ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4286/2005

Decizia nr. 4286/2005

Dosar nr. 21713/2004

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la 8 martie

2004 pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamantul L.A. a chemat în judecată pe

pârâta P.E., fiica sa, solicitând rezoluțiunea contractului nr. 992 din 26 februarie

2002 încheiat între părți, prin care i-a înstrăinat pârâtei locuința sa din

comuna Măgureni, județ Prahova, în schimbul sumei de 5 milioane lei și a

obligației de întreținere.

S-a susținut în motivarea acțiunii că

după încheierea contractului pârâta nu i-a acordat nici un fel de întreținere,

fiind nevoit să se gospodărească singur într-o casă de țară cu două camere. În

drept au fost invocate dispozițiile art. 1020-1021 și art. 1646 C. civ.

După administrarea probei cu înscrisuri,

interogatorii și declarații de martori, Judecătoria Câmpina prin sentința

civilă nr. 1379 din 22 iunie 2004 a respins atât acțiunea principală, cât și cererea

reconvențională prin care pârâta solicitase transformarea în bani a obligației

de întreținere.

S-a reținut în motivare că pârâta și-a îndeplinit

obligațiile asumate, atât față de reclamant, cât și față de soția acestuia, de

a cărei înmormântare și pomenire s-a și ocupat. După intrarea reclamantului în

concubinaj cu o altă femeie, acesta a început însă să refuze întreținerea din partea

fiicei sale, astfel încât culpa reclamantului nu poate conduce la rezoluțiunea

contractului.

În privința cererii reconvenționale,

aceasta a fost respinsă cu motivarea că nu există consimțământul înstrăinătorului

pentru transformarea în bani a obligației de întreținere.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei

sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 2897 din 17 noiembrie 2004 a

Curții de apel Ploiești.

A reținut instanța de apel că potrivit principiului

disponibilității, reclamantul este cel care determină cadrul procesual și atât timp

cât nu a fost chemat în judecată și soțul pârâtei, instanța nu era obligată

să-l introducă din oficiu în cauză. Cu privire la fondul pricinii, s-a reținut că

probele administrate au fost corect apreciate, ele conducând la concluzia

lipsei de culpă a pârâtei.

Împotriva acestei decizii în termen legal

reclamantul a declarat recurs, susținând că sunt incidente în cauză

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, se reia critica din

apel privind omisiunea instanței de fond de a-l introduce în cauză din oficiu

și pe soțul pârâtei.

În al doilea rând, este criticat modul de

apreciere a probelor și înlăturarea mărturiei concubinei sale, V.A., susținând

că nici după declanșarea litigiului pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile

asumate. A depus în copie notificarea adresată pârâtei în luna ianuarie 2005 și

procesele verbale din 5 februarie, 5 martie și 5 aprilie 2005.

Intimata-pârâtă a solicitat respingerea

recursului.

Analizând recursul , precum și dosarele

atașate, Curtea urmează a-l respinge conform art. 312 C. proc. civ., pentru

următoarele considerente :

Între părți a intervenit un contract de

întreținere, contract nenumit, prin care tatăl a înstrăinat fiicei sale din

prima căsătorie un imobil în care locuiau de mai mult timp nepoții săi de

fiică. Conform clauzelor contractului, o parte din prestații a fost stabilită

sub forma unei sume de bani de 5 milioane lei, achitată de pârâtă la data

încheierii contractului în formă autentică.

Rezoluțiunea judiciară a contractului

poate fi pronunțată numai în condițiile art.1021 C. civ., un element esențial

fiind culpa debitorului care trebuie dovedită de reclamant.

Prin probele administrate în fața

instanței de fond și a celei devolutive de control judiciar, reclamantul nu a

probat culpa pârâtei, dovedindu-se, dimpotrivă, intenția reclamantului de

retractare a consimțământului la înstrăinare, la îndemnul persoanei cu care conviețuiește

în prezent în altă localitate.

Ca atare, respectând principiile

aplicabile rezoluțiunii judiciare, instanțele nu au încălcat legea în

hotărârile pronunțate, iar aprecierea probatoriului nu intră în competența

instanței de recurs.

Motivul invocat de recurent privind lipsa

rolului activ al instanței pentru a introduce în cauză și o altă persoană, terț

față de contract, nu este fondat, în raport cu principiul disponibilității și

art. 112 pct. 1 C. proc. civ., corect soluționate și de instanța de apel.

În lipsa dovedirii culpei pârâtei, încetarea

contractului și repunerea părților în situația anterioară sau modificarea prestației

inițial convenite în plata unei sume periodice în bani poate interveni oricând prin

consensul părților, ținând seama și de afecțiunea care trebuie să guverneze

raporturile tată-fiică.

Pentru aceste considerente, văzând că

nici unul dintre motivele invocate nu este întemeiat recursul se va respinge ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul L.G.A. împotriva deciziei nr. 2897 din 17 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

mai 2005 .