ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4855/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4855/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 13 mai 1998, pe rolul

Tribunalului Mehedinți sub nr. 2752 s-a înregistrat rechizitoriul întocmit de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți prin care s-a dispus trimiterea în

judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni a inculpaților:

1.

P.P.

:

- o infracțiune de fals material,

prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- o infracțiune de uz de fals,

prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- o infracțiune de luare de mită,

prevăzută de art. 254 C. pen.

Pentru cele trei infracțiuni s-a

reținut și aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.

2. P.H.:

- o infracțiune de primire de

foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 256 C. pen.

3. P.A.:

- fals intelectual, prevăzută de

art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- complicitate la uz de fals,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., pentru toate cele trei infracțiuni reținându-se și

aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.

4. S.G.:

- două infracțiuni de complicitate

la fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

- o infracțiune de complicitate la

fals material, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- trei infracțiuni de uz de fals

prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- o infracțiune de dare de mită în

formă continuată, prevăzută de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

- o infracțiune de dare de mită

prevăzută de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 135 C. pen., pentru toate

infracțiunile reținându-se aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.

5. Ș.C.:

- o infracțiune prevăzută de art.

194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

acordare de credite pe baza unor adeverințe false;

- o infracțiune de luare de mită în

formă continuată, prevăzută de art. 254 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- o infracțiune de luare de mită,

prevăzută de art. 254 C. pen.

6. P.C.:

- instigare la fals intelectual,

prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.;

- două infracțiuni de complicitate

la uz de fals, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fals intelectual, prevăzută de

art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- luare de mită, prevăzută de art.

254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru toate

infracțiunile reținându-se și aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.

7. P.V.:

- fals material, prevăzută de art.

288 C. pen.;

- complicitate la uz de fals, prevăzută

de art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței

s-a reținut în sarcina inculpaților faptul că, în luna august 1995, inculpatul

S.G. și-a propus să facă acte de comerț cu cartofi și în acest sens a luat

hotărârea de a împrumuta bani de la bancă, respectiv de la B. Vânju Mare, unde

a fost refuzat de directorul acestei filiale, recomandându-i să împrumute banii

necesari de la B. Cujmir, unde inculpatul avea domiciliul. În acest sens s-a

reținut că, inculpatul a luat legătura cu inculpatul Ș.C., directorul filialei

B. Cujmir, care în principiu a fost de acord să-i dea împrumutul, însă i-a

solicitat, să-i procure niște motorină, lucru pe care inculpatul l-a făcut,

dându-i directorului băncii înainte de ridicarea banilor cantitatea de 60 l

motorină, pe care a dus-o la domiciliul inculpatului împreună cu martorul P.V.

S-a mai reținut că, inculpatul S.G.

pentru a ridica împrumutul avea nevoie de adeverințe din partea unor giranți,

și în acest sens a luat legătura cu inculpatul P.C. șef adjunct pe șantier la

T.M.U.C.B. Craiova, filiala Tr. Severin prin intermediul martorului B.C.

Inculpatul P.C. pentru suma de 50.000 lei primită pentru fiecare adeverință, a

fost de acord să-i elibereze inculpatului S.G. adeverințe în fals.

Inculpatul S.G. a primit de la

inculpatul P.C. trei astfel de adeverințe false, ce atestau o situație nereală,

precum că B.M., S.G. și M.V. ar fi salariați la T.M.U.C.B.

Pe aceste adeverințe, inculpatul

P.C. a aplicat ștampila dreptunghiulară a șantierului și le-a dat numere de

înregistrare.

La 10 ianuarie 1996, s-a reținut că,

inculpatul S.G. a solicitat, în numele său un împrumut bănesc, de la B. Cujmir,

respectiv suma de 10.000.000 lei, cerere ce i-a fost primită de inculpatul Ș.C.

Pentru că, și pentru acest împrumut i-au fost solicitate trei adeverințe de

giranți, din nou inculpatul S.G. a apelat la inculpatul P.C., pentru a-i

procura astfel de adeverințe oferindu-i în schimb suma de 200.000 lei.

