ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4361/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 83 din 13 mai 2004, Tribunalul Caraș Severin a dispus condamnarea inculpatului B.L.A. la 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu înlăturarea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., în condițiile art. 66 C. pen., au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit starea de arest a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, până la 12 iunie 2004. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2003 și până la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile D.I. și D.A. suma de 50.000.000 lei daune materiale și 500.000.000 lei daune morale. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 6.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 10 noiembrie 2003, în jurul orei 12,00, inculpatul B.L.A. a văzut-o pe concubina sa D.G. venind de la magazinul din localitatea Dognecea. Cei doi s-au întâlnit în dreptul imobilului mătușii inculpatului, numita M.A., inculpatul încercând să o convingă pe victimă să se întoarcă la locuința comună. Pentru a nu vedea lumea că se ceartă, cei doi au intrat în locuința mătușii, unde poarta era descuiată și apoi într-o anexă a casei unde se depozitau lemne.

Inculpatul a luat un cuțit aflat în anexă pe un bidon din plastic și cu acesta a lovit victima o dată în zona spatelui, de trei ori la piept în partea stângă și apoi în zona gâtului, victima căzând peste lemnele din anexă, unde a decedat. Inculpatul a aruncat cuțitul în curtea locuinței, după care a plecat spre sediul poliției. Ajuns la poliție, inculpatul a relatat organelor de poliție fapta sa. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.L., solicitând admiterea acestuia și reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 241/ A din 8 iulie 2004, Curtea de Apel timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. A dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv la zi și a menținut măsura arestării preventive pe încă 60 de zile cu începere din 9 iulie 2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.L., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate.

Pe latură civilă a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat către părțile civile D.I. și D.A. Examinând recursul în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se constată că acesta nu este fondat și urmează să fie respins. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei și anume, la refuzul concubinei inculpatului de a reveni în locuința comună, acesta i-a aplicat lovituri cu un cuțit în zone vitale ale corpului care au avut ca rezultat moartea victimei, dar și de datele ce caracterizează persoana infractorului. Din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire, a recunoscut și regretat fapta comisă și se află la o vârstă tânără.

Așa fiind, pedeapsa de 13 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege sancționator și este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reintegrării în societate și prevenția generală potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului a fost just proporționalizată și nu există temeiuri pentru reducerea ei. În ce privește cuantumul despăgubirilor materiale și morale stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel, se constată că acesta este justificat. Verificând actele și lucrările dosarului se reține că pretențiile materiale în cuantum de 50.000.000 lei sunt întemeiate și reprezintă costul înmormântării și a pomenilor ulterioare, ținute conform obiceiurilor, iar daunele morale în cuantum de 500.000.000 lei, reflectă suferința morală deosebit de mare pricinuită părților civile D.I.

și D.A. prin pierderea unicei fiice a lor, D.G.E., la o vârstă atât de tânără. Așadar, se constată că în cauză nu sunt motive pentru reducerea despăgubirilor civile, urmând ca și cererea formulată în acest sens de inculpat, să fie respinsă, ca neîntemeiată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat. Se va deduce, din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2003 la 3 septembrie 2004. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.A. împotriva deciziei penale nr. 241/ A din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 noiembrie 2003 la 3 septembrie 2004, Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 septembrie 2004.