ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1706/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 335/

C din 2 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și

de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta

SC T.E.I.E. SRL Brașov, împotriva pârâtei SC V. SRL Brașov, având ca obiect

plata de despăgubiri și restituire mașină de cusut. De asemenea a fost admisă

acțiunea reconvențională formulată de SC V. SRL, împotriva pârâtei

reconvenționale SC T.E.I.E. SRL Brașov și în consecință a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 10.521,06 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R.

din ziua plății despăgubiri, suma de 16.275.642 lei despăgubiri, suma de

4.169,23 euro, reprezentând penalități în echivalentul în lei la cursul B.N.R.

din ziua plății, suma de 4.557.180 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că între părți a fost semnat la data de 20 februarie

2001 contractul de comision nr. 11, în baza căruia comitentul SC V. SRL a

realizat în regim de lohn confecții cu materii prime, materiale și documentația

tehnică pusă la dispoziție de către beneficiarul extern, prin comisionarul SC T.E.I.E.

SRL Brașov. Litigiul a fost general de execuția unui lot de 3772 bucăți

pantaloni, producție realizată de pârâtă, livrată reclamantei și achitată de

aceasta cu factura din 2 ianuarie 2002.

Comisionarul SC T.E.I.E. SRL

Brașov a exportat această marfă către beneficiarul extern SC I.F. SRL, conform

facturii din 18 ianuarie 2002, valoarea exportului ridicându-se la suma de

13.239,72 euro.

Ulterior reclamanta a primit

reclamațiile calitative din partea beneficiarului extern, din care a rezultat

că au fost găsite 550 bucăți defecte, bicolore, existând pantaloni care după

faza de vopsire au prezentat găuri lăsate în confecție, defecțiuni remediate de

beneficiarul extern. Pentru reparațiile raportate la acest model precum și la

alte produse, SC I.F. SRL a emis către SC T.E.I.E. SRL Brașov factura din 30

aprilie 2002, în valoare de 3.409,02 euro și a fost depus un calcul al

despăgubirilor pretinse de beneficiarul extern, care reflectă un preț total de

11.066,40 euro.

Prin apărările orale, pârâta

nu a recunoscut culpa în executarea contractului.

Prin expertiza dispusă în

cauză, s-a solicitat expertului să compare mostrele puse la dispoziție de

beneficiarul extern cu cele executate de comitent anterior începerii execuției

pentru a se constata dacă corespund între ele. Cu acest prilej s-au identificat

cele două categorii de mostre, reținând că acestea corespund între ele în ceea

ce privește confecționarea, că nu s-au găsit defecțiunile semnalate în

corespondența purtată de reclamantă și beneficiarul extern, modelul nu are

butonieră, iar fenta de la fermoar este confecționată conform modelului

original.

De asemenea nu s-a dovedit

deținerea fără drept de către pârâtă a mașinii de cusut și valoarea acesteia de

3000 euro.

Referitor la cererea

reconvențională, s-a reținut că prin înscrisul aflat la dosar, pârâta

reconvențională a recunoscut că nu a achitat contravaloarea comenzilor livrate

pentru care s-au emis facturile corespunzătoare. Nefiind dovedită o neexecutare

a contractului din culpa pârâtei reconvențională, așa încât pârâta

reconvențională să poată opune excepția de neîndeplinire a acestuia, întrucât

obligațiile de plată sunt exigibile, iar datoria este certă și lichidă, în

raport de clauzele 4.2 și 5.3 din contract, a fost admisă cererea

reconvențională, astfel cum a fost formulată.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 198/ Ap din 23

septembrie 2004, a admis în parte apelul declarat de reclamanta pârâtă

reconvențională SC T.E.I.E. SRL Brașov, împotriva sentinței civile nr. 335/ C

din 2 februarie 2004 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte

acțiunea reclamantei în contradictoriu cu SC V. SRL Brașov și în consecință a

obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 12.017.500 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată parțiale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței. A mai fost obligată intimata SC V. SRL să plătească apelantei suma

de 6.008.750 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel și pe apelantă să

plătească intimatei suma de 48.700.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în

apel. S-a dispus compensarea obligațiilor celor două părți, în apel, până la

concurența sumei de 42.691.250 lei.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a stabilit că beneficiarul extern SC I.F. SRL a emis factura din

