ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4952/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 284 din 29 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1311/P/2004, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul D.S. A fost obligat condamnatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, petentul D.S., aflat în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 241/2002 a Tribunalului Dolj (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3133 din 1 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție) pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a formulat cerere de revocare a acestei sentințe, invocând că, în mod greșit nu i-a fost recunoscută circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., astfel că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea aspră. În fapt, s-a reținut că, la data de 11 mai 2001, inculpatul i-a aplicat victimei N.I.

o lovitură cu cuțitul în zona pectorală, ce a condus la decesul acesteia. Prima instanță a constatat că motivele invocate de către revizuient nu se încadrează între cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel revizuientul D.S. care a susținut că, în mod greșit, i-a fost respinsă cererea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Prin decizia penală nr. 340 din 5 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 913/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul D.S. A fost obligat apelantul la plata sumei de 600.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiova a reținut că motivul invocat de revizuient, vizând nelegala reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse prea aspre, nu se încadrează în cazurile expres și limitativ enumerate în art. 394 C. proc. pen., în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri. Pe de altă parte, hotărârea de condamnare a inculpatului a intrat în puterea lucrului judecat, prin respingerea căilor ordinare de atac (apel și recurs) promovate în cauză de către acesta. Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs revizuientul D.S. care a reiterat motivele invocate în cererea inițială. Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 399 și următoarele C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a înaintat acelei instanțe cererea de revizuire a condamnatului D.S., după efectuarea verificărilor cerute de lege, cu concluzii de respingere a acesteia ca nefondată. Într-adevăr, din examinarea conținutului cererii, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege. Astfel, potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Nici în apel condamnatul revizuient nu a invocat incidența vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.

Vinovăția ori nevinovăția făptuitorului, încălcarea dreptului la apărare, încadrarea juridică a faptei, cuantumul sancțiunii aplicate la judecata în fond a unei cauze, reținerea greșită a stării de recidivă, nereținerea stării de legitimă apărare sau a scuzei provocării, ori incorecta soluționare a laturii civile a cauzei nu pot forma obiectul cererii de revizuire, deoarece nu sunt expres prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. și pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile ordinare și extraordinare de atac, ce ar conduce la prelungirea sine die a soluționării cauzelor penale. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.S. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.S. împotriva deciziei penale nr. 340 din 5 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2004.