ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1973/2005

HOTĂRÂRE
24.03.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1973/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată,

reclamanta SC K. SRL Turturești a chemat în judecată Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Neamț, pentru anularea actului cu nr. 4326 din 8

iulie 2002, emis de autoritatea pârâtă și obligarea acesteia la compensarea

sumei de 415.918.000 lei, reprezentând accize scutite de la plată, cu T.V.A

aferentă lunii mai 2002.

În motivarea acțiunii,

societatea comercială reclamantă a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 3528

din 25 iunie 2002, a solicitat pârâtei, să dispună compensarea sumei de

888.382.975 lei, reprezentând accize scutite de la plată, în conformitate cu

prevederile art. 28 lit. j) și g) și art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 158/2001,

cu T.V.A. aferentă lunii mai 2002, iar pârâta, în mod nejustificat a refuzat

compensarea diferenței de 415.918.000 lei, reprezentând accize aferente

produsului importat, invocând în acest sens, dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 163/2002,

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001.

Reclamanta a arătat că

dispozițiile art. 28 lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 nu disting între

producătorii interni și externi ai hidrocarburilor ciclice, condiționând

scutirea de la plata accizelor, doar de preexistența contractelor încheiate

între producător și agentul economic care utilizează aceste produse în scop

industrial, iar dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 163/2002 privind limitarea

acordării scutirii de plata accizelor, doar pentru hidrocarburile ciclice,

achiziționate de la producătorii interni, contravin în mod evident,

prevederilor O.U.G. nr. 158/2001.

Prin întâmpinare, pârâta a

solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât, potrivit

dispozițiilor art. 29 din O.U.G. nr. 158/2001, scutirea de la plata accizelor

se acordă în baza documentației justificative, care este precizată prin

enumerarea limitativă la art. 16 alin. (3) din H.G. nr. 163/2002 și întrucât

reclamanta a achiziționat hidrocarburile ciclice pentru utilizare în scop

industrial, de la producători externi, aceasta nu se încadrează în prevederile

exprese și limitative ale art. 16 alin. (3) lit. c) din H.G. nr. 163/2002.

Tribunalul Neamț, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 107/CA din 18

octombrie 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că

pârâta, în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 16 alin. (3) din H.G. nr. 163/2002, pentru ca reclamanta să

beneficieze, potrivit dispozițiilor art. 28 lit. j) din O.G. nr. 158/2001, de

scutire de la plata accizelor în sumă de 415.918.000 lei, întrucât aceasta nu a

făcut dovada depunerii contractelor încheiate, direct, cu producătorii interni

și nici că ar fi exportat produsul rezultat din procesarea materiei prime

aprovizionate de la import, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a)

din același act normativ.

Prin decizia nr. 180 din 3

martie 2003, pronunțată cu opinie separată, Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis recursul declarat de

reclamantă, modificând, în tot, sentința primei instanțe, în sensul admiterii

acțiunii, anulării adresei nr. 4326 din 8 iulie 2002 și, în parte, a

referatului nr. 4326 din 8 iulie 2002, cu privire la diferența de 415.918.000

lei, reprezentând accize aferente produsului importat și s-a dispus efectuarea

compensărilor legale, și pentru această sumă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar a stabilit că dispozițiile art. 28 alin.

(1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 și ale art. 16 alin. (1) lit. a), nu

prevedeau în mod expres, o distincție între producătorii interni și externi,

iar faptul că dispozițiile art. 16 alin. (3) lit. c) din Normele metodologice

de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001, menționează și contractele încheiate cu

producătorii interni, nu semnifică o modificare a textului ordonanței, ci doar

că aceste contracte sunt necesare, atunci când materiile prime provin de la

acești producători.

Împotriva acestei din urmă

soluții, în temeiul art. 27 lit. f)) din Legea nr. 92/1992, privind organizarea

judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art.

330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării acesteia și ale art. II

pct. 3 din O.U.G. nr. 58/2003, Procurorul general al României a declarat recurs

în anulare, susținând, în esență, că instanța de recurs a dat o hotărâre cu

încălcarea esențială a legii.

Se susține în recursul în

anulare, că instanța de recurs a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor

O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor, în vigoare la data nașterii

litigiului, precum și ale H.G. nr. 163/2002 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor acestei ordonanțe de urgență, fiind

încălcate regulile de interpretare logică și sistematică a actului normativ.

Astfel, potrivit

prevederilor art. 28 alin. (2) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001, sunt scutite de

la plata accizelor hidrocarburile ciclice achiziționate direct de la

producători, pe bază de contracte, de către agenții economici, pentru utilizarea

în scop industrial.

Prin Normele metodologice,

aprobate prin H.G. nr. 163/2002 a fost organizată executarea în concret a

prevederilor O.U.G. nr. 158/2001, în art. 16 fiind stabilite documentele

justificative pe baza cărora se acordau scutirile de la plata accizelor, prin

compensare și/sau restituire.

Se mai susține că în

perioada respectivă, legiuitorul a condiționat scutirea de la plata accizelor

pentru hidrocarburile ciclice, de achiziționarea acestora pe bază de contracte

încheiate cu producătorii interni, modificarea art. 28 alin. (1) lit. j) prin

Legea nr. 523/2002, pentru aprobarea O.U.G. nr. 158/2001, nefiind aplicabilă în

cauză.

