ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4991/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 352

din 12 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

inculpatul Ș.V.G. a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 5 martie

2003 la zi.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat a cantității de 1,62 gr heroină rămasă după efectuarea analizelor de

laborator, precum și a sumei de 3.000.000 lei, indisponibilizată conform

chitanței din 6 martie 2003.

A reținut prima instanță că

la data de 4 martie 2003, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la

domiciliul inculpatului, organele de poliție au depistat un număr de 29 doze de

heroină, 3 fiole cu xilină, precum și o seringă hipodermică.

La câteva minute după

momentul descinderii, inculpatul a vomat în chiuveta de la baie alte două doze

de heroină, despre care a declarat că în momentul în care a fost imobilizat,

ținea în gură cele 2 doze de heroină, pe care intenționa să le distribuie unui

consumator.

În prezența numiților P.B.

și M.T. (cetățean ucrainean, prietena inculpatului), inculpatul Ș.V.G. a

declarat că este atât consumator cât și traficant de droguri.

Martorii D.L. și N.G. au

declarat că sunt consumatori de droguri și anterior, au cumpărat în repetate

rânduri heroină de la inculpat, la prețul de 250.000 lei doza.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe penale a fost respins ca nefondat, prin decizia

penală nr. 414 din 3 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs inculpatul criticându-le pentru netemeinicia pedepselor

aplicate și a solicitat reducerea acestora, urmând a i se aplica și

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Instanțele au administrat

toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just

apreciate, situația de fapt reținută fiind corectă, iar încadrările juridice

date faptelor sunt legale.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor, acestea au fost orientate la limita minimă a

textelor de lege incriminatorii, iar pericolul social sporit al faptelor nu

justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Pedeapsa rezultantă de 10

ani închisoare este de natură prin durata ei să asigure atât finalitatea

preventivă cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.

În legătură cu nereținerea

în favoarea sa a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, se constată că

denunțurile făcute de inculpat nu au servit la identificarea altor persoane,

care să fi săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Față de cele reținute, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată, arestarea preventivă de la 5 martie 2003 la zi.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

Ș.V.G., împotriva deciziei penale nr. 414/ A din 3 iunie 2004 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul

arestării preventive de la 5 martie 2003 la 5 octombrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 octombrie 2004.