ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1706/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 335/ C din 2 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC T.E.I.E. SRL Brașov, împotriva pârâtei SC V. SRL Brașov, având ca obiect plata de despăgubiri și restituire mașină de cusut. De asemenea a fost admisă acțiunea reconvențională formulată de SC V. SRL, împotriva pârâtei reconvenționale SC T.E.I.E. SRL Brașov și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.521,06 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății despăgubiri, suma de 16.275.642 lei despăgubiri, suma de 4.169,23 euro, reprezentând penalități în echivalentul în lei la cursul B.N.R.

din ziua plății, suma de 4.557.180 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți a fost semnat la data de 20 februarie 2001 contractul de comision nr. 11, în baza căruia comitentul SC V. SRL a realizat în regim de lohn confecții cu materii prime, materiale și documentația tehnică pusă la dispoziție de către beneficiarul extern, prin comisionarul SC T.E.I.E. SRL Brașov. Litigiul a fost general de execuția unui lot de 3772 bucăți pantaloni, producție realizată de pârâtă, livrată reclamantei și achitată de aceasta cu factura din 2 ianuarie 2002. Comisionarul SC T.E.I.E. SRL Brașov a exportat această marfă către beneficiarul extern SC I.F.

SRL, conform facturii din 18 ianuarie 2002, valoarea exportului ridicându-se la suma de 13.239,72 euro. Ulterior reclamanta a primit reclamațiile calitative din partea beneficiarului extern, din care a rezultat că au fost găsite 550 bucăți defecte, bicolore, existând pantaloni care după faza de vopsire au prezentat găuri lăsate în confecție, defecțiuni remediate de beneficiarul extern. Pentru reparațiile raportate la acest model precum și la alte produse, SC I.F. SRL a emis către SC T.E.I.E. SRL Brașov factura din 30 aprilie 2002, în valoare de 3.409,02 euro și a fost depus un calcul al despăgubirilor pretinse de beneficiarul extern, care reflectă un preț total de 11.066,40 euro. Prin apărările orale, pârâta nu a recunoscut culpa în executarea contractului.

Prin expertiza dispusă în cauză, s-a solicitat expertului să compare mostrele puse la dispoziție de beneficiarul extern cu cele executate de comitent anterior începerii execuției pentru a se constata dacă corespund între ele. Cu acest prilej s-au identificat cele două categorii de mostre, reținând că acestea corespund între ele în ceea ce privește confecționarea, că nu s-au găsit defecțiunile semnalate în corespondența purtată de reclamantă și beneficiarul extern, modelul nu are butonieră, iar fenta de la fermoar este confecționată conform modelului original. De asemenea nu s-a dovedit deținerea fără drept de către pârâtă a mașinii de cusut și valoarea acesteia de 3000 euro. Referitor la cererea reconvențională, s-a reținut că prin înscrisul aflat la dosar, pârâta reconvențională a recunoscut că nu a achitat contravaloarea comenzilor livrate pentru care s-au emis facturile corespunzătoare.

Nefiind dovedită o neexecutare a contractului din culpa pârâtei reconvențională, așa încât pârâta reconvențională să poată opune excepția de neîndeplinire a acestuia, întrucât obligațiile de plată sunt exigibile, iar datoria este certă și lichidă, în raport de clauzele 4.2 și 5.3 din contract, a fost admisă cererea reconvențională, astfel cum a fost formulată. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 198/ Ap din 23 septembrie 2004, a admis în parte apelul declarat de reclamanta pârâtă reconvențională SC T.E.I.E. SRL Brașov, împotriva sentinței civile nr. 335/ C din 2 februarie 2004 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu SC V. SRL Brașov și în consecință a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 12.017.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A mai fost obligată intimata SC V. SRL să plătească apelantei suma de 6.008.750 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel și pe apelantă să plătească intimatei suma de 48.700.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel. S-a dispus compensarea obligațiilor celor două părți, în apel, până la concurența sumei de 42.691.250 lei. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că beneficiarul extern SC I.F. SRL a emis factura din 30 aprilie 2002, în valoare de 3.409,02 euro, reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru modele. Această factură a fost achitată de apelantă cu dispoziția de plată valutară externă din 28 iunie 2002. Pretenția apelantei privind obligarea intimatei la plata costului lucrărilor de reparații în cuantum de 11.066,40 euro nu este justificată.

Apelanta nu a dovedit că beneficiarul extern SC I.f. SRL i-a facturat suma de 11.066,40 euro. Ori, potrivit contractului de comision încheiat intimata poate suporta doar contravaloarea facturii emise de beneficiarul extern pentru reparațiile efectuate. Apelanta nu a dovedit că în cauză a fost încheiat un act de constatare din care să rezulte deficiențele despre care face vorbire în acțiunea introductivă și nici costul de 19,08 euro/ buc. Potrivit raportului de expertiză tehnică, a declarației martorului M.P. și a actelor depuse, a rezultat că pentru cantitatea de 580 pantaloni nu s-au efectuat lucrări de reparații, susceptibile de facturare, soluția de respingere a petitului 1 fiind corectă.

