ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1973/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea precizată, reclamanta SC K. SRL Turturești a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Neamț, pentru anularea actului cu nr. 4326 din 8 iulie 2002, emis de autoritatea pârâtă și obligarea acesteia la compensarea sumei de 415.918.000 lei, reprezentând accize scutite de la plată, cu T.V.A aferentă lunii mai 2002. În motivarea acțiunii, societatea comercială reclamantă a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 3528 din 25 iunie 2002, a solicitat pârâtei, să dispună compensarea sumei de 888.382.975 lei, reprezentând accize scutite de la plată, în conformitate cu prevederile art. 28 lit. j) și g) și art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 158/2001, cu T.V.A. aferentă lunii mai 2002, iar pârâta, în mod nejustificat a refuzat compensarea diferenței de 415.918.000 lei, reprezentând accize aferente produsului importat, invocând în acest sens, dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 163/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001. Reclamanta a arătat că dispozițiile art. 28 lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 nu disting între producătorii interni și externi ai hidrocarburilor ciclice, condiționând scutirea de la plata accizelor, doar de preexistența contractelor încheiate între producător și agentul economic care utilizează aceste produse în scop industrial, iar dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 163/2002 privind limitarea acordării scutirii de plata accizelor, doar pentru hidrocarburile ciclice, achiziționate de la producătorii interni, contravin în mod evident, prevederilor O.U.G.

nr. 158/2001. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 29 din O.U.G. nr. 158/2001, scutirea de la plata accizelor se acordă în baza documentației justificative, care este precizată prin enumerarea limitativă la art. 16 alin. (3) din H.G. nr. 163/2002 și întrucât reclamanta a achiziționat hidrocarburile ciclice pentru utilizare în scop industrial, de la producători externi, aceasta nu se încadrează în prevederile exprese și limitative ale art. 16 alin. (3) lit. c) din H.G. nr. 163/2002. Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 107/CA din 18 octombrie 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că pârâta, în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din H.G.

nr. 163/2002, pentru ca reclamanta să beneficieze, potrivit dispozițiilor art. 28 lit. j) din O.G. nr. 158/2001, de scutire de la plata accizelor în sumă de 415.918.000 lei, întrucât aceasta nu a făcut dovada depunerii contractelor încheiate, direct, cu producătorii interni și nici că ar fi exportat produsul rezultat din procesarea materiei prime aprovizionate de la import, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din același act normativ. Prin decizia nr. 180 din 3 martie 2003, pronunțată cu opinie separată, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamantă, modificând, în tot, sentința primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii, anulării adresei nr. 4326 din 8 iulie 2002 și, în parte, a referatului nr. 4326 din 8 iulie 2002, cu privire la diferența de 415.918.000 lei, reprezentând accize aferente produsului importat și s-a dispus efectuarea compensărilor legale, și pentru această sumă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a stabilit că dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 și ale art. 16 alin. (1) lit. a), nu prevedeau în mod expres, o distincție între producătorii interni și externi, iar faptul că dispozițiile art. 16 alin. (3) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001, menționează și contractele încheiate cu producătorii interni, nu semnifică o modificare a textului ordonanței, ci doar că aceste contracte sunt necesare, atunci când materiile prime provin de la acești producători. Împotriva acestei din urmă soluții, în temeiul art. 27 lit. f)) din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., în vigoare la data pronunțării acesteia și ale art. II pct. 3 din O.U.G. nr. 58/2003, Procurorul general al României a declarat recurs în anulare, susținând, în esență, că instanța de recurs a dat o hotărâre cu încălcarea esențială a legii. Se susține în recursul în anulare, că instanța de recurs a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor, în vigoare la data nașterii litigiului, precum și ale H.G. nr. 163/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor acestei ordonanțe de urgență, fiind încălcate regulile de interpretare logică și sistematică a actului normativ. Astfel, potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) lit. j) din O.U.G.

