ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5524/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5524/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel
București, reclamantul B.Y. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini,
pentru ca instanța să dispună anularea deciziei emisă de pârâtă privind
interdicția de intrare în România.
În motivarea cererii a arătat faptul
că în mod neîntemeiat i s-a aplicat interdicția de intrare în România, pe o
perioadă de 10 ani, întrucât singur a solicitat emiterea dispoziției de
părăsire a teritoriului, ca urmare a faptului că nu avea viză de ședere legală.
Curtea de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 721 din
18 aprilie 2005, a respins acțiunea formulată, motivat de faptul că reclamantul
a săvârșit o infracțiune pe teritoriul României ce a vizat însuși regimul
străinilor în România.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, reclamantul, arătând, în esență, faptul că instanța de fond a
dat o interpretare greșită dispozițiilor legale incidente în cauză, întrucât
dispozițiile ce prevăd interzicerea intrării pe teritoriul României, permit o
interpretare permisivă, și nu imperativă.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului
rezultă că la data de 18 octombrie 2004, cu adresa nr. 4098040, Autoritatea
pentru Străini a comunicat recurentului-reclamant că, în conformitate cu
prevederile art. 86, coroborat cu art. 102 din O.U.G. nr. 194/2004, privind
regimul străinilor în România, s-a dispus măsura interdicției de intrare în
România, pentru o perioadă de 10 ani.
Instanța de fond a reținut în mod
judicios că măsura este legală, fiind dispusă în conformitate cu prevederile
art. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, ca urmare a faptului că
recurentul-reclamant săvârșise o infracțiune pe teritoriul României, care viza
frontiera de stat și regimul străinilor în România.
În concluzie, recursul va fi respins
ca nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.Y.
împotriva sentinței civile nr. 721 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 noiembrie 2005.