încercând să o convingă pe
victimă să se întoarcă la locuința comună. Pentru a nu vedea lumea că se
ceartă, cei doi au intrat în locuința mătușii, unde poarta era descuiată și
apoi într-o anexă a casei unde se depozitau lemne.
Inculpatul a luat un cuțit aflat în
anexă pe un bidon din plastic și cu acesta a lovit victima o dată în zona
spatelui, de trei ori la piept în partea stângă și apoi în zona gâtului,
victima căzând peste lemnele din anexă, unde a decedat.
Inculpatul a aruncat cuțitul în
curtea locuinței, după care a plecat spre sediul poliției. Ajuns la poliție,
inculpatul a relatat organelor de poliție fapta sa.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel inculpatul B.L., solicitând admiterea acestuia și reducerea
pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 241/ A din 8
iulie 2004, Curtea de Apel timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de
inculpat.
A dedus din pedeapsa aplicată
arestul preventiv la zi și a menținut măsura arestării preventive pe încă 60 de
zile cu începere din 9 iulie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs inculpatul B.L., solicitând admiterea acestuia, casarea
hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate.
Pe latură civilă a solicitat
reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat
către părțile civile D.I. și D.A.
Examinând recursul în raport de
cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., se
constată că acesta nu este fondat și urmează să fie respins.
Din analiza actelor și lucrărilor
dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și
vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză
și au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform cerințelor art. 72 și
art. 52 C. pen.
Astfel, la stabilirea și aplicarea
pedepsei, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au ținut seama de
gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările
comiterii ei și anume, la refuzul concubinei inculpatului de a reveni în
locuința comună, acesta i-a aplicat lovituri cu un cuțit în zone vitale ale
corpului care au avut ca rezultat moartea victimei, dar și de datele ce
caracterizează persoana infractorului.
Din fișa de cazier judiciar rezultă
că acesta nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale fiind
condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire, a recunoscut
și regretat fapta comisă și se află la o vârstă tânără.
Așa fiind, pedeapsa de 13 ani
închisoare, sub aspectul cuantumului său se încadrează în limitele legale
prevăzute de textul de lege sancționator și este în măsură să asigure
reeducarea inculpatului în vederea reintegrării în societate și prevenția
generală potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecință, pedeapsa aplicată
inculpatului a fost just proporționalizată și nu există temeiuri pentru
reducerea ei.
În ce privește cuantumul
despăgubirilor materiale și morale stabilit de prima instanță și menținut de
instanța de apel, se constată că acesta este justificat.
Verificând actele și lucrările
dosarului se reține că pretențiile materiale în cuantum de 50.000.000 lei sunt
întemeiate și reprezintă costul înmormântării și a pomenilor ulterioare, ținute
conform obiceiurilor, iar daunele morale în cuantum de 500.000.000 lei,
reflectă suferința morală deosebit de mare pricinuită părților civile D.I. și
D.A. prin pierderea unicei fiice a lor, D.G.E., la o vârstă atât de tânără.
Așadar, se constată că în cauză nu
sunt motive pentru reducerea despăgubirilor civile, urmând ca și cererea
formulată în acest sens de inculpat, să fie respinsă, ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în
temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul
declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat.
Se va deduce, din pedeapsa aplicată
timpul reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2003 la 3
septembrie 2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând
onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul B.L.A. împotriva deciziei penale nr. 241/ A din 8 iulie
2004 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul
reținerii și al arestării preventive de la 10 noiembrie 2003 la 3 septembrie
2004,
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de
1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei
reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3
septembrie 2004.