ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6283/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36

din 02 iunie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul J.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 117/ P din 25 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, prin rezoluția nr. 117/ P din 25 iunie 2003, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de

P.B., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 264 C. pen., art. 246 C. pen. și

art. 289 C. pen.

Pentru a dispune astfel,

parchetul a reținut, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, că la

data de 12 decembrie 2002, petentul J.I. a formulat plângere penală la I.J.P.

Galați împotriva făptuitorilor M.V. și M.S. (administratori ai SC A. SA

Vânători, jud. Galați), solicitând efectuarea de cercetări față de aceștia sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., întrucât la data de 1 aprilie

1993 l-au indus în eroare cu ocazia cumpărării a două grajduri de animale și a

terenului aferent, în sensul că nu au trecut pe actul de vânzare-cumpărare

întreaga suprafață achiziționată, petentul fiind astfel lipsit de proprietatea

asupra 3.500 mp. de teren.

Cercetările au fost

efectuate de S.P.O. din cadrul I.J.P. Galați, care prin referatul din data de 5

martie 2003, a propus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M.V. și

M.S., pe motiv că fapta nu există.

La data de 19 martie 2003,

dosarul nr. 1328/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați i-a fost

repartizat spre soluționare procurorului P.B.

Din studiul dosarului nr.

1328/P/2003 s-a reținut că procurorul P.B. a dat o soluție legală și temeinică,

motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.

Împotriva rezoluției mai sus

menționate, petentul a formulat plângere pe cale ierarhică, în temeiul art. 278

C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr.

417/II/2 din 30 martie 2004 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați.

Curtea de Apel Galați a

constatat că plângerea adresată instanței, în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., este nefondată, atâta timp cât intimatul P.B. nu se face vinovat de

săvârșirea vreunei fapte penale în legătură cu cauza pe care a avut-o de

soluționat și ca urmare soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin rezoluția atacată este corectă,

astfel că a fost menținută.

Împotriva sentinței penale a

declarat recurs petentul J.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și a solicitat casarea acesteia și pe fond admiterea plângerii sale,

desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și condamnarea

intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor imputate.

Recursul nu este fondat.

Verificând actele și

lucrările de la dosar în raport cu criticile invocate Înalta Curte constată, că

rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimatul P.B. este corectă.

Din analiza actelor

premergătoare efectuate în dosarul nr. 1328/P/2003 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Galați se constată că petentul J.I. a formulat la data de 12

decembrie 2002 plângere penală împotriva făptuitorilor M.V. și M.S., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, susținând că la data de 01 aprilie 1993

cu ocazia cumpărării a două grajduri de animale și a terenului aferent aceștia

l-au indus în eroare, în sensul că nu au trecut în actul de vânzare întreaga

suprafață cumpărată, petentul J.I. fiind astfel lipsit de proprietatea asupra

3.500 mp. teren.

În cursul actelor

premergătoare s-a stabilit că în realitate vânzarea s-a făcut prin contractul

de vânzare-cumpărare autentificat la fostul Notariat de stat județean Galați

sub nr. 13213 din 06 iulie 1994.

Având în vedere data la care

petentul susține că s-ar fi comis înșelăciunea, respectiv 01 aprilie 1993, dar

și data autentificării contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a transmis

proprietatea imobilelor și anume 06 iulie 1994, față de momentul la care

petentul s-a adresat organelor de urmărire penală, 12 decembrie 2002 și în

raport de dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen., care reglementează instituția

prescripției răspunderii penale se apreciază că în mod corect intimatul P.B.,

în calitatea sa de procuror a dispus neînceperea urmăririi penale față de

făptuitorii M.V. și M.S., constatând că a intervenit prescripția.

Este de observat că atunci

când s-a constatat incidența dispozițiilor art. 122 lit. d) C. pen., s-au avut

în vedere pedepsele stabilite de legiuitor pentru infracțiunea de înșelăciune,

în redactarea anterioară Legii nr. 140/1996, dat fiind faptul că infracțiunile

imputate s-ar fi consumat, conform susținerilor petentului J.I. anterior

modificării din 1996 a Codului penal.

Așa fiind, în mod just

intimatul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori,

termenul de prescripție a răspunderii penale împlinindu-se în ceea ce-i

privește, cu mult timp înainte de data la care petentul recurent a formulat

plângerea penală împotriva lor.

Cum prescripția răspunderii

penale a împiedicat în cazul de față organul de urmărire penală să efectueze

cercetări, în mod corect s-a reținut inexistența infracțiunii de abuz în

serviciu și a infracțiunii de favorizare a infractorului imputate de petiționar

intimatului.

Ca atare, soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați față de intimatul P.B., ca și respingerea ulterioară a plângerilor

formulate împotriva acestei rezoluții sunt legale, întemeiate pe actele

existente la dosar, astfel că nu există motive de casare a sentinței atacate.

Pentru aceste considerente

Înalta Curte apreciază ca nefondat recursul declarat în cauză și îl va respinge

ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de petiționarul J.I. împotriva sentinței penale nr. 36 din 2 iunie 2004 a

Curții de Apel Galați, privind pe intimatul P.B., ca nefondat.

Obligă pe recurent să

plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 noiembrie 2004.