ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1557/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La 9 iunie 2004, contestatorii

S.I.Î.P. Timișoara și A.Î. Timișeni au chemat în judecată pe pârâta

Universitatea Politehnică din Timișoara, solicitând anularea deciziei nr. 4 din

28 aprilie 2004 și restituirea în natură a imobilului (casă cu etaj, curte și

grădină) situat în Timișoara, cuprins în C.F. 5368 sau acordarea celorlalte

măsuri reparatorii prin echivalent.

În motivarea contestației,

întemeiate pe Legea nr. 10/2001, contestatorii au susținut că:

- imobilul în discuție a fost

dobândit de A.Î. în anul 1904, prin donație;

- ulterior, același imobil a trecut

succesiv în proprietatea Statului Român (în anul 1949) și a S.S.Î. raionului

Timișoara (în anul 1951);

- prin decizia criticată, pârâta

(care deține imobilul revendicat) le-a respins notificarea formulată în baza

Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu au calitatea de persoane îndreptățite

deoarece nu au făcut dovada că ar fi succesorii vreuneia din persoanele

juridice înscrise în C.F.;

- potrivit încheierii nr. 63/1990 a

Judecătoriei Timișoara și Statutului aprobat în anul 1990, S.I.Î.P. este

continuatorul S.S.Î. raionului Timișoara.

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin sentința nr. 1370 din 8 noiembrie 2004, a respins contestația, reținând

că:

- A.Î. Timișeni nu s-a prezentat în

instanță și nu a făcut dovada că a formulat notificare, în nume propriu sau

împreună cu S.I.Î.P. Timișoara;

- încheierea nr. 63/1990, prin care

Judecătoria Timișoara a constat îndeplinirea condițiilor legale cu privire la

autorizarea înregistrării celuilalt contestator ca persoană juridică, precum și

dispoziția din Statut, că acest contestator ar fi continuatorul S.S.Î. raional

Timișoara, sunt irelevante în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile de atestare a continuității.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 1427 din 14 iunie 2005, a admis apelul declarat de

contestatorul S.I.Î.P. Timișoara și, drept consecință, a anulat sentința, a

admis contestația, a anulat actul atacat și a obligat-o pe pârâta să emită o

nouă decizie, în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 10/2001.

S-a reținut că prin actele depuse la

dosar (cererea de aprobare a înregistrării, Statut, bilanțurile contabile

aferente lunilor decembrie 1989, ianuarie 1990, februarie 1990 și martie 1990,

procesul verbal de preluare a patrimoniului etc) apelantul a făcut dovada că

este succesorul fostului sindicat și, ca atare, poate solicita restituirea

imobilului în discuție.

Pârâta a declarat recurs, prin care

a solicitat casarea ultimei hotărâri, respingerea apelului și menținerea

soluției instanței de fond.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 4, 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ., pârâta a susținut că instanța

de apel:

- a apreciat greșit că apelantul nu

avea obligația de a prezenta o hotărâre judecătorească prin care să se constate

că este identic persoanei juridice desființate, înscrisă în C.F.;

- a luat în considerare înscrisuri

depuse după încheierea dezbaterilor din 7 iulie 2005;

- a pronunțat o hotărâre care

cuprinde motive străine de natura pricinii, apreciind identitatea

contestatorului cu persoana înscrisă în C.F. pe baza unor înscrisuri emise în

perioada 1989-1990, anterior înființării ultimului sindicat și împrejurării că

ambele sindicate au avut ca angajat același contabil;

- a încălcat și aplicat greșit legea

deoarece prin încheierea nr. 63/1990 s-a stabilit că actualul sindicat are cu

totul o altă structură;

- nu s-a pronunțat asupra apărărilor

sale, că actele contabile depuse de contestator se referă la S.O.M.Î., deci o altă

persoană juridică decât cea înscrisă în C.F.

Toate criticile sunt nefondate

deoarece:

- S.S.Î. raionului Timișoara, care

este înscris în C.F., a continuat, sub o altă denumire, până în luna ianuarie

1990, când adunarea reprezentanților unităților din învățământul preuniversitar

din județul Timiș a hotărât dizolvarea acestei entități;

- intimatul contestator a fost

constituit tot în luna ianuarie 1990, concomitent cu dizolvarea vechii

structuri sindicale și este continuatorul acesteia, preluându-i membrii

sindicali și întreg patrimoniul;

- nefiind vorba despre desființarea

sau interzicerea fostului sindicat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

potrivit art. 3 lit. c) teza a I-a din Legea nr. 10/2001, contestatorul nu avea

obligația să prezinte o hotărâre judecătorească de constatare a identității

sale cu persoană juridică trecută în C.F., așa cum prevede teza a II-a din

același text;

- în ședința publică din 7 iulie

2005, reprezentantul apelantei nu a cerut acordarea unui nou termen pentru a

lua cunoștință de actele depuse de intimatul contestator înaintea dezbaterilor;

- înscrisurile emise în perioada

1989-1990 și menținerea în funcție a aceluiași contabil constituie argumente în

sprijinul concluziei că intimatul contestator este continuatorul fostului

sindicat;

- împrejurarea că actualul sindicat

are o structură diferită față de predecesorul său, este irelevantă pentru

recunoașterea calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) teza

a I-a din Legea nr. 10/2001;

-de asemenea, este irelevantă

împrejurarea că Sindicatul Salariaților din Învățământul Raionului Timișoara a

purtat temporar o altă denumire atâta timp cât această entitate nu a fost

desființată sau interzisă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

Universitatea Politehnică din Timișoara împotriva deciziei nr. 1427 din 14

iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 februarie 2006.