ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7161/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 360 din 25

aprilie 2003, Tribunalul Timiș a admis în parte contestația formulată de

reclamanta E.H. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Timișoara,

reprezentată de primar și de Consiliul Local al Municipiului Timișoara și a

anulat art. 1 din dispoziția nr. 13 din 6 ianuarie 2003, privind respingerea

cererii de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. 212 Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul Timișoara a reținut că imobilul cu nr. top. 17306 se află în

proprietatea Statului român și administrarea fabricii de Pălării Timișoara,

imobilul cu nr. top. 17307 se află în proprietatea SC P. SA în baza Legii nr.

15/1990 iar imobilul cu nr. top. 17308 a fost desprins din această carte

funciară și transcris în C.F. 16468 în proprietatea Statului român.

Acest din urmă imobil a fost inițial

în administrarea Ministerului Metalurgiei și Construcțiilor de Mașini, apoi a

Ministerului Învățământului, prin Institutul Politehnic.

Nr. top. 17308 a fost dezmembrat în

două parcele topografice -17308/1 și 17308/2, apoi din nou dezmembrat în

17308/1/1 care a fost trecut în proprietatea Universității Politehnica și

17308/1/2, în administrarea operativă a Întreprinderii “13 Decembrie”.

Potrivit art. 27 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele aflate în patrimoniul societăților

privatizate, notificarea se adresează instituției implicate în privatizare,

motiv pentru care, în mod justificat, prin dispoziția atacată, notificarea

privind imobilele cu nr. top. 17306 și 17307 a fost trimisă spre competentă

soluționare la A.P.A.P.S.

De asemenea, conform art. 21 din

Legea nr. 10/2001, in mod corect a fost trimisă notificarea pentru imobilul cu

nr. top. 16468 (inițial 17308) către Universitatea Politehnică.

In ceea ce privește art. 1 din

dispoziția atacată s-a reținut, însă, că în condițiile în care nu este unitate

deținătoare, a respins cererea de restituire în natură, depășindu-și astfel

competența.

Împotriva sentinței a declarat apel

Primăria Municipiului Timișoara, reprezentată de primar și de Consiliul Local

al Municipiului Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 160 din 4

noiembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins ca tardiv apelul, reținând

că, deși decizia tribunalului a fost comunicată la data de 6 iunie 2003,

reclamantul a declarat apel la data de 18 iulie 2003, cu depășirea termenului

de 15 zile.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Timișoara au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, Primarul

Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

Fără a indica vreunul din motivele

prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, pârâții au arătat că în

mod greșit a fost respins apelul ca tardiv deoarece comunicarea către Consiliul

Local al Municipiului Timișoara a avut loc la data de 11 iulie 2003.

Se mai arată că în practicaua

deciziei civile atacate este menționat faptul că s-a luat în examinare apelul

declarat de Consiliul Local dar prin dispozitiv se respinge ca tardiv apelul

declarat de Primarul Municipiului Timișoara.

Față de motivele invocate, Înalta

Curte va analiza recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și va constata că acesta este fondat, pentru următoarele

motive:

În cadrul procedurii derulate în

fața instanței de fond, au avut calitatea de pârâți Primăria Municipiului

Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului

Timișoara.

Hotărârea tribunalului a fost

comunicată Primarului Municipiului Timișoara la data de 6 iunie 2003 și

Consiliului Local al Municipiului Timișoara la data de 11 iulie 2003. Din

documentele aflate la dosar nu rezultă faptul că hotărârea ar fi fost

comunicată și pârâtei Primăria Municipiului Timișoara.

Apelul a fost declarat la data de 18

iulie 2003 de Consiliul Local al Municipiului Timișoara, prin reprezentanții

săi legali și de Primăria Municipiului Timișoara, reprezentată de Primar.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată că apelul a fost introdus de pârâte în termenul

prevăzut de lege, iar decizia Curții de Apel Timișoara este nelegală, fiind

dată cu încălcarea dispozițiilor art. 284 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, se va admite

recursul declarat, decizia atacată va fi casată iar cauza se va trimite

aceleiași curți de apel în vederea rejudecării apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului

Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei

civile nr. 160 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, pe care o

casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2004.