ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3467/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1181 din 4

decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, fost condamnat

inculpatul minor B.C. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

A mai fost condamnat la 6 luni

închisoare pentru infracțiunea de fals, privind identitatea prevăzută de art. 293

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Conform art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu părțile responsabile civilmente B.M. și B.G. să plătească părții vătămate J.C.

despăgubiri în echivalentul în lei a sumei de 400 dolari.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că în noaptea de 9 iulie 2003 în municipiul Iași, cetățeanul

englez J.C. a fost atacat pe stradă de inculpatul B.C. și de coinculpații B.M.

și R.M.A., care i-au sustras un telefon mobil și portofelul care conținea cărți

de credit, 200 dolari, 2.500.000 lei și acte personale. Organele de poliție,

sesizate imediat, au identificat în aceeași noapte pe B.M. și R.M.A.,

recuperându-se parțial și paguba produsă victimei. Inculpatul B.C. s-a sustras

urmăririi penale, fiind depistat la 4 octombrie 2003, când s-a prezentat în

fața organelor de poliție ca fiind E.G., indicând alte date de stare civilă.

Apelul declarat de inculpat,

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 95/

A din 12 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva deciziei instanței de apel

inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Faptele comise în împrejurările

descrise în hotărârile pronunțate în cauză au fost dovedite cu probele administrate,

ele fiind recunoscute de recurent.

La aplicarea pedepselor, situate

spre minimul prevăzut de lege, se constată că s-au respectat criteriile de

individualizare, prevăzute de art. 72 și art. 109 C. pen., ținându-se seama de

situația personală a inculpatului, dar și de gradul ridicat de pericol social

al infracțiunilor comise cât și al făptuitorului, care anterior a mai fost

condamnat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de tâlhărie și este în curs

de cercetare, pentru complicitate la o infracțiune de furt calificat.

Nu există deci, nici un motiv pentru

a diminua cuantumul pedepsei aplicate în cauza de față.

În consecință, recursul inculpatului

se va respinge cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C., împotriva deciziei penale nr. 95/ A din 12

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 octombrie 2003 la 23 iunie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2004.