Decizia nr. 2941/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta T.F., cetățean turc, cu domiciliul în Turcia, și reședința aleasă în România, a formulat acțiune la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr. 1986 din 6 iulie 2004, și a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea pentru Străini - Biroul Călărași, să se anuleze dispoziția de părăsire a teritoriului României și de interdicție de intrare în România, pentru o perioadă de un an, dispoziție emisă cu actul nr. 3567762 din 29 iunie 2004. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prelungirea șederii sale în România după expirarea termenului legal, are la bază motive obiective, fiind probleme de sănătate și de situația nașterii la 19 aprilie 2004, a celui de-al treilea copil, astfel că măsura dispusă de pârâtă este nelegală.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2279 din 20 octombrie 2004, a admis în parte acțiunea și a anulat parțial dispoziția nr. 3567762 din 29 iunie 2004, cu privire la interdicția de intrare în România, pentru o perioadă de un an. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că dreptul de apreciere acordat prin lege, pârâtei, privind interzicerea intrării în România, trebuie să aibă la bază o analiză obiectivă, că în raport cu această reglementare și actele medicale depuse de reclamantă, nu erau motive care să conducă la această măsură. Împotriva sentinței nr. 2279/2004 a declarat recurs, Autoritatea pentru Străini din Ministerul Administrației și Internelor, criticând hotărârea, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recursul este nefondat. Este necontestat că intrarea în România a reclamantei s-a făcut cu respectarea procedurilor legale, după cum și șederea acesteia a fost în concordanță cu legea din România. Potrivit art. 79 din O.U.G. nr. 194/2002, împotriva străinilor a căror ședere în România a devenit ilegală ori al căror drept de ședere a fost revocat în condițiile acestei ordonanțe, precum și împotriva străinilor cu privire la care s-a stabilit că au intrat ilegal în România, autoritățile competente pot lua măsura îndepărtării sau pot dispune interzicerea intrării în România, pentru o perioadă determinată. Din analiza acestor prevederi rezultă că aceste măsuri pot fi luate ca urmare a unei analize obiective, și nu arbitrare, ori sub acest aspect, instanța de fond a reținut în mod judicios că reclamanta-intimată a avut motive temeinic justificate când a întârziat după perioada de 6 februarie 2004, atât personale, dar și ale familiei.

Trebuie remarcată și poziția de a informa autoritatea competentă despre continuarea șederii. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond, printr-o analiză completă și judicios efectuată, a pronunțat o sentință legală, astfel că pe cale de consecință, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini împotriva sentinței civile nr. 2279 din 20 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.