ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1973/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1973/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului în anulare
de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea precizată,
reclamanta SC K. SRL Turturești a chemat în judecată Direcția Generală a
Finanțelor Publice a județului Neamț, pentru anularea actului cu nr. 4326 din 8
iulie 2002, emis de autoritatea pârâtă și obligarea acesteia la compensarea
sumei de 415.918.000 lei, reprezentând accize scutite de la plată, cu T.V.A
aferentă lunii mai 2002.
În motivarea acțiunii,
societatea comercială reclamantă a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 3528
din 25 iunie 2002, a solicitat pârâtei, să dispună compensarea sumei de
888.382.975 lei, reprezentând accize scutite de la plată, în conformitate cu
prevederile art. 28 lit. j) și g) și art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 158/2001,
cu T.V.A. aferentă lunii mai 2002, iar pârâta, în mod nejustificat a refuzat
compensarea diferenței de 415.918.000 lei, reprezentând accize aferente
produsului importat, invocând în acest sens, dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 163/2002,
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001.
Reclamanta a arătat că
dispozițiile art. 28 lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 nu disting între
producătorii interni și externi ai hidrocarburilor ciclice, condiționând
scutirea de la plata accizelor, doar de preexistența contractelor încheiate
între producător și agentul economic care utilizează aceste produse în scop
industrial, iar dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 163/2002 privind limitarea
acordării scutirii de plata accizelor, doar pentru hidrocarburile ciclice,
achiziționate de la producătorii interni, contravin în mod evident,
prevederilor O.U.G. nr. 158/2001.
Prin întâmpinare, pârâta a
solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât, potrivit
dispozițiilor art. 29 din O.U.G. nr. 158/2001, scutirea de la plata accizelor
se acordă în baza documentației justificative, care este precizată prin
enumerarea limitativă la art. 16 alin. (3) din H.G. nr. 163/2002 și întrucât
reclamanta a achiziționat hidrocarburile ciclice pentru utilizare în scop
industrial, de la producători externi, aceasta nu se încadrează în prevederile
exprese și limitative ale art. 16 alin. (3) lit. c) din H.G. nr. 163/2002.
Tribunalul Neamț, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 107/CA din 18
octombrie 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că
pârâta, în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 16 alin. (3) din H.G. nr. 163/2002, pentru ca reclamanta să
beneficieze, potrivit dispozițiilor art. 28 lit. j) din O.G. nr. 158/2001, de
scutire de la plata accizelor în sumă de 415.918.000 lei, întrucât aceasta nu a
făcut dovada depunerii contractelor încheiate, direct, cu producătorii interni
și nici că ar fi exportat produsul rezultat din procesarea materiei prime
aprovizionate de la import, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a)
din același act normativ.
Prin decizia nr. 180 din 3
martie 2003, pronunțată cu opinie separată, Curtea de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, a admis recursul declarat de
reclamantă, modificând, în tot, sentința primei instanțe, în sensul admiterii
acțiunii, anulării adresei nr. 4326 din 8 iulie 2002 și, în parte, a
referatului nr. 4326 din 8 iulie 2002, cu privire la diferența de 415.918.000
lei, reprezentând accize aferente produsului importat și s-a dispus efectuarea
compensărilor legale, și pentru această sumă.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de control judiciar a stabilit că dispozițiile art. 28 alin.
(1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 și ale art. 16 alin. (1) lit. a), nu
prevedeau în mod expres, o distincție între producătorii interni și externi,
iar faptul că dispozițiile art. 16 alin. (3) lit. c) din Normele metodologice
de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001, menționează și contractele încheiate cu
producătorii interni, nu semnifică o modificare a textului ordonanței, ci doar
că aceste contracte sunt necesare, atunci când materiile prime provin de la
acești producători.
Împotriva acestei din urmă
soluții, în temeiul art. 27 lit. f)) din Legea nr. 92/1992, privind organizarea
judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art.
330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării acesteia și ale art. II
pct. 3 din O.U.G. nr. 58/2003, Procurorul general al României a declarat recurs
în anulare, susținând, în esență, că instanța de recurs a dat o hotărâre cu
încălcarea esențială a legii.
Se susține în recursul în
anulare, că instanța de recurs a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor
O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor, în vigoare la data nașterii
litigiului, precum și ale H.G. nr. 163/2002 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor acestei ordonanțe de urgență, fiind
încălcate regulile de interpretare logică și sistematică a actului normativ.
Astfel, potrivit
prevederilor art. 28 alin. (2) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001, sunt scutite de
la plata accizelor hidrocarburile ciclice achiziționate direct de la
producători, pe bază de contracte, de către agenții economici, pentru utilizarea
în scop industrial.
