ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3467/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1181 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, fost condamnat inculpatul minor B.C. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. A mai fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals, privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente B.M. și B.G. să plătească părții vătămate J.C. despăgubiri în echivalentul în lei a sumei de 400 dolari. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în noaptea de 9 iulie 2003 în municipiul Iași, cetățeanul englez J.C. a fost atacat pe stradă de inculpatul B.C. și de coinculpații B.M. și R.M.A., care i-au sustras un telefon mobil și portofelul care conținea cărți de credit, 200 dolari, 2.500.000 lei și acte personale. Organele de poliție, sesizate imediat, au identificat în aceeași noapte pe B.M. și R.M.A., recuperându-se parțial și paguba produsă victimei. Inculpatul B.C. s-a sustras urmăririi penale, fiind depistat la 4 octombrie 2003, când s-a prezentat în fața organelor de poliție ca fiind E.G., indicând alte date de stare civilă.

Apelul declarat de inculpat, împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 95/ A din 12 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva deciziei instanței de apel inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. Faptele comise în împrejurările descrise în hotărârile pronunțate în cauză au fost dovedite cu probele administrate, ele fiind recunoscute de recurent. La aplicarea pedepselor, situate spre minimul prevăzut de lege, se constată că s-au respectat criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 și art. 109 C. pen., ținându-se seama de situația personală a inculpatului, dar și de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise cât și al făptuitorului, care anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de tâlhărie și este în curs de cercetare, pentru complicitate la o infracțiune de furt calificat.

Nu există deci, nici un motiv pentru a diminua cuantumul pedepsei aplicate în cauza de față. În consecință, recursul inculpatului se va respinge cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C., împotriva deciziei penale nr. 95/ A din 12 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 octombrie 2003 la 23 iunie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2004.