ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3236/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 august 2004, P.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând anularea deciziei prin care această autoritate publică i-a respins cererea formulată în vederea recunoașterii calității respective (comunicată cu adresa nr. 246 din 5 iulie 2004), ca nelegală. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a anexat în sprijinul cererii sale, înscrisuri doveditoare din care rezultă că s-a adresat în termenul legal, cu memorii la diverse autorități ale statului, inclusiv la Președintele României, pentru valorificarea dreptului pretins, comisia sesizată i-a respins cererea, ca tardiv introdusă.

Prin sentința civilă nr. 485/CA din 6 decembrie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că o atare soluție se impune în raport cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 64/2002, aprobată prin Legea nr. 670/2002, conform cărora cererea pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă putea fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive, până cel târziu la 31 decembrie 2003. Cum memoriul adresat de P.I., Președintelui României și trimis pârâtei, spre soluționare, a fost întocmit la data de 26 martie 2004, soluția adoptată de comisie se vădește legală și temeinică.

S-a apreciat, totodată, că demersurile întreprinse de reclamant la Comisia pentru cercetarea abuzurilor săvârșite de regimul comunist și la Redacția Ziarului A., sunt lipsite de relevanță juridică, cât timp Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a fost înființată prin O.U.G. nr. 214/1999, iar după 31 decembrie 2003, conform textului legal precitat, această comisie nu mai avea temei legal să rezolve cererea. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul P.I.

Recurentul a susținut că acțiunea nu trebuia respinsă ca neîntemeiată, întrucât el a dovedit cu probele administrate, că s-a adresat pentru recunoașterea dreptului subiectiv, atât Comisiei de cercetare a abuzurilor săvârșite de regimul comunist, cât și Redacției Ziarului A. Că, oricum, erau incidente în cauză, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora, prezenta lege nu se aplică actelor administrative emise anterior intrării sale în vigoare, dar se aplică cererilor introduse anterior acestei date. În sfârșit, recurentul a arătat că s-a adresat și Avocatului Poporului, cu cererea înregistrată sub nr. 841 din 19 martie 2001, care, însă, i-a fost respinsă pentru necompetența instituției publice sesizate.

Recursul este nefondat. Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a fost înființată prin O.U.G. nr. 214/1999. În conformitate cu art. 4 al acestui act normativ, comisia constată calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive. Prin dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 64/2002, pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999, s-a prevăzut că cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unor măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la gradul patru inclusiv, până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2003. La rândul său, art. 4 al Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei, aprobat prin H.G.

nr. 148/2000, modificat și completat prin H.G. nr. 249/2003, a stabilit că cererea se depune la registratura generală a Ministerului Justiției, care o va transmite Secretariatului Comisiei. Termenul de depunere a cererilor a fost prelungit până cel mult la data de 31 decembrie 2003, prin Legea nr. 670/2002, privind aprobarea O.G. nr. 64/2002. Curtea de apel a făcut aplicațiunea normelor juridice precitate și a reținut în mod judicios că memoriul adresat de reclamant poartă data de 26 martie 2004, care se situează în afara termenului legal prevăzut pentru depunerea unor astfel de cereri. Faptul că P.I. s-a adresat cu memorii și altor autorități sau instituții publice, nu are nici o relevanță juridică în privința legalității deciziei contestate, din moment ce singura autoritate publică abilitată să rezolve cererea lui este Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, înființată prin O.U.G.

nr. 214/1999. Având în vedere considerentele expuse și inexistența unor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.I., împotriva sentinței civile nr. 485/CA/2004 - P.I. din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.