ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 328/2005

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 683 din 22

mai 2003, Tribunalul Vaslui a admis acțiunea formulată de reclamanții C.S.,

Z.J. și G.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul

Iași pe care i-a obligat să achite reclamanților sumele reprezentând

diferențele de salariu net, reactualizate în funcție de rata inflației, pentru

perioada mai-octombrie 2000 și ianuarie-decembrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că salarizarea magistraților și a personalului din instanțele

judecătorești și parchete se face potrivit dispozițiilor art. 1

1

alin.

(1) și (2) din Legea nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare

care stabilește prin art. 1 alin. (1) că indemnizațiile pentru magistrați și

indemnizația de încadrare lunară pentru celelalte categorii de personal din

organele autorității judecătorești și parchete se stabilesc pe baza valorii de

referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică

alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, care se

corelează periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, de condițiile

stabilite de prevederile legale.

În perioada mai-octombrie 2000,

reclamanții au fost salarizați în funcție de valoarea de referință sectorială

de 685.738 lei, astfel cum a fost stabilită prin Legea nr. 154/1998. Alin. (1)

al art. 1 din O.U.G. nr. 134/1999 prevede că, începând cu luna septembrie 1999,

valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului

din organele judecătorești este egală cu valoarea de referință sectorială

prevăzută de Legea nr. 154/1958 pentru funcțiile de demnitate publică alese sau

numite.

Prin alin. (4) al art. 12 din Legea

nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, valoarea de referință

sectorială aplicată magistraților și personalului de specialitate juridică a

fost modificată începând cu luna mai 2000 de la 685.739 lei la 1. 140. 800 lei.

Începând cu 1 ianuarie 2002, cuantumul valorii de referință sectorială este de

1.515.280 lei, majorată cu 8%, potrivit prevederilor art. 1 lit. a) din O.U.G.

nr. 187/2001.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Ministerul Justiției, în nume propriu și ca reprezentant al Tribunalului

Iași.

Prin decizia civilă nr. 978 din 2

septembrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins recursul declarat, reținând că

instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legilor incidente în această

materie.

La data de 2 august 2004, Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva ambelor hotărâri, apreciind că au fost

pronunțate, în parte, cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se arată că O.G. nr. 83/2000,

publicată în M. Of. nr. 425 din 1 septembrie 2000, a intrat în vigoare la data

de 1 noiembrie 2000, potrivit art. 9 alin. (1) din acest act normativ, care

prevede că „Prezenta ordonanță intră în vigoare la data de întâi a lunii

următoare celei în care s-a suplimentat în mod corespunzător bugetul pe anul

2000 al instituțiilor publice prevăzute la art. II, cu excepția art. I pct. 38

care se aplică de la data de 1 ianuarie 2001. În consecință, Ministerul

Justiției, în calitate de ordonator principal de credite și Tribunalul Iași, în

calitate de ordonator secundar de credite, se aflau în imposibilitate de a

efectua plata diferenței de indemnizație solicitată de reclamant pentru

perioada 1 mai-31 octombrie 2000.

Recursul în anulare este

inadmisibil.

Prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr.

58/2003 au fost abrogate art. 330-330

4

C. proc. civ. care

reglementau calea de atac a recursului în anulare.

De aceea, începând cu data intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 (28 august 2003), această cale de atac nu mai

există în codul de procedură civilă.

Art. 330 C. proc. civ. avea

următorul conținut: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate

ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție hotărârile

irevocabile pentru următoarele motive (…)”.

Potrivit textului citat, recursul în

anulare, ca o cale extraordinară de atac, avea ca obiect numai hotărârile

judecătorești irevocabile.

Calea de atac a recursului în

anulare fiind desființată, pentru situațiile de conflict de legi procesuale în

timp, se aplică art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 [text identic cu art.

725 alin. (4) C. proc. civ.], care dispune: „Hotărârile pronunțate înainte de

intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de

atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”.

Pentru recursul în anulare, interpretarea

textului citat trebuie făcută în sensul că regula stabilită se aplică numai

dacă la data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile exista această

cale de atac.

Prin urmare, hotărârile judecătorești

irevocabile pronunțate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 nu

mai pot fi atacate, deoarece nu mai există dispoziții legale care să justifice

recursul în anulare.

De aceea, în prezenta cauză,

recursul în anulare declarat împotriva sentinței pronunțată de tribunal și

hotărârii irevocabile pronunțată de instanța de recurs la data de 10 noiembrie

2003, este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse

recursul în anulare va fi respins fără a se analiza criticile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 978 din 2 septembrie 2003 a

Curții de Apel Iași și sentinței civile nr. 683 din 22 mai 2003 a Tribunalului

Vaslui.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 20 ianuarie 2005.