ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3236/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3236/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 10 august 2004, P.I.
a chemat în judecată Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea
calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând anularea deciziei
prin care această autoritate publică i-a respins cererea formulată în vederea
recunoașterii calității respective (comunicată cu adresa nr. 246 din 5 iulie
2004), ca nelegală.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că, deși a anexat în sprijinul cererii sale, înscrisuri
doveditoare din care rezultă că s-a adresat în termenul legal, cu memorii la
diverse autorități ale statului, inclusiv la Președintele României, pentru valorificarea dreptului pretins, comisia sesizată i-a respins
cererea, ca tardiv introdusă.
Prin sentința civilă nr. 485/CA
din 6 decembrie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că o
atare soluție se impune în raport cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr.
64/2002, aprobată prin Legea nr. 670/2002, conform cărora cererea pentru
acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă putea fi introdusă
de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive, până cel
târziu la 31 decembrie 2003.
Cum memoriul adresat de P.I.,
Președintelui României și trimis pârâtei, spre soluționare, a fost întocmit la
data de 26 martie 2004, soluția adoptată de comisie se vădește legală și
temeinică.
S-a apreciat, totodată, că
demersurile întreprinse de reclamant la Comisia pentru cercetarea abuzurilor săvârșite de regimul comunist și la Redacția Ziarului A., sunt lipsite de relevanță juridică, cât timp Comisia pentru constatarea
calității de luptător în rezistența anticomunistă a fost înființată prin O.U.G.
nr. 214/1999, iar după 31 decembrie 2003, conform textului legal precitat,
această comisie nu mai avea temei legal să rezolve cererea.
Împotriva sentinței a
declarat recurs, reclamantul P.I.
Recurentul a susținut că
acțiunea nu trebuia respinsă ca neîntemeiată, întrucât el a dovedit cu probele
administrate, că s-a adresat pentru recunoașterea dreptului subiectiv, atât
Comisiei de cercetare a abuzurilor săvârșite de regimul comunist, cât și
Redacției Ziarului A.
Că, oricum, erau incidente
în cauză, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora, prezenta
lege nu se aplică actelor administrative emise anterior intrării sale în
vigoare, dar se aplică cererilor introduse anterior acestei date.
În sfârșit, recurentul a
arătat că s-a adresat și Avocatului Poporului, cu cererea înregistrată sub nr. 841
din 19 martie 2001, care, însă, i-a fost respinsă pentru necompetența
instituției publice sesizate.
Recursul este nefondat.
Comisia pentru constatarea
calității de luptător în rezistența anticomunistă a fost înființată prin O.U.G.
nr. 214/1999.
În conformitate cu art. 4 al
acestui act normativ, comisia constată calitatea de luptător în rezistența
anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive
politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Prin dispozițiile art. 5 alin.
(1) din O.G. nr. 64/2002, pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999,
s-a prevăzut că cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă
unor măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau
rudele până la gradul patru inclusiv, până cel mai târziu la data de 31
decembrie 2003.
La rândul său, art. 4 al
Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei, aprobat prin H.G. nr. 148/2000,
modificat și completat prin H.G. nr. 249/2003, a stabilit că cererea se depune
la registratura generală a Ministerului Justiției, care o va transmite
Secretariatului Comisiei.
Termenul de depunere a
cererilor a fost prelungit până cel mult la data de 31 decembrie 2003, prin
Legea nr. 670/2002, privind aprobarea O.G. nr. 64/2002.
Curtea de apel a făcut
aplicațiunea normelor juridice precitate și a reținut în mod judicios că
memoriul adresat de reclamant poartă data de 26 martie 2004, care se situează
în afara termenului legal prevăzut pentru depunerea unor astfel de cereri.
Faptul că P.I. s-a adresat
cu memorii și altor autorități sau instituții publice, nu are nici o relevanță
juridică în privința legalității deciziei contestate, din moment ce singura
autoritate publică abilitată să rezolve cererea lui este Comisia pentru
constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, înființată prin O.U.G.
nr. 214/1999.
Având în vedere
considerentele expuse și inexistența unor motive de casare de ordine publică,
care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pot fi invocate din oficiu,
urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul P.I., împotriva sentinței civile nr. 485/CA/2004 - P.I. din 6 decembrie
2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 mai 2005.