ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 414/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vaslui, secția civilă, prin sentința nr. 195 din 13 februarie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamanții D.D. ș.a. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vaslui. În consecință, au fost obligați pârâții să achite reclamanților sumele reprezentând diferența de salariu net pentru perioada mai – octombrie 2000 și ianuarie – septembrie 2002, reactualizate. Au mai fost obligați pârâții să achite reclamanților și sumele reprezentând diferențele de salariu net, reactualizate în funcție de data inflației, pentru perioada octombrie – decembrie 2002, la care se adaugă diferența corespunzătoare a premiului anual în raport de perioada lucrată, sume rezultate în urma aplicării valorii sectoriale de 1.832.882 lei față de 1.379.911 lei, precum și cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că salarizarea magistraților se face potrivit Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare și că începând cu luna septembrie 1999, conform O.U.G. nr. 134/1999, salarizarea acestei categorii de personal urma să se facă pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998. S-a mai reținut că prin Legea bugetului de stat pe anul 2000 s-a stabilit valoarea de referință sectorială aplicată magistraților și personalului de specialitate juridică la 1.140.800 lei, iar începând cu 1 ianuarie 2002 noua valoare de referință sectorială luată ca bază de calcul este de 1.635.502 lei. Începând cu 1 octombrie 2002 valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 12%, astfel că la stabilirea cuantumului diferenței drepturilor salariale care se cuvin reclamanților se va lua în calcul și această majorare.

Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 974 din 2 septembrie 2003, a respins recursul declarat de Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, împotriva sentinței tribunalului, reținând că instanța de fond a făcut o aplicațiune corectă a prevederilor legale. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. j) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., precum și ale art. II alin. (3) din Legea nr. 195 din 26 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/25 iunie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Recursul în anulare este inadmisibil. Potrivit art. 330 C. proc.

civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea Ministerului Justiției, putea ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile pentru următoarele motive: „1 – când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 2 – când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică; 3 – când s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată; 4 – când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale și faptul că partea, potrivit legii române, poate obține o reparație, cel puțin parțială, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță română, în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă”.

Prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, care a intrat în vigoare la data de 27 august 2003, dispozițiile legale anterior menționate au fost abrogate. În speță, sentința nr. 195 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Vaslui, secția civilă, a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Iași la 2 septembrie 2003 (decizia civilă nr. 974/R din 2 septembrie 2003), deci după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003. Față de cele ce preced recursul în anulare este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 195 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Vaslui, secția civilă, și deciziei nr. 974/R din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel Iași, secția civilă, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.