ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6356/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6356/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele :
Recursul în anulare, declarat și
semnat, de adjunctul Procurorului general, susține, în esență, că:
- „Ministerul Justiției, ca ordonator
principal de credite și Tribunalul Vaslui, se aflau în imposibilitate de a
dispune de fonduri...pentru perioada 1 mai -31 octombrie 2000, deoarece O.G.
nr. 83/2000 s-a aplicat de la 1 noiembrie 2000”,
- „sumele alocate prin bugetul de stat
pentru anul 2000 nu acopereau sumele alocate creșterilor salariale... începând
cu 1 noiembrie 2000... este evident că ordonatorii de credite aveau obligația
de a asigura plata acestor sume, doar în limita bugetului ce li s-a pus la
dispoziție”.
Recursul în anulare este nefondat.
Intimatul 1, Ministerul Justiției a
susținut, în esență, că prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/99, de la 1
septembrie 1999 valoarea coeficientului de salarizare este egală cu valoarea de
referință sectorială prevăzută în anexa 1 la Legea nr. 154/1998, iar conform
art. 3 „prevederile art. 1 se aplică în limita bugetelor de venituri și
cheltuieli ale Ministerului Justiției, aprobate pentru anul 1999”; dar prin legea
bugetului de stat pe 2000 [Legea nr. 76/2000 art. 12 alin. (4)-(5)] s-a
modificat valoarea de referință și indicatorul de prioritate sectorială numai
pentru personalul care ocupă funcțiile din anexele II/1, II/2 și III din Legea
nr. 154/1998, în care nu există personalul din autoritatea judecătorească, la
care valoarea de referință ar fi rămas tot cea de la 1 septembrie 1999, de
685.802 lei și nu cea pentru celălalt personal bugetar, de 1.140.800 lei
(454.928 lei). În mod total inadecvat, se mai susține că „dacă s-ar acorda cele
solicitate, s-ar crea o situație de inechitate la nivelul tuturor magistraților
din România cărora nu li s-a aplicat valoarea de referință prevăzută prin Legea
bugetului de stat, nr. 76/2000.
Pentru anul 2002 (însă) prin O.U.G. nr. 187/2001
s-a aprobat ca valorile de referință sectoriale în vigoare, în decembrie 2001
să fie majorate cu 8% de la 1 ianuarie 2002 și cu 12% de la 1 octombrie 2002,
în limita cărora, intimata a primit fondurile de la Ministerul Finanțelor
Publice.
O.U.G. nr. 134/1999 privind salarizarea
magistraților a corelat salariile acestora cu cele din Legea nr. 154/1998
pentru personalul autorităților legislative și executive. Potrivit art. 1 din
O.U.G. nr. 134/1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare pentru magistrați
este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998
pentru funcțiile de demnitate publică. La intrarea în vigoare a ordonanței
această valoare de referință sectorială era de 685.572 lei, având la bază
valoarea de referință universală de 1.242.040 lei și indicatorul de prioritate
sectorială de 0,55.
Așadar, începând de la 1 septembrie 1999
acest raport legal, care fundamentează corelația, în dinamica legislativă a
creșterii coeficienților, se menține în vigoare, asigurând personalului de
demnitate publică din cele trei autorități publice (legislativă, executivă și
judecătorească) aceeași valoare de referință sectorială, care se corectează
periodic în funcție de evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite
prin lege în sectorul bugetar [art. 1 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 154/1998].
În consecință, în urma modificărilor
aduse Legii nr. 154/1998 prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 76/2000, valoarea
sectorială de referință, începând cu 1 mai 2000 era de 1.140.800 lei,
aplicabilă și magistraților.
Că, în acest spirit și finalitate trebuie
interpretate textele indicate, rezultă și din faptul că prin O.G. nr. 83/2000 s-a
precizat expres că valoarea stabilită prin Legea nr. 76/2000 se aplică și
magistraților, așa încât, aceasta se aplică atât în perioada mai-octombrie
2000, cât și din anul 2002 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 447
din 11 aprilie 2003 a Curții de Apel Iași, secția civilă, și sentinței civile
nr. 229 din 20 februarie 2003 a Tribunalului Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 noiembrie 2004.