ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2005

Asupra recursului în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 44191/12088/2003

din 17 februarie 2004, a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, înregistrată la Înalta Curte de Casație și

Justiție, la data de 17 februarie 2004, s-a declarat recurs în anulare

împotriva deciziei nr. 291 din 20 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Se consideră că hotărârea

atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, și anume, printr-o greșită

aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 158/2001 și ale H.G. nr. 163/2002, dată în

aplicarea ordonanței de urgență.

Se susține că în cazul

produselor achiziționate din import s-au acordat scutiri de la plata accizelor,

numai pentru materiile prime care, în urma procesării, se exportă de către

importator, direct, iar documentele justificative sunt cele prevăzute de art. 16

alin. (3) lit. a) și b) din H.G. nr. 163/2002, nu de către art. 16 alin. (1) lit.

c) din această hotărâre.

Se mai susține că în perioada

în discuție, SC K. SRL nu putea beneficia de scutire de la plata accizelor

pentru hidrocarburi ciclice achiziționate din import, în vederea consumului

industrial, ci numai dacă le achiziționa de la producătorii interni, le

prelucra, iar produsul finit îl exporta.

SC K. SRL a formulat

întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului în anulare, ca nefondat,

menționând că art. 28 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 și art. 16 alin.

(1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe (norme

aprobate prin H.G. nr. 163/2002), prevăd scutirea de la plata accizelor a

hidrocarburilor ciclice utilizate în scop industrial și achiziționate de

agenții economici direct de la producători, fără să facă distincție între

producătorii interni și cei externi.

Recursul în anulare va fi

admis, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

SC K. SRL a solicitat, prin

acțiunea introductivă, recunoașterea dreptului la aprobarea compensării sumei

de 2.802.082.156 lei reprezentând accize aferente hidrocarburilor ciclice

importate, cu datorii către bugetul de stat și anularea actului nr. 5405 din 20

septembrie 2002, prin care s-a refuzat scutirea de la plată, a sumei de

2.802.082.156 lei.

Tribunalul Neamț, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2/CA din 6

ianuarie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Această sentință a fost

modificată prin decizia civilă nr. 291 din 20 martie 2003, pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, care, cu

opinia separată a unui membru al completului, a admis acțiunea, în sensul că a

anulat actul nr. 5405 din 20 septembrie 2002, în ce privește suma de

2.130.018.310 lei, reprezentând accize aferente produsului importat și a dispus

efectuarea compensărilor legale pentru această sumă.

Prin recursul în anulare

este criticată soluția adoptată de către instanța de recurs, care se consideră

că este dată cu încălcarea esențială a legii.

Instanța va reține că,

într-adevăr, instanța de recurs a pronunțat hotărârea prin interpretarea

greșită a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, respectiv a prevederilor O.U.G.

nr. 158/2001, în special a art. 28.

Conform dispozițiilor art. 28

alin. (2) lit. j) din ordonanță, sunt scutite de la plata accizelor, „hidrocarburile

ciclice achiziționate direct de la producători, pe bază de contracte, de către

agenții economici, pentru utilizarea în scop industrial”.

Art. 29 alin. (1) stabilește

că „Pentru produsele prevăzute la art. 28 lit. a

2

), g) și j),

scutirea de la plata accizelor se acordă pe baza documentelor justificative și

numai pentru cantitățile utilizate cu destinațiile expres menționate în

prezenta ordonanță de urgență”, și anume, prin compensare sau prin restituire.

H.G. nr. 163/2002, prin care

se aprobă Normele metodologice de aplicare a Ordonanței O.U.G. nr. 158/2001,

prevede la art. 16 alin. (1) lit. c), că sunt scutite de la plata accizelor,

„hidrocarburile ciclice aprovizionate direct de la producători de către agenții

economici, pentru utilizarea în scop industrial”.

Alin. (3) al art. 16

stabilește documentele justificative care stau la baza operațiunilor de

compensare sau de restituire a accizelor, printre care se menționează

documentul care atestă plata accizelor în vamă în cazul materiilor prime

provenite din import, documente care atestă exportul produselor rezultate din

procesare și contractele încheiate cu producătorii interni.

Din dispozițiile normative

menționate mai sus se desprinde concluzia că scutirea de la plata accizelor se

putea face în cazul de față, numai dacă hidrocarburile ciclice în discuție erau

achiziționate direct de la producătorii interni.

În cazul produselor

rezultate din operațiuni de procesare a unor materii prime provenite din

import, conform art. 16 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 163/2002, se putea

acorda scutire de la plata accizelor, numai dacă aceste produse erau exportate

direct de către agentul economic importator al materiei prime, ceea ce nu este

cazul în situația de față.

Cum hidrocarburile ciclice

achiziționate de către intimata-reclamantă s-au adus din import, fiind

procesate de către aceasta, dar produsul rezultat nu l-a valorificat la export,

ea nu putea beneficia de scutire de la plata accizelor datorate pentru aceste

hidrocarburi și implicit, nu se putea pune problema vreunei compensări în

această situație.

O.U.G. nr. 158/2001, în

cuprinsul ei, folosește termeni de producători, importatori și exportatori, iar

modificarea adusă art. 28 alin. (1) lit. j) din ordonanță, prin Legea nr. 523/2002,

face referire expresă la producători și importatori, nu la producătorii interni

și producătorii externi, dar aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, însă

numai prin această modificare ulterioară a perioadei în discuție se stabilește

scutirea de la plata accizelor, a produselor achiziționate direct de la

producători sau importatori, pentru utilizarea în scop industrial.

Pentru considerentele

arătate mai sus, urmează ca în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în

vigoare la data pronunțării deciziei atacate cu recursul în anulare de față și art.

II pct. 3 din O.U.G. nr. 58/2003, să se admită recursul în anulare, să fie

casată decizia atacată și să se respingă recursul declarat de

recurenta-reclamantă SC K. SRL împotriva sentinței civile nr. 2/CA din 6

ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios

administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul

general împotriva deciziei civile nr. 291 din 20 martie 2003, a Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează decizia atacată și

respinge recursul declarat de SC K. SRL Turturești, județul Neamț.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2005.