ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4286/2005

Decizia nr. 4286/2005 Dosar nr. 21713/2004 Asupra recursului de față ; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 8 martie 2004 pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamantul L.A. a chemat în judecată pe pârâta P.E., fiica sa, solicitând rezoluțiunea contractului nr. 992 din 26 februarie 2002 încheiat între părți, prin care i-a înstrăinat pârâtei locuința sa din comuna Măgureni, județ Prahova, în schimbul sumei de 5 milioane lei și a obligației de întreținere. S-a susținut în motivarea acțiunii că după încheierea contractului pârâta nu i-a acordat nici un fel de întreținere, fiind nevoit să se gospodărească singur într-o casă de țară cu două camere.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1020-1021 și art. 1646 C. civ. După administrarea probei cu înscrisuri, interogatorii și declarații de martori, Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr. 1379 din 22 iunie 2004 a respins atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională prin care pârâta solicitase transformarea în bani a obligației de întreținere. S-a reținut în motivare că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate, atât față de reclamant, cât și față de soția acestuia, de a cărei înmormântare și pomenire s-a și ocupat. După intrarea reclamantului în concubinaj cu o altă femeie, acesta a început însă să refuze întreținerea din partea fiicei sale, astfel încât culpa reclamantului nu poate conduce la rezoluțiunea contractului.

În privința cererii reconvenționale, aceasta a fost respinsă cu motivarea că nu există consimțământul înstrăinătorului pentru transformarea în bani a obligației de întreținere. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 2897 din 17 noiembrie 2004 a Curții de apel Ploiești. A reținut instanța de apel că potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care determină cadrul procesual și atât timp cât nu a fost chemat în judecată și soțul pârâtei, instanța nu era obligată să-l introducă din oficiu în cauză. Cu privire la fondul pricinii, s-a reținut că probele administrate au fost corect apreciate, ele conducând la concluzia lipsei de culpă a pârâtei.

Împotriva acestei decizii în termen legal reclamantul a declarat recurs, susținând că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Sub un prim aspect, se reia critica din apel privind omisiunea instanței de fond de a-l introduce în cauză din oficiu și pe soțul pârâtei. În al doilea rând, este criticat modul de apreciere a probelor și înlăturarea mărturiei concubinei sale, V.A., susținând că nici după declanșarea litigiului pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate. A depus în copie notificarea adresată pârâtei în luna ianuarie 2005 și procesele verbale din 5 februarie, 5 martie și 5 aprilie 2005. Intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului. Analizând recursul , precum și dosarele atașate, Curtea urmează a-l respinge conform art. 312 C. proc.

civ., pentru următoarele considerente : Între părți a intervenit un contract de întreținere, contract nenumit, prin care tatăl a înstrăinat fiicei sale din prima căsătorie un imobil în care locuiau de mai mult timp nepoții săi de fiică. Conform clauzelor contractului, o parte din prestații a fost stabilită sub forma unei sume de bani de 5 milioane lei, achitată de pârâtă la data încheierii contractului în formă autentică. Rezoluțiunea judiciară a contractului poate fi pronunțată numai în condițiile art.1021 C. civ., un element esențial fiind culpa debitorului care trebuie dovedită de reclamant. Prin probele administrate în fața instanței de fond și a celei devolutive de control judiciar, reclamantul nu a probat culpa pârâtei, dovedindu-se, dimpotrivă, intenția reclamantului de retractare a consimțământului la înstrăinare, la îndemnul persoanei cu care conviețuiește în prezent în altă localitate.

Ca atare, respectând principiile aplicabile rezoluțiunii judiciare, instanțele nu au încălcat legea în hotărârile pronunțate, iar aprecierea probatoriului nu intră în competența instanței de recurs. Motivul invocat de recurent privind lipsa rolului activ al instanței pentru a introduce în cauză și o altă persoană, terț față de contract, nu este fondat, în raport cu principiul disponibilității și art. 112 pct. 1 C. proc. civ., corect soluționate și de instanța de apel. În lipsa dovedirii culpei pârâtei, încetarea contractului și repunerea părților în situația anterioară sau modificarea prestației inițial convenite în plata unei sume periodice în bani poate interveni oricând prin consensul părților, ținând seama și de afecțiunea care trebuie să guverneze raporturile tată-fiică.

Pentru aceste considerente, văzând că nici unul dintre motivele invocate nu este întemeiat recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L.G.A. împotriva deciziei nr. 2897 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2005 .