ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3042/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Timiș, reclamanta SC R.A.G. SRL Timișoara, a chemat în judecată

pe pârâta SC E.S. SRL Sânnicolau Mare, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligată la plata sumelor de 29.091.223,95 LIT sau echivalentul

în lei a acestei sume la data plății, reprezentând contravaloarea cantităților

de materiale neutilizate de către pârâtă în procesul de confecționare a unor

articole de încălțăminte și 130.607.543 lei, reprezentând daune interese

calculate de la data scadenței, 10 septembrie 2001 și până la data introducerii

acțiunii, 6 septembrie 2002, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că în

baza contractului, pârâta s-a obligat să realizeze pentru sezonul toamnă-iarnă

2001, o cantitate de 6.000 perechi cizme și 12.500 perechi pantofi și cizme pe

talpă D., ultimul termen de livrare fiind 10 septembrie 2001 și pentru

realizarea acestor produse, reclamanta a trimis materii prime care din totalul

cantității recepționate a utilizat doar o parte, rămânând de restituit

cantitatea de 107,53 mp. - valoare 2.039.748 LIT, fețe piele 311,04 mp. –

valoare 15.550.444,59 LIT, căptușeală piele – 34,56 mp., valoare 595.123,20

LIT, căptușeală sintetică 207,36 mp., valoare 1.209.945,60 LIT, căptușeală

sintetică 207,36 mp., valoare 1.209.945,60 LIT, valoarea manoperei pentru 864

bucăți neexecutate fiind de 4.320.000 LIT, pe care, pârâta nu le-a pus la

dispoziția reclamantei.

La cererea reclamantei, s-a

dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, expertiză

a cărui raport a fost întocmit de expert I.D., și care a avut ca obiective

stabilirea cantității de materii prime folosite de pârâtă pentru confecționarea

produselor ce au făcut obiectul contractului.

Prin concluziile sale,

expertul a arătat că valoarea materiilor prime și a semifabricatelor rămase

nedecontate este de 30.992.088,10 LIT, în cazul consumurilor programate de

reclamantă, respectiv de 24.487.020,40 LIT, în cazul consumurilor convenite.

Prin sentința nr. 3279 din 30

septembrie 2003 a Tribunalului Timiș, a fost admisă acțiunea civilă precizată

formulată de reclamantă, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a

sumelor de 30.992.088,10 LIT sau echivalentul în lei a acestei sume la data

plății cu titlu de pretenții, 130.607.543 lei dobânzi legale și 42.146.615 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică și

recunoașterea pârâtei că a rămas o anumită cantitate de material neutilizat în

procesul de producție și nerestituit reclamantei precum și art. 15 din contract

potrivit căruia, pentru nerespectarea în totalitate sau în parte, ori

executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, se datorează daune

interese.

Pârâta a declarat apel

solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii acțiunii,

susținând că au fost efectuate calcule de către reclamantă și nu de către

expert, recepțiile s-au făcut la societatea pârâtă, respectându-se prevederile

contractuale, soluția primei instanțe determină o îmbogățire fără justă cauză a

reclamantei și că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiune,

respectiv 29.091.223,95 LIT.

Prin decizia nr. 188 din 8

iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ,

a respins apelul declarat de pârâtă reținând că prima instanță a stabilit

corect starea de fapt, în raport de probațiunea administrată, că în expertiza

tehnică cât și în expertiza contabilă efectuată în apel, experții au

concluzionat obligațiile de plată ale pârâtei, cu titlu de contravaloare

materii prime și semifabricate nedecontate și instanța nu a acordat mai mult

decât s-a cerut deoarece reclamanta și-a precizat acțiunea, ca urmare a

expertizei tehnice.

Pârâta a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 188 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

și contencios administrativ, susținând următoarele:

Curtea de Apel Timișoara nu

s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă hotărâtor, constând în obiecțiile

pârâtei la expertiza a căror obiective nu erau de contabilitate nu s-a aprobat

efectuarea unei contraexpertize, reclamanta nu a depus acte, avizele de

expediție, listele de inventar, bilanțul contabil, instanța a acordat mai mult

decât s-a cerut, deoarece când reclamanta a acționat în instanță, trebuia să

aibă suma certă înregistrată în contabilitate, ori, nu era debit înregistrat în

contabilitate, deoarece produsele compensatoare au fost scoase din țară,

reclamanta nefiind proprietara acestora; de asemenea, se susține că la

expertiza tehnică, calculul a fost efectuat de un angajat al reclamantei

intimate, iar în expertiza tehnică se menționează că în registrul de

corespondență al reclamantei există goluri pe fiecare pagină, aceasta având posibilitatea

să înregistreze ulterior orice act.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

- instanța s-a pronunțat

asupra cererii pârâtei de a se efectua o contraexpertiză și pe de altă parte,

SC E.S. SRL Sânnicolau Mare, nu a formulat nici obiective proprii și nici

obiecții la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul D.M.;

- reclamanta a anexat acte,

la cererea de chemare în judecată și s-au efectuat două expertize, care au avut

în vedere înscrisuri depuse în dosar;

- instanța nu a acordat mai

mult decât s-a cerut, deoarece reclamanta, ca urmare a expertizei tehnice, și-a

precizat acțiunea pentru 30.992.088 LIT, solicitând obligarea pârâtei la plata

acestei sume;

- expertiza contabilă

efectuată în apel, confirmă calculul din raportul de expertiză tehnică

efectuată la fond;

- împrejurarea reținută în

raportul de expertiză contabilă, că sunt poziții necompletate în registrul de

corespondență al reclamantei, nu are relevanță asupra cuantumului prejudiciului

constatat.

Față de cele de mai sus,

criticile aduse nu pot fi reținute, recursul este nefondat și urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC E.S. SRL Sânnicolau Mare, împotriva deciziei nr. 188 din 8 iunie 2004

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 24 mai 2005.