Același inculpat S.G. la 30 ianuarie

1996 a solicitat în numele fratelui său S.C. un alt credit de la B. Cujmir de

5.500.000 lei, cererea pentru acest împrumut fiind primită tot de inculpatul

Ș.C. Pentru acest credit i s-a solicitat alți trei giranți și în acest sens

inculpatul S.G. a apelat tot la inculpatul P.C., care în schimbul sumei de

200.000 lei, i-a eliberat patru adeverințe false.

Inculpatul S.G. și în data de 4

martie 1996, a solicitat în numele lui C.R., un credit de 4.500.000 lei, de la

B. Cujmir, cererea pentru acest împrumut fiind primită tot de inculpatul Ș.C.,

iar inculpatul S.G. și pentru acest credit a obținut prin același procedeu de

la inculpatul P.C. trei adeverințe false, de giranți. La 20 septembrie 1996,

inculpatul S.G. a solicitat și în numele concubinei sale M.V. un credit de

3.500.000 lei, de la B. Cujmir, cererea pentru acest împrumut fiind primită tot

de inculpatul Ș.C., iar pentru acest credit a mai primit trei adeverințe false

de la inculpatul P.C.

S-a mai reținut că, inculpatul P.A.,

îndeplinind funcția de director SC G.S.M.C. Vulcan. Șantierul Dr. Tr. Severin

în perioada 1990 – 1992 a lucrat cu inculpatul P.C. La rugămintea acestuia, i-a

eliberat trei adeverințe false în anul 1995 – respectiv i-a dat trei adeverințe

în alb, pe care le-a semnat și ștampilat.

În sarcina inculpatului P.V. s-a

reținut că în anul 1996 a practicat meseria de taximetrist, prilej cu care l-a

cunoscut pe inculpatul S.G., care i-a spus că, are nevoie de niște giranți,

pentru a obține un credit de la B. Cujmir.

Inculpatul S.G. i-a dat inculpatului

P.V. o adeverință completată parțial, rugându-l să accepte să-l gireze, lucru

cu care inculpatul P.V., a fost de acord, completând adeverința pe numele lui,

iar cu această adeverință inculpatul a obținut un împrumut de 10.000.000 lei.

S-a reținut că, inculpatul Ș.C. a primit

în mod repetat bani și bunuri de la inculpatul S.G. pentru a înlesni acestuia

acordarea creditelor și în același timp a cunoscut că, inculpatul S.G. s-a

folosit de adeverințe false de giranți pentru obținerea împrumuturilor.

S-a reținut că, în 7 martie 1996,

C.M.F. administrator la SC C.I. SRL a solicitat un credit de 25.000.000 lei de

la B. Cujmir folosindu-se de ajutorul inculpatului S.G., care la rândul său i-a

făcut cunoștință cu P.H., inspector de credite la B. Cujmir și pe care

inculpatul S.G. l-a rugat să-l ajute pe C.M. să obțină creditul. Pentru

serviciile prestate de inculpatul S.G., C.M. i-a dat suma de 1.000.000 lei din

creditul inițial de 11.000.000 lei pe care-l primise. Pentru a-i aproba și

diferența de 14.000.000 lei, inculpatul P.H. a pretins de la C.M. suma de

1.000.000 lei, dar până la urmă C.M. i-a oferit numai suma de 500.000 lei în

momentul în care a ridicat creditul.

S-a mai reținut că, în data de 31

iulie 1996, inculpatul Ș.C. a primit 10 kg brânză și pește în valoare de 75.000

lei, de la M.M., ce solicitase un credit de 4.200.000 lei de la B. Cujmir,

pentru a-i acorda cu prioritate acest credit.

La 3 aprilie 1996, inculpatul S.G. a

solicitat din nou un împrumut de la B. Vânju Mare în numele concubinei sale

M.V., iar contractul de creditare pentru acordarea acestui împrumut a fost

încheiat la data de 17 mai 1996. Pentru obținerea acestui credit s-a reținut

că, inculpatul S.G. a luat legătura cu inspectorul de credite, inculpatul P.P.,

ce solicitase ca inculpatul S.G. să-l împrumute cu suma de 1.000.000 lei.

