ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3042/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș, reclamanta SC R.A.G. SRL Timișoara, a chemat în judecată pe pârâta SC E.S. SRL Sânnicolau Mare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumelor de 29.091.223,95 LIT sau echivalentul în lei a acestei sume la data plății, reprezentând contravaloarea cantităților de materiale neutilizate de către pârâtă în procesul de confecționare a unor articole de încălțăminte și 130.607.543 lei, reprezentând daune interese calculate de la data scadenței, 10 septembrie 2001 și până la data introducerii acțiunii, 6 septembrie 2002, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că în baza contractului, pârâta s-a obligat să realizeze pentru sezonul toamnă-iarnă 2001, o cantitate de 6.000 perechi cizme și 12.500 perechi pantofi și cizme pe talpă D., ultimul termen de livrare fiind 10 septembrie 2001 și pentru realizarea acestor produse, reclamanta a trimis materii prime care din totalul cantității recepționate a utilizat doar o parte, rămânând de restituit cantitatea de 107,53 mp. - valoare 2.039.748 LIT, fețe piele 311,04 mp. – valoare 15.550.444,59 LIT, căptușeală piele – 34,56 mp., valoare 595.123,20 LIT, căptușeală sintetică 207,36 mp., valoare 1.209.945,60 LIT, căptușeală sintetică 207,36 mp., valoare 1.209.945,60 LIT, valoarea manoperei pentru 864 bucăți neexecutate fiind de 4.320.000 LIT, pe care, pârâta nu le-a pus la dispoziția reclamantei.

La cererea reclamantei, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, expertiză a cărui raport a fost întocmit de expert I.D., și care a avut ca obiective stabilirea cantității de materii prime folosite de pârâtă pentru confecționarea produselor ce au făcut obiectul contractului. Prin concluziile sale, expertul a arătat că valoarea materiilor prime și a semifabricatelor rămase nedecontate este de 30.992.088,10 LIT, în cazul consumurilor programate de reclamantă, respectiv de 24.487.020,40 LIT, în cazul consumurilor convenite. Prin sentința nr. 3279 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Timiș, a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantă, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumelor de 30.992.088,10 LIT sau echivalentul în lei a acestei sume la data plății cu titlu de pretenții, 130.607.543 lei dobânzi legale și 42.146.615 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică și recunoașterea pârâtei că a rămas o anumită cantitate de material neutilizat în procesul de producție și nerestituit reclamantei precum și art. 15 din contract potrivit căruia, pentru nerespectarea în totalitate sau în parte, ori executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, se datorează daune interese.

Pârâta a declarat apel solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii acțiunii, susținând că au fost efectuate calcule de către reclamantă și nu de către expert, recepțiile s-au făcut la societatea pârâtă, respectându-se prevederile contractuale, soluția primei instanțe determină o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei și că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiune, respectiv 29.091.223,95 LIT. Prin decizia nr. 188 din 8 iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, a respins apelul declarat de pârâtă reținând că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, în raport de probațiunea administrată, că în expertiza tehnică cât și în expertiza contabilă efectuată în apel, experții au concluzionat obligațiile de plată ale pârâtei, cu titlu de contravaloare materii prime și semifabricate nedecontate și instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece reclamanta și-a precizat acțiunea, ca urmare a expertizei tehnice.

Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 188 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, susținând următoarele: Curtea de Apel Timișoara nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă hotărâtor, constând în obiecțiile pârâtei la expertiza a căror obiective nu erau de contabilitate nu s-a aprobat efectuarea unei contraexpertize, reclamanta nu a depus acte, avizele de expediție, listele de inventar, bilanțul contabil, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece când reclamanta a acționat în instanță, trebuia să aibă suma certă înregistrată în contabilitate, ori, nu era debit înregistrat în contabilitate, deoarece produsele compensatoare au fost scoase din țară, reclamanta nefiind proprietara acestora; de asemenea, se susține că la expertiza tehnică, calculul a fost efectuat de un angajat al reclamantei intimate, iar în expertiza tehnică se menționează că în registrul de corespondență al reclamantei există goluri pe fiecare pagină, aceasta având posibilitatea să înregistreze ulterior orice act.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - instanța s-a pronunțat asupra cererii pârâtei de a se efectua o contraexpertiză și pe de altă parte, SC E.S. SRL Sânnicolau Mare, nu a formulat nici obiective proprii și nici obiecții la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul D.M.; - reclamanta a anexat acte, la cererea de chemare în judecată și s-au efectuat două expertize, care au avut în vedere înscrisuri depuse în dosar; - instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamanta, ca urmare a expertizei tehnice, și-a precizat acțiunea pentru 30.992.088 LIT, solicitând obligarea pârâtei la plata acestei sume; - expertiza contabilă efectuată în apel, confirmă calculul din raportul de expertiză tehnică efectuată la fond; - împrejurarea reținută în raportul de expertiză contabilă, că sunt poziții necompletate în registrul de corespondență al reclamantei, nu are relevanță asupra cuantumului prejudiciului constatat.

Față de cele de mai sus, criticile aduse nu pot fi reținute, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.S. SRL Sânnicolau Mare, împotriva deciziei nr. 188 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.