ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1557/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 9 iunie 2004, contestatorii S.I.Î.P. Timișoara și A.Î. Timișeni au chemat în judecată pe pârâta Universitatea Politehnică din Timișoara, solicitând anularea deciziei nr. 4 din 28 aprilie 2004 și restituirea în natură a imobilului (casă cu etaj, curte și grădină) situat în Timișoara, cuprins în C.F. 5368 sau acordarea celorlalte măsuri reparatorii prin echivalent. În motivarea contestației, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, contestatorii au susținut că: - imobilul în discuție a fost dobândit de A.Î. în anul 1904, prin donație; - ulterior, același imobil a trecut succesiv în proprietatea Statului Român (în anul 1949) și a S.S.Î.

raionului Timișoara (în anul 1951); - prin decizia criticată, pârâta (care deține imobilul revendicat) le-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu au calitatea de persoane îndreptățite deoarece nu au făcut dovada că ar fi succesorii vreuneia din persoanele juridice înscrise în C.F.; - potrivit încheierii nr. 63/1990 a Judecătoriei Timișoara și Statutului aprobat în anul 1990, S.I.Î.P. este continuatorul S.S.Î. raionului Timișoara. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 1370 din 8 noiembrie 2004, a respins contestația, reținând că: - A.Î. Timișeni nu s-a prezentat în instanță și nu a făcut dovada că a formulat notificare, în nume propriu sau împreună cu S.I.Î.P.

Timișoara; - încheierea nr. 63/1990, prin care Judecătoria Timișoara a constat îndeplinirea condițiilor legale cu privire la autorizarea înregistrării celuilalt contestator ca persoană juridică, precum și dispoziția din Statut, că acest contestator ar fi continuatorul S.S.Î. raional Timișoara, sunt irelevante în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de atestare a continuității. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1427 din 14 iunie 2005, a admis apelul declarat de contestatorul S.I.Î.P. Timișoara și, drept consecință, a anulat sentința, a admis contestația, a anulat actul atacat și a obligat-o pe pârâta să emită o nouă decizie, în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 10/2001.

S-a reținut că prin actele depuse la dosar (cererea de aprobare a înregistrării, Statut, bilanțurile contabile aferente lunilor decembrie 1989, ianuarie 1990, februarie 1990 și martie 1990, procesul verbal de preluare a patrimoniului etc) apelantul a făcut dovada că este succesorul fostului sindicat și, ca atare, poate solicita restituirea imobilului în discuție. Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ultimei hotărâri, respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 4, 5, 7, 9 și 10 C. proc.

civ., pârâta a susținut că instanța de apel: - a apreciat greșit că apelantul nu avea obligația de a prezenta o hotărâre judecătorească prin care să se constate că este identic persoanei juridice desființate, înscrisă în C.F.; - a luat în considerare înscrisuri depuse după încheierea dezbaterilor din 7 iulie 2005; - a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii, apreciind identitatea contestatorului cu persoana înscrisă în C.F. pe baza unor înscrisuri emise în perioada 1989-1990, anterior înființării ultimului sindicat și împrejurării că ambele sindicate au avut ca angajat același contabil; - a încălcat și aplicat greșit legea deoarece prin încheierea nr. 63/1990 s-a stabilit că actualul sindicat are cu totul o altă structură; - nu s-a pronunțat asupra apărărilor sale, că actele contabile depuse de contestator se referă la S.O.M.Î., deci o altă persoană juridică decât cea înscrisă în C.F.

Toate criticile sunt nefondate deoarece: - S.S.Î.

raionului Timișoara, care este înscris în C.F., a continuat, sub o altă denumire, până în luna ianuarie 1990, când adunarea reprezentanților unităților din învățământul preuniversitar din județul Timiș a hotărât dizolvarea acestei entități; - intimatul contestator a fost constituit tot în luna ianuarie 1990, concomitent cu dizolvarea vechii structuri sindicale și este continuatorul acesteia, preluându-i membrii sindicali și întreg patrimoniul; - nefiind vorba despre desființarea sau interzicerea fostului sindicat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, potrivit art. 3 lit. c) teza a I-a din Legea nr. 10/2001, contestatorul nu avea obligația să prezinte o hotărâre judecătorească de constatare a identității sale cu persoană juridică trecută în C.F., așa cum prevede teza a II-a din același text; - în ședința publică din 7 iulie 2005, reprezentantul apelantei nu a cerut acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de actele depuse de intimatul contestator înaintea dezbaterilor; - înscrisurile emise în perioada 1989-1990 și menținerea în funcție a aceluiași contabil constituie argumente în sprijinul concluziei că intimatul contestator este continuatorul fostului sindicat; - împrejurarea că actualul sindicat are o structură diferită față de predecesorul său,

este irelevantă pentru recunoașterea calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) teza a I-a din Legea nr. 10/2001; -de asemenea, este irelevantă împrejurarea că Sindicatul Salariaților din Învățământul Raionului Timișoara a purtat temporar o altă denumire atâta timp cât această entitate nu a fost desființată sau interzisă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Universitatea Politehnică din Timișoara împotriva deciziei nr. 1427 din 14 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2006.