Prin Normele metodologice,
aprobate prin H.G. nr. 163/2002 a fost organizată executarea în concret a
prevederilor O.U.G. nr. 158/2001, în art. 16 fiind stabilite documentele
justificative pe baza cărora se acordau scutirile de la plata accizelor, prin
compensare și/sau restituire.
Se mai susține că în
perioada respectivă, legiuitorul a condiționat scutirea de la plata accizelor
pentru hidrocarburile ciclice, de achiziționarea acestora pe bază de contracte
încheiate cu producătorii interni, modificarea art. 28 alin. (1) lit. j) prin
Legea nr. 523/2002, pentru aprobarea O.U.G. nr. 158/2001, nefiind aplicabilă în
cauză.
În concluzie, s-a solicitat
casarea deciziei atacate cu recurs în anulare și menținerea sentinței civile nr.
107/CA, pronunțată la data de 18 decembrie 2002, de secția comercială și de
contencios administrativ a Tribunalului Neamț.
În întâmpinarea formulată,
intimata-reclamantă SC K. SRL Turturești a susținut, în esență, că prevederile art.
28 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 nu fac distincție între
producătorii interni și producătorii externi, astfel că documentele
justificative la care se referă art. 16 alin. (1) lit. c) din Normele
metodologice aprobate prin H.G. nr. 163/2002, trebuie avute în vedere după caz,
adică în raport cu proveniența hidrocarburilor respective.
Recursul în anulare este
întemeiat.
Este necontestat că
hidrocarburile ciclice, în privința cărora intimata-reclamantă a cerut scutirea
de la plata accizelor, prin compensare parțială cu T.V.A. aferentă lunii mai
2002, fuseseră aprovizionate de la import și, după procesare, nu fuseseră
exportate, ci utilizate pe piața internă.
Este adevărat că, potrivit
prevederilor art. 28 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul
accizelor, sunt scutite de la plata accizelor, hidrocarburile ciclice
achiziționate direct de la producători, pe bază de contracte, de către agenții
economici, pentru utilizarea în scop industrial.
Dar, aceste prevederi legale
nu sunt incidente în cauză, deoarece hidrocarburile ciclice fuseseră aprovizionate
de la import, iar nu direct de la producători.
Or, în cazul produselor
aprovizionate de la import, legiuitorul a înțeles să acorde scutire de la plata
accizelor, potrivit art. 28 alin. (1) lit. a) pct. a
2
), numai în
situația în care, după procesarea materiilor prime provenite din import,
produsele rezultate sunt exportate direct de agentul economic care a efectuat
importul materiei prime, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Susținerea
intimatei-reclamante, cum că i-ar fi aplicabile prevederile art. 28 alin. (1) lit.
j) din O.U.G. nr. 158/2001, argumentând că legiuitorul, atunci când se referă
la producători, nu face distincție între producătorii interni și producătorii
externi, este lipsită de temei legal, bazându-se pe încercarea de inducere a
unei confuzii prin introducerea unor termeni eronați, nefolosiți de textul
acestei ordonanțe de urgență.
Astfel, în această privință,
prevederile generale ale O.U.G. nr. 158/2001 folosesc termenii de producători,
importatori, exportatori.
Că este așa, rezultă și din
conținutul art. 28 alin. (1) lit. j) al O.U.G. nr. 158/2001, în forma
modificată prin art. 1 pct. 10 din Legea nr. 523/2002, pentru aprobarea acestei
ordonanțe de urgență, care se referă distinct la producători și importatori,
iar nu la producători interni și producători externi.
Astfel, potrivit art. 28 alin.
(1) lit. j), în forma modificată, sunt scutite de la plata accizelor produsele
achiziționate direct de la producători sau importatori, pe bază de contracte
ori direct din operațiuni de import, de către agenții economici, pentru
utilizarea în scop industrial.
Dar aceste prevederi nu sunt
aplicabile în cauză, raportul juridic dedus judecății fiind consumat anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 523/2002 (M. Of. nr. 567/1.08.2002).
Față de cele de mai sus,
rezultă, de asemenea, că și a doua apărare a intimatei-reclamante este lipsită
de temei, H.G. nr. 163/2002 organizând executarea în concret a prevederilor O.U.G.
nr. 158/2001, în limitele acestora.
În concluzie, recursul în
anulare este întemeiat, soluția instanței de recurs fiind rezultatul unei
încălcări esențiale a prevederilor legale arătate mai sus, astfel că va fi
casată și, rejudecând recursul, acesta va fi respins, cu consecința menținerii
soluției instanței de fond, și a actului administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Procurorul general împotriva deciziei nr. 180 din 3 martie 2003, a Curții de
Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează decizia atacată și
respinge recursul declarat de SC K. SRL Turturești, județul Neamț.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 martie 2005.