ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3221/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la data de 30

august 2002, pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta Universitatea „Ștefan

cel Mare”, Suceava, prin reprezentanții săi legali a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC C.B.C.M. SA Gura-Humorului, să se constate

nulitatea absolută a actului juridic prin care pârâta a devenit proprietara

terenului aferent motelului A., să fie obligată pârâta să-i restituie aceste

imobile în natură, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că în anul 1936, Universitatea „Regele Carol II” din Cernăuți, prin actul nr. 4225

din 6 aprilie 1936 a primit o suprafață de teren în orașul Gura-Humorului,

teren pe care a construit 6 moteluri pentru odihna studenților și a cadrelor

didactice.

Imobilele au figurat în proprietatea

instituției de învățământ până la data de 11 octombrie 1994 când, în baza

certificatului de proprietate M-15 nr. 0014 din 6 mai 1994, s-a dispus

intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, pentru Biroul de Turism

și Sport Suceava.

Ulterior, imobilele au fost intabulate

pentru B.A.C., în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, pentru ca în final,

în baza încheierii nr. 176 din 9 noiembrie 1999, dreptul de proprietate să fie

intabulat pentru societatea pârâtă.

Or, imobilele în litigiu sunt

proprietatea Statului Român, în speță a Ministerului Educației Naționale și

Cercetării, aflate în folosința și administrarea unor instituții de învățământ superior

conform Legii nr. 713 din 3 decembrie 2001.

Temeiul legal invocat de reclamantă îl

constituie prevederile Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Suceava, secția civilă, prin

sentința nr. 67 din 28 ianuarie 2003, a respins ca inadmisibile capetele de

cerere privind revendicarea imobilelor construcții, constând în motel și vilele

nr. 1 și 2 în suprafața aferentă de 8807 mp, constatarea nulității absolute a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M-15 nr.0014 din 6

mai 1994 emis de Ministerul Turismului și Sportului și a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1100/1997.

A respins ca nefondat capătul de cerere

privind restituirea imobilelor consemnate în petitul acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra

imobilelor.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta, susținând în esență că sunt îndeplinite cerințele art. 166 din

Legea nr. 84/1995 a învățământului aduse ulterior prin Legea nr. 713/2001 și

ale Legii nr. 10/2001, încât se impune admiterea acțiunii cu toate capetele de

cerere.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă,

prin decizia nr. 77 din 3 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamanta Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava împotriva sentinței

civile nr. 67 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Suceava.

A dispus ca apelanta să plătească

intimatului suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că Statul Român a preluat bunurile în

mod abuziv, nu și-a dovedit calitatea de succesoare întrucât Legea nr. 84/1995

invocată nu are caracter translativ sau constitutiv de drepturi, în speță

neputând fi incidente prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, susținând că soluția atacată se întemeiază pe o greșeală

gravă de fapt și a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor art.

166 din Legea Învățământului nr. 84/1995, modificată prin Legile nr. 151/1999

și 713/2001 cât și prin O.U.G. nr. 110 din 24 octombrie 2003.

Invocând motivele prevăzute de art. 304

pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ. a arătat următoarele :

- ambele instanțe au reținut că bunurile ce

formează patrimoniul imobilului A. din orașul Gura-Humorului au figurat în

proprietatea fostei Universități „Regele Carol al II-lea” din Cernăuți care au

făcut parte din Ministerul Educației Naționale, actualmente Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului, nefiind o trecere fără titlu în

patrimoniul Statului Român, cum greșit au reținut cele două instanțe.

- nu există nici o dovadă din care să

rezulte că patrimoniul motelului A. a fost predat spre folosință și

administrare din anul 1936 până în anul 1994, unor persoane juridice ori fizice

și nici modalitatea în care a ajuns în administrarea Ministerului Tineretului

și Sportului, care a emis la 6 mai 1994, certificatul de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenului seria M-15 nr.0014 pentru Biroul de Turism și

Tranzacții SA București și nu pentru Biroul de Turism pentru Tineret Suceava.

- greșit au apreciat instanțele că

certificatul de atestare a dreptului de proprietate, constituie titlu de

proprietate și dă dreptul să facă acte de dispoziție;

- cu actele depuse la dosar a făcut

dovada că patrimoniul aparține învățământului și că a fost deposedată abuziv de

bunurile sale, iar dispozițiile art. 166 din Legea nr. 84/1995 (modificată) are

un caracter reparator;

- capătul de cerere privind clădirile ce

compun imobilul A. a rămas nesoluționat cu toate că instanțele au reținut că

„pârâta nu a prezentat acte de proprietate pentru imobilele în litigiu”.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, respectiv la restituirea în natură sau

după caz, prin echivalent între alții și persoanele juridice, proprietari ai

imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de

orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945.

Îndreptățirea la măsurile reparatorii

prevăzute de textul citat este condiționată de continuarea activității ca

persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de

împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada

6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după

data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărârea judecătorească se constată că

sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă (...).

Textul de lege amintit a fost completat

cu alin. (2) prin O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie 2002, care precizează că ministerele,

celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ

teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome,

companiile, societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat,

precum și cele privatizate potrivit legii nu au calitatea de persoane

îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi.

Or, este de necontestat că Universitatea

„Ștefan cel Mare” din Suceava, este o instituție de învățământ superior de

stat, aparține categoriei persoanelor de drept public și prin urmare nu are

calitatea de beneficiară a obligației de restituire și nu face obiectul

prezentei legi.

Orice litigii privind modul de

redobândire a proprietății asupra imobilelor revendicate poate avea loc pe

calea dreptului comun.

În consecință, recursul fiind nefondat în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Universitatea Ștefan cel Mare Suceava împotriva deciziei civile nr. 77

din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 aprilie 2005.