ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 772/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 643

din 15 octombrie 2004 a Tribunalului Constanța, inculpatul P.M.M. a fost

condamnat la 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor înscrise în art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată a restului de 151 zile rămas neexecutat din

pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 49 din 7 ianuarie 2003 a

Judecătoriei Medgidia, rest ce a fost contopit cu pedeapsa în cauză, inculpatul

urmând să execute 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor menționate.

Totodată instanța a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 1 octombrie 2003 la zi și a luat act că succesorii victimei nu

s-au constituit părți civile și l-a obligat pe inculpat la 2.200.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut în fapt că în seara zilei de 29 septembrie 2003,

inculpatul a circulat cu autoturismul condus de D.D., împreună cu G.R., iar

victima V.C. a circulat cu autoturismul condus de U.C., în care se afla N.A. și

alte persoane.

Între D.D. și N.A., pe drum

s-au iscat discuții în legătură cu o datorie ce o avea acesta din urmă față de

primul, în discuție intervenind victima și inculpatul.

După ce discuțiile au luat

sfârșit și s-au despărțit, inculpatul s-a deplasat la o sală de jocuri mecanice

și a cerut numitului Ș.L. să-i restituie două săbii ce i le împrumutase cu două

zile înainte.

După ce a primit cele două

săbii inculpatul a mers la autoturismul condus de D.D., timp în care în

autoturism s-a urcat, pe bancheta din spate și victima și s-au insultat

reciproc.

Inculpatul s-a așezat și el

pe bancheta din spate și întrucât victima a refuzat să coboare, a luat o

baionetă și i-a înfipt vârful în abdomenul acesteia producându-i o plagă

înțepată penetrantă cu lezare de ficat, artera și vena gastrică, victima

decedând la scurt timp.

Prin decizia penală nr. 253

din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, s-au respins ca nefondate

apelurile declarate de inculpatul P.M.M. și succesoarea victimei D.E.

Împotriva acestei decizii

inculpatul a declarat recurs solicitând prin apărătorul său, casarea cu

trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize psihiatrice a

inculpatului, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a

acționat cu intenția de omor precum și reducerea pedepsei pe care o consideră

prea severă, temeiuri de casare, prevăzute de art. 385

9

pct. 8, 17

și 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se

pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și

vinovăția inculpatului și de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare

juridică faptei penale comise.

La cererea inculpatului,

instanța la termenul din 29 aprilie 2004 a dispus efectuarea unei expertize

medico-legale psihiatrice, iar din raportul întocmit nr. 167/ P din 8

septembrie 2004 al Serviciului de Medicină Legală Constanța, rezultă că

prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial și a avut discernământul

păstrat la data comiterii faptei.

Prin urmare efectuarea în

cauză a unei noi expertize medico-legale psihiatrice nu se justifică,

neexistând îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatului.

De asemenea încadrarea

juridică dată faptei comise este corectă, întrucât inculpatul a lovit victima

în abdomen (zonă vitală) cu o baionetă cu lamă în lățime de 2,5/2,6 cm și

lungime 10 cm (obiect apt de a ucide) cu intensitate, (lezând organe vitale)

astfel că a prevăzut posibilitatea producerii morții acesteia și a acceptat producerea

rezultatului și deci a acționat cu intenție și nu din culpă.

În ce privește pedeapsa

aplicată, aceasta nu se impune a mai fi redusă în raport de gradul de pericol

social al infracțiunii comise și persoanei inculpatului care este recidivist,

având în vedere totodată că a fost stabilită spre limita minimă prevăzută de

lege și este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor

infracțiuni.

În consecință urmează a se

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.M.M., împotriva deciziei penale nr. 253/ P

din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 octombrie 2003, la 2

februarie 2005.

Obligă recurentul să

plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2005.