În cursul soluționării apelului s-a făcut dovada restituirii mașinilor de cusut în litigiu, menținându-se soluția de respingere a capătului doi de cerere. Culpa procesuală în promovarea acestui petit aparținând și intimatei-pârâte, aceasta datorează cota de ½ din cheltuielile de judecată aferente. În privința cererii reconvenționale apelul a vizat obligarea la plata penalităților de întârziere în decontare, în cuantum de 4.169,23 euro și 4.557.180 lei, dar în mod corect s-a reținut de prima instanță că nu a fost dovedită neexecutarea contractului din culpa pârâtei-reclamantă reconvențională. Soluția instanței de fond de admitere în totalitate a cererii reconvenționale fiind temeinică și legală, a fost menținută, iar în temeiul art. 276 C. proc.

civ., intimata a fost obligată să plătească apelantei cheltuieli de judecată parțiale. Împotriva deciziei nr. 198/ Ap din 23 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC T.E.I.E. SRL Brașov, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, probele administrate nefiind analizate, aspecte esențiale ale cauzei fiind reținute greșit ori neglijate fără justificare, încălcându-se prin aceasta și prevederile legale cu privire la interpretarea probelor administrate și refuzul nejustificat al efectuării unei expertize contabile.

De asemenea, greșit au fost acordate cheltuielile de judecată din apel, referit la soluționarea capătului de cerere privind mașina de cusut, deoarece pârâta trebuia să suporte toate cheltuielile de judecată, iar neacordarea penalităților pretinse de pârâtă trebuie să fie generată de lipsa relei credințe în neefectuarea plății și neîndeplinirea de către reclamanta reconvențională a propriilor obligații contractuale, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Intimata pârâtă SC V. SRL Brașov a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, raportat și la criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Amplu argumentat și bine motivat, instanța de apel, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți în cadrul contractului de comision nr. 11 din 20 februarie 2001, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, prețul și modalitatea de plată, termenul, clauzele asupra cărora părțile au convenit, condițiile de modificare și reziliere, precum și posibilitatea de soluționare a unor eventuale litigii. Obiectul contractului a fost riguros determinat, constând în realizarea de către comitentul SC V. SRL, în regim lohn de confecții cu materii prime, materiale și documentație tehnică de execuție pusă la dispoziție de către beneficiarul extern, prin comisionarul SC T.E.I.E.

SRL, în conformitate cu comenzile primite de la acesta, în vederea livrării la export. Pentru clarificarea întregii situații de fapt și de drept, au fost administrate probe, respectiv acte, interogatorii reciproce, expertiză contabilă, expertiză tehnică, în faza procesuală a fondului, iar la cererea ambelor părți, instanța de apel a admis proba cu martori. Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer K.E.S., având specialitatea industrie textilă, s-a răspuns la obiectivul stabilit, de a se identifica cele două categorii de mostre, respectiv cea întocmită de beneficiarul extern și cea întocmită de beneficiarul intern, pârâtă în cauză, în sensul a indica dacă corespund între ele.

Concluziile raportului de expertiză tehnică, necontestate de părți, prezintă semnificație juridică deosebită, în contextul probator, stabilindu-se că mostrele prezentate aparținând beneficiarului extern și cele confecționate de pârâtă corespund între ele în ceea ce privește confecționarea. S-a apreciat că nuanțele de culoare, probabil au apărut în urma vopsirii ca și în consecință a grosimii diferite a materialului. Mai mult, din punct de vedere tehnologic, pe bucățile de pantaloni prezentate, nu a fost sesizat nici unul din defectele menționate în actele dosarului, respectiv „găuri la fentă-butonieră”, fenta de la fermoar fiind confecționată conform modelului original. Tot din conținutul raportului de expertiză tehnică se evidențiază că defectele semnalate de reclamantă, privind corelația neuniformă, patine, nu pot fi remediate, nefiind defecte de confecționare.

Raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil N.C., fundamentat pe materialul documentar existent la dosarul cauzei, a constatat că materiile prime folosite au intrat legal în țară, producția a fost legal realizată, iar mărfurile rezultate din prelucrarea activă în regim de lohn, au fost exportate beneficiarului extern, însoțite de documentele legal întocmite și aspectul că nu există factură de penalități în evidența contabilă a SC T.E.I.E. SRL. Justificat a respins instanța de fond obiecțiile formulate de reclamanta SC T.E.I.E. SRL la raportul de expertiză contabilă, cât și instanța de apel cererea de efectuarea unei noi expertize contabile, deoarece s-a apreciat că proba nu este concludentă, toate aspectele necesare soluționării cauzei fiind lămurite prin raportul de expertiză contabilă inițial întocmit de expert N.C.

Astfel, instanța de apel a analizat toate aspectele esențiale invocate de părțile din litigiu, în egală măsură a respectat drepturile procesuale, a administrat probe suplimentare și a dat o interpretare corectă a probelor administrate. De necontestat că reclamanta SC T.E.I.E. SRL, la punctul 2 din cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la restituirea mașinii de cusut, apreciată la o valoare de 3000 euro, însă această situație a fost clarificată în faza procesuală a apelului, făcându-se dovada cu acte a restituirii bunului. Această atitudine procesuală a fost corect evaluată de instanța de apel, care a dat o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 274 și următoarele C. proc.

civ., cheltuielile de judecată fiind parțial acordate. Și aspectul privind obligarea la plata penalităților a fost soluționat în concordanță cu probele cauzei, în contextul că nu a fost dovedită neexecutarea contractului din culpa pârâtei. Cadrul juridic și argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC T.E.I.E. SRL Brașov, să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 198/ Ap din 23 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. În temeiul art. 274 C. proc.

civ., urmează a obliga recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă SC V. SRL Brașov a sumei de 50.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de asistență juridică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.E.I.E. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 198/ Ap din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta reclamantă la plata către intimata pârâtă SC V. SRL Brașov a sumei de 50.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 martie 2005.