ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 414/2005

Asupra recursului

în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Vaslui, secția civilă,

prin sentința nr. 195 din 13 februarie 2002, a admis acțiunea formulată de

reclamanții D.D. ș.a. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și

Tribunalul Vaslui.

În consecință, au fost obligați pârâții

să achite reclamanților sumele reprezentând diferența de salariu net pentru

perioada mai – octombrie 2000 și ianuarie – septembrie 2002, reactualizate.

Au mai fost obligați pârâții să

achite reclamanților și sumele reprezentând diferențele de salariu net,

reactualizate în funcție de data inflației, pentru perioada octombrie –

decembrie 2002, la care se adaugă diferența corespunzătoare a premiului anual

în raport de perioada lucrată, sume rezultate în urma aplicării valorii

sectoriale de 1.832.882 lei față de 1.379.911 lei, precum și cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut, în esență, că salarizarea magistraților se face potrivit

Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare și că începând cu

luna septembrie 1999, conform O.U.G. nr. 134/1999, salarizarea acestei

categorii de personal urma să se facă pe baza valorii de referință sectorială

prevăzută de Legea nr. 154/1998.

S-a mai reținut că prin Legea

bugetului de stat pe anul 2000 s-a stabilit valoarea de referință sectorială

aplicată magistraților și personalului de specialitate juridică la 1.140.800

lei, iar începând cu 1 ianuarie 2002 noua valoare de referință sectorială luată

ca bază de calcul este de 1.635.502 lei.

Începând cu 1 octombrie 2002

valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 12%, astfel că la stabilirea

cuantumului diferenței drepturilor salariale care se cuvin reclamanților se va

lua în calcul și această majorare.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

civilă nr. 974 din 2 septembrie 2003, a respins recursul declarat de Ministerul

Justiției, prin reprezentant legal, împotriva sentinței tribunalului, reținând

că instanța de fond a făcut o aplicațiune corectă a prevederilor legale.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. j) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., precum

și ale art. II alin. (3) din Legea nr. 195 din 26 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 58/25 iunie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor

hotărâri, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Recursul în anulare este

inadmisibil.

Potrivit art. 330 C. proc. civ.,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din

oficiu sau la cererea Ministerului Justiției, putea ataca cu recurs în anulare,

la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile pentru

următoarele motive: „1 – când instanța a depășit atribuțiile puterii

judecătorești; 2 – când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială

a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori această

hotărâre este vădit netemeinică; 3 – când s-au săvârșit infracțiuni de către

judecători în legătură cu hotărârea pronunțată; 4 – când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale și faptul că partea, potrivit legii române, poate obține o

reparație, cel puțin parțială, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță

română, în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas

irevocabilă”.

Prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr.

58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, care a

intrat în vigoare la data de 27 august 2003, dispozițiile legale anterior

menționate au fost abrogate.

În speță, sentința nr. 195 din 13

februarie 2003 a Tribunalului Vaslui, secția civilă, a rămas irevocabilă prin

respingerea recursului de către Curtea de Apel Iași la 2 septembrie 2003

(decizia civilă nr. 974/R din 2 septembrie 2003), deci după data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 58/2003.

Față de cele ce preced recursul în

anulare este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 195 din 13 februarie 2003 a

Tribunalului Vaslui, secția civilă, și deciziei nr. 974/R din 2 septembrie 2003

a Curții de Apel Iași, secția civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.