ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 772/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 643 din 15 octombrie 2004 a Tribunalului Constanța, inculpatul P.M.M. a fost condamnat la 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de 151 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 49 din 7 ianuarie 2003 a Judecătoriei Medgidia, rest ce a fost contopit cu pedeapsa în cauză, inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor menționate.

Totodată instanța a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 octombrie 2003 la zi și a luat act că succesorii victimei nu s-au constituit părți civile și l-a obligat pe inculpat la 2.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt că în seara zilei de 29 septembrie 2003, inculpatul a circulat cu autoturismul condus de D.D., împreună cu G.R., iar victima V.C. a circulat cu autoturismul condus de U.C., în care se afla N.A. și alte persoane. Între D.D. și N.A., pe drum s-au iscat discuții în legătură cu o datorie ce o avea acesta din urmă față de primul, în discuție intervenind victima și inculpatul.

După ce discuțiile au luat sfârșit și s-au despărțit, inculpatul s-a deplasat la o sală de jocuri mecanice și a cerut numitului Ș.L. să-i restituie două săbii ce i le împrumutase cu două zile înainte. După ce a primit cele două săbii inculpatul a mers la autoturismul condus de D.D., timp în care în autoturism s-a urcat, pe bancheta din spate și victima și s-au insultat reciproc. Inculpatul s-a așezat și el pe bancheta din spate și întrucât victima a refuzat să coboare, a luat o baionetă și i-a înfipt vârful în abdomenul acesteia producându-i o plagă înțepată penetrantă cu lezare de ficat, artera și vena gastrică, victima decedând la scurt timp. Prin decizia penală nr. 253 din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P.M.M.

și succesoarea victimei D.E. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând prin apărătorul său, casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize psihiatrice a inculpatului, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a acționat cu intenția de omor precum și reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temeiuri de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 8, 17 și 14 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

La cererea inculpatului, instanța la termenul din 29 aprilie 2004 a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, iar din raportul întocmit nr. 167/ P din 8 septembrie 2004 al Serviciului de Medicină Legală Constanța, rezultă că prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial și a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei. Prin urmare efectuarea în cauză a unei noi expertize medico-legale psihiatrice nu se justifică, neexistând îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatului. De asemenea încadrarea juridică dată faptei comise este corectă, întrucât inculpatul a lovit victima în abdomen (zonă vitală) cu o baionetă cu lamă în lățime de 2,5/2,6 cm și lungime 10 cm (obiect apt de a ucide) cu intensitate, (lezând organe vitale) astfel că a prevăzut posibilitatea producerii morții acesteia și a acceptat producerea rezultatului și deci a acționat cu intenție și nu din culpă.

În ce privește pedeapsa aplicată, aceasta nu se impune a mai fi redusă în raport de gradul de pericol social al infracțiunii comise și persoanei inculpatului care este recidivist, având în vedere totodată că a fost stabilită spre limita minimă prevăzută de lege și este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni. În consecință urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.M., împotriva deciziei penale nr. 253/ P din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 octombrie 2003, la 2 februarie 2005. Obligă recurentul să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2005.