ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa nr. 44191/12088/2003 din 17 februarie 2004, a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 17 februarie 2004, s-a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 291 din 20 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Se consideră că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, și anume, printr-o greșită aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 158/2001 și ale H.G. nr. 163/2002, dată în aplicarea ordonanței de urgență.

Se susține că în cazul produselor achiziționate din import s-au acordat scutiri de la plata accizelor, numai pentru materiile prime care, în urma procesării, se exportă de către importator, direct, iar documentele justificative sunt cele prevăzute de art. 16 alin. (3) lit. a) și b) din H.G. nr. 163/2002, nu de către art. 16 alin. (1) lit. c) din această hotărâre. Se mai susține că în perioada în discuție, SC K. SRL nu putea beneficia de scutire de la plata accizelor pentru hidrocarburi ciclice achiziționate din import, în vederea consumului industrial, ci numai dacă le achiziționa de la producătorii interni, le prelucra, iar produsul finit îl exporta. SC K. SRL a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului în anulare, ca nefondat, menționând că art. 28 alin. (1) lit. j) din O.U.G.

nr. 158/2001 și art. 16 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe (norme aprobate prin H.G. nr. 163/2002), prevăd scutirea de la plata accizelor a hidrocarburilor ciclice utilizate în scop industrial și achiziționate de agenții economici direct de la producători, fără să facă distincție între producătorii interni și cei externi. Recursul în anulare va fi admis, pentru considerentele care se vor arăta în continuare. SC K. SRL a solicitat, prin acțiunea introductivă, recunoașterea dreptului la aprobarea compensării sumei de 2.802.082.156 lei reprezentând accize aferente hidrocarburilor ciclice importate, cu datorii către bugetul de stat și anularea actului nr. 5405 din 20 septembrie 2002, prin care s-a refuzat scutirea de la plată, a sumei de 2.802.082.156 lei.

Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2/CA din 6 ianuarie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Această sentință a fost modificată prin decizia civilă nr. 291 din 20 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, care, cu opinia separată a unui membru al completului, a admis acțiunea, în sensul că a anulat actul nr. 5405 din 20 septembrie 2002, în ce privește suma de 2.130.018.310 lei, reprezentând accize aferente produsului importat și a dispus efectuarea compensărilor legale pentru această sumă. Prin recursul în anulare este criticată soluția adoptată de către instanța de recurs, care se consideră că este dată cu încălcarea esențială a legii.

Instanța va reține că, într-adevăr, instanța de recurs a pronunțat hotărârea prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 158/2001, în special a art. 28. Conform dispozițiilor art. 28 alin. (2) lit. j) din ordonanță, sunt scutite de la plata accizelor, „hidrocarburile ciclice achiziționate direct de la producători, pe bază de contracte, de către agenții economici, pentru utilizarea în scop industrial”. Art. 29 alin. (1) stabilește că „Pentru produsele prevăzute la art. 28 lit. a 2 ), g) și j), scutirea de la plata accizelor se acordă pe baza documentelor justificative și numai pentru cantitățile utilizate cu destinațiile expres menționate în prezenta ordonanță de urgență”, și anume, prin compensare sau prin restituire.

H.G. nr. 163/2002, prin care se aprobă Normele metodologice de aplicare a Ordonanței O.U.G. nr. 158/2001, prevede la art. 16 alin. (1) lit. c), că sunt scutite de la plata accizelor, „hidrocarburile ciclice aprovizionate direct de la producători de către agenții economici, pentru utilizarea în scop industrial”. Alin. (3) al art. 16 stabilește documentele justificative care stau la baza operațiunilor de compensare sau de restituire a accizelor, printre care se menționează documentul care atestă plata accizelor în vamă în cazul materiilor prime provenite din import, documente care atestă exportul produselor rezultate din procesare și contractele încheiate cu producătorii interni. Din dispozițiile normative menționate mai sus se desprinde concluzia că scutirea de la plata accizelor se putea face în cazul de față, numai dacă hidrocarburile ciclice în discuție erau achiziționate direct de la producătorii interni.

În cazul produselor rezultate din operațiuni de procesare a unor materii prime provenite din import, conform art. 16 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 163/2002, se putea acorda scutire de la plata accizelor, numai dacă aceste produse erau exportate direct de către agentul economic importator al materiei prime, ceea ce nu este cazul în situația de față. Cum hidrocarburile ciclice achiziționate de către intimata-reclamantă s-au adus din import, fiind procesate de către aceasta, dar produsul rezultat nu l-a valorificat la export, ea nu putea beneficia de scutire de la plata accizelor datorate pentru aceste hidrocarburi și implicit, nu se putea pune problema vreunei compensări în această situație. O.U.G.

nr. 158/2001, în cuprinsul ei, folosește termeni de producători, importatori și exportatori, iar modificarea adusă art. 28 alin. (1) lit. j) din ordonanță, prin Legea nr. 523/2002, face referire expresă la producători și importatori, nu la producătorii interni și producătorii externi, dar aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, însă numai prin această modificare ulterioară a perioadei în discuție se stabilește scutirea de la plata accizelor, a produselor achiziționate direct de la producători sau importatori, pentru utilizarea în scop industrial. Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei atacate cu recursul în anulare de față și art. II pct. 3 din O.U.G.

nr. 58/2003, să se admită recursul în anulare, să fie casată decizia atacată și să se respingă recursul declarat de recurenta-reclamantă SC K. SRL împotriva sentinței civile nr. 2/CA din 6 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul general împotriva deciziei civile nr. 291 din 20 martie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și respinge recursul declarat de SC K. SRL Turturești, județul Neamț. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.