ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.09.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4361/2004

HOTĂRÂRE
03.09.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4361/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din 13

mai 2004, Tribunalul Caraș Severin a dispus condamnarea inculpatului B.L.A. la

13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.

174 C. pen., cu înlăturarea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., în

condițiile art. 66 C. pen., au fost interzise inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a prelungit starea de arest a inculpatului pentru o perioadă de 30 de

zile, până la 12 iunie 2004.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2003

și până la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile D.I. și D.A. suma

de 50.000.000 lei daune materiale și 500.000.000 lei daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul să plătească statului 6.000.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 10 noiembrie 2003, în

jurul orei 12,00, inculpatul B.L.A. a văzut-o pe concubina sa D.G. venind de la

magazinul din localitatea Dognecea. Cei doi s-au întâlnit în dreptul imobilului

mătușii inculpatului, numita M.A., inculpatul încercând să o convingă pe

victimă să se întoarcă la locuința comună. Pentru a nu vedea lumea că se

ceartă, cei doi au intrat în locuința mătușii, unde poarta era descuiată și

apoi într-o anexă a casei unde se depozitau lemne.

Inculpatul a luat un cuțit aflat în

anexă pe un bidon din plastic și cu acesta a lovit victima o dată în zona

spatelui, de trei ori la piept în partea stângă și apoi în zona gâtului,

victima căzând peste lemnele din anexă, unde a decedat.

Inculpatul a aruncat cuțitul în

curtea locuinței, după care a plecat spre sediul poliției. Ajuns la poliție,

inculpatul a relatat organelor de poliție fapta sa.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul B.L., solicitând admiterea acestuia și reducerea

pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 241/ A din 8

iulie 2004, Curtea de Apel timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

A dedus din pedeapsa aplicată

arestul preventiv la zi și a menținut măsura arestării preventive pe încă 60 de

zile cu începere din 9 iulie 2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul B.L., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate.

Pe latură civilă a solicitat

reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat

către părțile civile D.I. și D.A.

Examinând recursul în raport de

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se

constată că acesta nu este fondat și urmează să fie respins.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză

și au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform cerințelor art. 72 și

art. 52 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au ținut seama de

gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările

comiterii ei și anume, la refuzul concubinei inculpatului de a reveni în

locuința comună, acesta i-a aplicat lovituri cu un cuțit în zone vitale ale

corpului care au avut ca rezultat moartea victimei, dar și de datele ce

caracterizează persoana infractorului.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că acesta nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale fiind

condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire, a recunoscut

și regretat fapta comisă și se află la o vârstă tânără.

Așa fiind, pedeapsa de 13 ani

închisoare, sub aspectul cuantumului său se încadrează în limitele legale

prevăzute de textul de lege sancționator și este în măsură să asigure

reeducarea inculpatului în vederea reintegrării în societate și prevenția

generală potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, pedeapsa aplicată

inculpatului a fost just proporționalizată și nu există temeiuri pentru

reducerea ei.

În ce privește cuantumul

despăgubirilor materiale și morale stabilit de prima instanță și menținut de

instanța de apel, se constată că acesta este justificat.

Verificând actele și lucrările

dosarului se reține că pretențiile materiale în cuantum de 50.000.000 lei sunt

întemeiate și reprezintă costul înmormântării și a pomenilor ulterioare, ținute

conform obiceiurilor, iar daunele morale în cuantum de 500.000.000 lei,

reflectă suferința morală deosebit de mare pricinuită părților civile D.I. și

D.A. prin pierderea unicei fiice a lor, D.G.E., la o vârstă atât de tânără.

Așadar, se constată că în cauză nu

sunt motive pentru reducerea despăgubirilor civile, urmând ca și cererea

formulată în acest sens de inculpat, să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat.

Se va deduce, din pedeapsa aplicată

timpul reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2003 la 3

septembrie 2004.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.L.A. împotriva deciziei penale nr. 241/ A din 8 iulie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată timpul

reținerii și al arestării preventive de la 10 noiembrie 2003 la 3 septembrie

2004,

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

septembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 918/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 265/D din 26 iunie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul S.I. la 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzut
ÎCCJ 2005-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 772/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 643 din 15 octombrie 2004 a Tribunalului Constanța, inculpatul P.M.M. a fost condamnat la 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea dreptu
ÎCCJ 2004-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5963/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 334 din 10 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I. la o pe
ÎCCJ 2005-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1150/2005
Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 714 din 1 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 2389/P/2004, s-a dispus în baza art. 174 și art. 175 lit.
ÎCCJ 2004-07-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3856/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 503 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, a fost condamnat inculpatul M.F. la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
Sursă