30 aprilie 2002, în valoare de 3.409,02 euro, reprezentând contravaloarea reparațiilor

pentru modele. Această factură a fost achitată de apelantă cu dispoziția de

plată valutară externă din 28 iunie 2002. Pretenția apelantei privind obligarea

intimatei la plata costului lucrărilor de reparații în cuantum de 11.066,40 euro

nu este justificată.

Apelanta nu a dovedit că

beneficiarul extern SC

I.f. SRL

i-a facturat suma de 11.066,40 euro. Ori, potrivit contractului de comision

încheiat intimata poate suporta doar contravaloarea facturii emise de

beneficiarul extern pentru reparațiile efectuate. Apelanta nu a dovedit că în

cauză a fost încheiat un act de constatare din care să rezulte deficiențele

despre care face vorbire în acțiunea introductivă și nici costul de 19,08 euro/

buc. Potrivit raportului de expertiză tehnică, a declarației martorului M.P. și

a actelor depuse, a rezultat că pentru cantitatea de 580 pantaloni nu s-au

efectuat lucrări de reparații, susceptibile de facturare, soluția de respingere

a petitului 1 fiind corectă.

În cursul soluționării

apelului s-a făcut dovada restituirii mașinilor de cusut în litigiu,

menținându-se soluția de respingere a capătului doi de cerere.

Culpa procesuală în

promovarea acestui petit aparținând și intimatei-pârâte, aceasta datorează cota

de ½ din cheltuielile de judecată aferente.

În privința cererii

reconvenționale apelul a vizat obligarea la plata penalităților de întârziere

în decontare, în cuantum de 4.169,23 euro și 4.557.180 lei, dar în mod corect

s-a reținut de prima instanță că nu a fost dovedită neexecutarea contractului

din culpa pârâtei-reclamantă reconvențională.

Soluția instanței de fond de

admitere în totalitate a cererii reconvenționale fiind temeinică și legală, a

fost menținută, iar în temeiul art. 276 C. proc. civ., intimata a fost obligată

să plătească apelantei cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva deciziei nr. 198/ Ap

din 23 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC T.E.I.E. SRL

Brașov, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectele că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, probele administrate nefiind analizate, aspecte esențiale ale cauzei

fiind reținute greșit ori neglijate fără justificare, încălcându-se prin

aceasta și prevederile legale cu privire la interpretarea probelor administrate

și refuzul nejustificat al efectuării unei expertize contabile.

De asemenea, greșit au fost

acordate cheltuielile de judecată din apel, referit la soluționarea capătului

de cerere privind mașina de cusut, deoarece pârâta trebuia să suporte toate

cheltuielile de judecată, iar neacordarea penalităților pretinse de pârâtă

trebuie să fie generată de lipsa relei credințe în neefectuarea plății și

neîndeplinirea de către reclamanta reconvențională a propriilor obligații

contractuale, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Intimata pârâtă SC V. SRL

Brașov a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, raportat și la criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins

pentru următoarele considerente:

Amplu argumentat și bine

motivat, instanța de apel, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor,

a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți în cadrul contractului

de comision nr. 11 din 20 februarie 2001, întinderea drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc, prețul și modalitatea de plată, termenul,

clauzele asupra cărora părțile au convenit, condițiile de modificare și

reziliere, precum și posibilitatea de soluționare a unor eventuale litigii.

Obiectul contractului a fost

riguros determinat, constând în realizarea de către comitentul SC V. SRL, în regim

lohn de confecții cu materii prime, materiale și documentație tehnică de

execuție pusă la dispoziție de către beneficiarul extern, prin comisionarul SC T.E.I.E.

SRL, în conformitate cu comenzile primite de la acesta, în vederea livrării la

export.

