ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4991/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 352 din 12 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul Ș.V.G. a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 5 martie 2003 la zi.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 1,62 gr heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator, precum și a sumei de 3.000.000 lei, indisponibilizată conform chitanței din 6 martie 2003. A reținut prima instanță că la data de 4 martie 2003, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului, organele de poliție au depistat un număr de 29 doze de heroină, 3 fiole cu xilină, precum și o seringă hipodermică. La câteva minute după momentul descinderii, inculpatul a vomat în chiuveta de la baie alte două doze de heroină, despre care a declarat că în momentul în care a fost imobilizat, ținea în gură cele 2 doze de heroină, pe care intenționa să le distribuie unui consumator.

În prezența numiților P.B. și M.T. (cetățean ucrainean, prietena inculpatului), inculpatul Ș.V.G. a declarat că este atât consumator cât și traficant de droguri. Martorii D.L. și N.G. au declarat că sunt consumatori de droguri și anterior, au cumpărat în repetate rânduri heroină de la inculpat, la prețul de 250.000 lei doza. Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe penale a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 414 din 3 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru netemeinicia pedepselor aplicate și a solicitat reducerea acestora, urmând a i se aplica și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Instanțele au administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, situația de fapt reținută fiind corectă, iar încadrările juridice date faptelor sunt legale. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, acestea au fost orientate la limita minimă a textelor de lege incriminatorii, iar pericolul social sporit al faptelor nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante. Pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare este de natură prin durata ei să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei. În legătură cu nereținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, se constată că denunțurile făcute de inculpat nu au servit la identificarea altor persoane, care să fi săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Față de cele reținute, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsa aplicată, arestarea preventivă de la 5 martie 2003 la zi. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.V.G., împotriva deciziei penale nr. 414/ A din 3 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 martie 2003 la 5 octombrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2004.