nr. 158/2001, sunt scutite de la plata accizelor hidrocarburile ciclice achiziționate direct de la producători, pe bază de contracte, de către agenții economici, pentru utilizarea în scop industrial. Prin Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 163/2002 a fost organizată executarea în concret a prevederilor O.U.G. nr. 158/2001, în art. 16 fiind stabilite documentele justificative pe baza cărora se acordau scutirile de la plata accizelor, prin compensare și/sau restituire. Se mai susține că în perioada respectivă, legiuitorul a condiționat scutirea de la plata accizelor pentru hidrocarburile ciclice, de achiziționarea acestora pe bază de contracte încheiate cu producătorii interni, modificarea art. 28 alin. (1) lit. j) prin Legea nr. 523/2002, pentru aprobarea O.U.G.

nr. 158/2001, nefiind aplicabilă în cauză. În concluzie, s-a solicitat casarea deciziei atacate cu recurs în anulare și menținerea sentinței civile nr. 107/CA, pronunțată la data de 18 decembrie 2002, de secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Neamț. În întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă SC K. SRL Turturești a susținut, în esență, că prevederile art. 28 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 nu fac distincție între producătorii interni și producătorii externi, astfel că documentele justificative la care se referă art. 16 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 163/2002, trebuie avute în vedere după caz, adică în raport cu proveniența hidrocarburilor respective.

Recursul în anulare este întemeiat. Este necontestat că hidrocarburile ciclice, în privința cărora intimata-reclamantă a cerut scutirea de la plata accizelor, prin compensare parțială cu T.V.A. aferentă lunii mai 2002, fuseseră aprovizionate de la import și, după procesare, nu fuseseră exportate, ci utilizate pe piața internă. Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor, sunt scutite de la plata accizelor, hidrocarburile ciclice achiziționate direct de la producători, pe bază de contracte, de către agenții economici, pentru utilizarea în scop industrial. Dar, aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, deoarece hidrocarburile ciclice fuseseră aprovizionate de la import, iar nu direct de la producători.

Or, în cazul produselor aprovizionate de la import, legiuitorul a înțeles să acorde scutire de la plata accizelor, potrivit art. 28 alin. (1) lit. a) pct. a 2 ), numai în situația în care, după procesarea materiilor prime provenite din import, produsele rezultate sunt exportate direct de agentul economic care a efectuat importul materiei prime, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Susținerea intimatei-reclamante, cum că i-ar fi aplicabile prevederile art. 28 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001, argumentând că legiuitorul, atunci când se referă la producători, nu face distincție între producătorii interni și producătorii externi, este lipsită de temei legal, bazându-se pe încercarea de inducere a unei confuzii prin introducerea unor termeni eronați, nefolosiți de textul acestei ordonanțe de urgență.

Astfel, în această privință, prevederile generale ale O.U.G. nr. 158/2001 folosesc termenii de producători, importatori, exportatori. Că este așa, rezultă și din conținutul art. 28 alin. (1) lit. j) al O.U.G. nr. 158/2001, în forma modificată prin art. 1 pct. 10 din Legea nr. 523/2002, pentru aprobarea acestei ordonanțe de urgență, care se referă distinct la producători și importatori, iar nu la producători interni și producători externi. Astfel, potrivit art. 28 alin. (1) lit. j), în forma modificată, sunt scutite de la plata accizelor produsele achiziționate direct de la producători sau importatori, pe bază de contracte ori direct din operațiuni de import, de către agenții economici, pentru utilizarea în scop industrial.

Dar aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauză, raportul juridic dedus judecății fiind consumat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 523/2002 (M. Of. nr. 567/1.08.2002). Față de cele de mai sus, rezultă, de asemenea, că și a doua apărare a intimatei-reclamante este lipsită de temei, H.G. nr. 163/2002 organizând executarea în concret a prevederilor O.U.G. nr. 158/2001, în limitele acestora. În concluzie, recursul în anulare este întemeiat, soluția instanței de recurs fiind rezultatul unei încălcări esențiale a prevederilor legale arătate mai sus, astfel că va fi casată și, rejudecând recursul, acesta va fi respins, cu consecința menținerii soluției instanței de fond, și a actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul general împotriva deciziei nr. 180 din 3 martie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și respinge recursul declarat de SC K. SRL Turturești, județul Neamț. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.