Pentru clarificarea întregii

situații de fapt și de drept, au fost administrate probe, respectiv acte,

interogatorii reciproce, expertiză contabilă, expertiză tehnică, în faza

procesuală a fondului, iar la cererea ambelor părți, instanța de apel a admis

proba cu martori.

Prin raportul de expertiză

tehnică întocmit de inginer K.E.S., având specialitatea industrie textilă, s-a

răspuns la obiectivul stabilit, de a se identifica cele două categorii de

mostre, respectiv cea întocmită de beneficiarul extern și cea întocmită de

beneficiarul intern, pârâtă în cauză, în sensul a indica dacă corespund între

ele. Concluziile raportului de expertiză tehnică, necontestate de părți, prezintă

semnificație juridică deosebită, în contextul probator, stabilindu-se că

mostrele prezentate aparținând beneficiarului extern și cele confecționate de

pârâtă corespund între ele în ceea ce privește confecționarea. S-a apreciat că

nuanțele de culoare, probabil au apărut în urma vopsirii ca și în consecință a

grosimii diferite a materialului. Mai mult, din punct de vedere tehnologic, pe

bucățile de pantaloni prezentate, nu a fost sesizat nici unul din defectele

menționate în actele dosarului, respectiv „găuri la fentă-butonieră”, fenta de

la fermoar fiind confecționată conform modelului original. Tot din conținutul

raportului de expertiză tehnică se evidențiază că defectele semnalate de

reclamantă, privind corelația neuniformă, patine, nu pot fi remediate, nefiind

defecte de confecționare.

Raportul de expertiză

contabilă întocmit de expertul contabil N.C., fundamentat pe materialul

documentar existent la dosarul cauzei, a constatat că materiile prime folosite

au intrat legal în țară, producția a fost legal realizată, iar mărfurile

rezultate din prelucrarea activă în regim de lohn, au fost exportate

beneficiarului extern, însoțite de documentele legal întocmite și aspectul că

nu există factură de penalități în evidența contabilă a SC T.E.I.E. SRL.

Justificat a respins

instanța de fond obiecțiile formulate de reclamanta SC T.E.I.E. SRL la raportul

de expertiză contabilă, cât și instanța de apel cererea de efectuarea unei noi

expertize contabile, deoarece s-a apreciat că proba nu este concludentă, toate

aspectele necesare soluționării cauzei fiind lămurite prin raportul de

expertiză contabilă inițial întocmit de expert N.C. Astfel, instanța de apel a

analizat toate aspectele esențiale invocate de părțile din litigiu, în egală

măsură a respectat drepturile procesuale, a administrat probe suplimentare și a

dat o interpretare corectă a probelor administrate.

De necontestat că reclamanta

SC T.E.I.E. SRL, la punctul 2 din cererea de chemare în judecată a solicitat

obligarea pârâtei la restituirea mașinii de cusut, apreciată la o valoare de

3000 euro, însă această situație a fost clarificată în faza procesuală a

apelului, făcându-se dovada cu acte a restituirii bunului. Această atitudine

procesuală a fost corect evaluată de instanța de apel, care a dat o eficiență

juridică maximă dispozițiilor art. 274 și următoarele C. proc. civ.,

cheltuielile de judecată fiind parțial acordate. Și aspectul privind obligarea

la plata penalităților a fost soluționat în concordanță cu probele cauzei, în

contextul că nu a fost dovedită neexecutarea contractului din culpa pârâtei.

Cadrul juridic și

argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de

recurs de reclamanta SC T.E.I.E. SRL Brașov, să fie înlăturate ca neîntemeiate,

urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr.

198/ Ap din 23 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., urmează a obliga recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă SC V.

SRL Brașov a sumei de 50.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu de asistență juridică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC T.E.I.E. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 198/ Ap din 23

septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta reclamantă

la plata către intimata pârâtă SC V. SRL Brașov a sumei de 50.000.000 lei

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 11 martie 2005.