ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1340/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1340/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 8
decembrie 2003, B.A. a formulat în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc.
civ., o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 962 din 11 martie
2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios
administrativ, prin care s-a respins ca nefondat, recursul declarat de B.A.,
împotriva sentinței civile nr. 760/2001 și s-a anulat ca netimbrat, recursul
declarat de Inspectoratul Școlar al județului Mehedinți.
În motivarea contestației
s-a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare care
se referea la necompetența materială a instanței de contencios administrativ,
situația de fapt privind ocuparea unui post vacant - art. 12 din Legea nr. 128/1997,
și nu transferul sau mobilitatea personalului didactic - art. 18 din Legea nr. 128/1997.
S-a mai susținut că prin
decizia pronunțată, instanța de recurs a dat o interpretare proprie,
criteriilor pentru evaluarea personalului didactic, substituindu-se comisiei de
specialitate.
În conformitate cu
dispozițiile art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs pot fi
atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în
parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare”.
Verificând decizia
contestată, în raport cu motivele invocate, urmează a se reține că acestea nu
se justifică.
Din considerentele deciziei nr.
962/2002, rezultă că instanța de recurs a răspuns punctual tuturor motivelor de
casare invocate de recurenta B.A., nefiind dovedită, astfel, nici o omisiune.
În ce privește critica
modului de interpretare a criteriilor de evaluare a personalului didactic, nu
numai ca aceasta are în vedere fondul litigiului, dar ea nu se încadrează
printre motivele enunțate de art. 318 C. proc. civ. și pentru care se poate
formula contestație în anulare.
Astfel fiind, în raport cu
aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondată, contestația în anulare
formulată de B.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de B.A. împotriva deciziei nr. 962 din 11 martie 2003 a
Curții de Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca
nefondată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 martie 2005.