În concluzie, s-a solicitat

casarea deciziei atacate cu recurs în anulare și menținerea sentinței civile nr.

107/CA, pronunțată la data de 18 decembrie 2002, de secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Neamț.

În întâmpinarea formulată,

intimata-reclamantă SC K. SRL Turturești a susținut, în esență, că prevederile art.

28 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 nu fac distincție între

producătorii interni și producătorii externi, astfel că documentele

justificative la care se referă art. 16 alin. (1) lit. c) din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 163/2002, trebuie avute în vedere după caz,

adică în raport cu proveniența hidrocarburilor respective.

Recursul în anulare este

întemeiat.

Este necontestat că

hidrocarburile ciclice, în privința cărora intimata-reclamantă a cerut scutirea

de la plata accizelor, prin compensare parțială cu T.V.A. aferentă lunii mai

2002, fuseseră aprovizionate de la import și, după procesare, nu fuseseră

exportate, ci utilizate pe piața internă.

Este adevărat că, potrivit

prevederilor art. 28 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul

accizelor, sunt scutite de la plata accizelor, hidrocarburile ciclice

achiziționate direct de la producători, pe bază de contracte, de către agenții

economici, pentru utilizarea în scop industrial.

Dar, aceste prevederi legale

nu sunt incidente în cauză, deoarece hidrocarburile ciclice fuseseră aprovizionate

de la import, iar nu direct de la producători.

Or, în cazul produselor

aprovizionate de la import, legiuitorul a înțeles să acorde scutire de la plata

accizelor, potrivit art. 28 alin. (1) lit. a) pct. a

2

), numai în

situația în care, după procesarea materiilor prime provenite din import,

produsele rezultate sunt exportate direct de agentul economic care a efectuat

importul materiei prime, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Susținerea

intimatei-reclamante, cum că i-ar fi aplicabile prevederile art. 28 alin. (1) lit.

j) din O.U.G. nr. 158/2001, argumentând că legiuitorul, atunci când se referă

la producători, nu face distincție între producătorii interni și producătorii

externi, este lipsită de temei legal, bazându-se pe încercarea de inducere a

unei confuzii prin introducerea unor termeni eronați, nefolosiți de textul

acestei ordonanțe de urgență.

Astfel, în această privință,

prevederile generale ale O.U.G. nr. 158/2001 folosesc termenii de producători,

importatori, exportatori.

Că este așa, rezultă și din

conținutul art. 28 alin. (1) lit. j) al O.U.G. nr. 158/2001, în forma

modificată prin art. 1 pct. 10 din Legea nr. 523/2002, pentru aprobarea acestei

ordonanțe de urgență, care se referă distinct la producători și importatori,

iar nu la producători interni și producători externi.

Astfel, potrivit art. 28 alin.

(1) lit. j), în forma modificată, sunt scutite de la plata accizelor produsele

achiziționate direct de la producători sau importatori, pe bază de contracte

ori direct din operațiuni de import, de către agenții economici, pentru

utilizarea în scop industrial.

Dar aceste prevederi nu sunt

aplicabile în cauză, raportul juridic dedus judecății fiind consumat anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 523/2002 (M. Of. nr. 567/1.08.2002).

Față de cele de mai sus,

rezultă, de asemenea, că și a doua apărare a intimatei-reclamante este lipsită

de temei, H.G. nr. 163/2002 organizând executarea în concret a prevederilor O.U.G.

nr. 158/2001, în limitele acestora.

În concluzie, recursul în

anulare este întemeiat, soluția instanței de recurs fiind rezultatul unei

încălcări esențiale a prevederilor legale arătate mai sus, astfel că va fi

casată și, rejudecând recursul, acesta va fi respins, cu consecința menținerii

soluției instanței de fond, și a actului administrativ atacat.

Admite recursul în anulare

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Procurorul general împotriva deciziei nr. 180 din 3 martie 2003, a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează decizia atacată și

respinge recursul declarat de SC K. SRL Turturești, județul Neamț.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2005
. nr. 158/2001 și art. 16 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe (norme aprobate prin H.G. nr. 163/2002), prevăd scutirea de la plata accizelor a hidrocarburilor ciclice utilizate în scop industrial și ac
ÎCCJ 2006-04-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1370/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 martie 2003, reclamanta SC A.P. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 44 din 26 februarie 2003, emisă de Minister
ÎCCJ 2006-06-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2070/2006
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 ianuarie 2005, reclamanta S.N.S. S. SA București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Admini
ÎCCJ 2004-11-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8642/2004
/tonă) și T.V.A., în sumă de 191.872.301 lei. Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei măsuri dispuse de organul vamal, a fost respinsă ca neîntemeiată și neargumentată, prin decizia nr. 215 din 11 iulie 2003 a Ministerului Fin
ÎCCJ 2009-10-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4186/2009
aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 26 alin. (4) din O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor, art. 28 lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor, art. 27 (2), (12) din O.U.G. nr. 158/2001 ar
Sursă