Inculpatul P.P., a semnat în fals

două adeverințe de giranți, pe care i le-a dat inculpatului S.G., care la

rândul său i-a dat suma de 1.000.000 lei, pentru a o folosi la cheltuielile de

la botezul fiului său, bani pe care ulterior inculpatul P.P. i-a restituit.

Prin sentința penală nr. 221 din 8

mai 2000, Tribunalul Mehedinți i-a condamnat pe cei 7 inculpați la diferite

pedepse, constatând că acestea sunt grațiate în baza art. 1 din Legea nr.

137/1997, pentru inculpații P.P., P.A., P.A., P.V., Ș.C. și P.C., după ce a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de luare de mită în cea de

primire de foloase necuvenite, cu privire la inculpații Ș.C. și P.P. și l-a

achitat pe inculpatul P.C. pentru infracțiunile de fals intelectual, uz de fals

și luare de mită. A mai fost achitat în baza art. 18

1

C. pen.

inculpatul P.V.

Apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Mehedinți și de inculpații P.A., Ș.C. și P.C. au fost

admise de Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 171 din 26 martie

motivarea că tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile cu

care a fost sesizat.

După rejudecare, tribunalul a

pronunțat sentința penală nr. 277 din 21 noiembrie 2001, prin care a aplicat

aceleași pedepse pentru faptele comise de șase inculpați, constatând că acestea

sunt grațiate, după ce, la fel ca prima oară, a schimbat încadrarea juridică

din art. 254 C. pen., în art. 256 C. pen., cu privire la inculpații Ș.C. și

P.P. și l-a achitat pe inculpatul P.C. pentru infracțiunile de fals

intelectual, uz de fals și luare de mită.

Cu privire la inculpatul P.V. a

apreciat că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni

pronunțând achitarea acestuia, iar cu privire la fapta de dare de mită,

prevăzută de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

inculpatul S.G. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Apelurile declarate de parchet și de

inculpații Ș.C., P.C. și P.A. împotriva acestei sentințe, au fost, din nou,

admise de Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 579/2002.

S-a desființat hotărârea și s-a

trimis cauza spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe asupra tuturor

infracțiunilor cu care a fost investită.

La rejudecare, Tribunalul Mehedinți

a reaudiat inculpații, aceștia revenind asupra declarațiilor din cursul

urmăririi penale și a celor date la prima cercetare judecătorească, negând

orice vinovăție. Nici unul dintre inculpați nu a solicitat însă administrarea

altor probe.

Din analiza ansamblului probator,

Tribunalul Mehedinți a reținut că inculpații se fac vinovați pentru săvârșirea

acelorași infracțiuni pentru care au fost condamnați inițial și a dispus prin

sentința penală nr. 109/2003:

- inculpatul P.P. a fost condamnat

în baza art. 288 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 291 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 C. pen., și art. 256 C. pen., constatând că pedepsele sunt

grațiate conform art. 1 din Legea nr. 137/1997;

- inculpatul P.H. a fost condamnat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen., pedeapsă grațiată;

- inculpatul P.A. a fost condamnat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 și art. 26, raportat la art. 291 C.

pen., ambele cu aplicarea art. 41 C. pen., constatând că pedepsele sunt

grațiate:

- inculpatul S.G. a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 289 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 26, raportat la art. 288, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art.

255, cu aplicarea art. 41 C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

aplicându-i-se o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

A mai fost condamnat și inculpatul

P.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

și art. 26, raportat la art. 291 C. pen., ambele pedepse constatându-se că sunt

grațiate. Acest inculpat fusese achitat, inițial, în baza art. 18

1

C. pen.

Totodată, au fost condamnați

inculpații:

- Ș.C.:

- în baza art. 194 pct. 5 din Legea

nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen. și art.

13 C. pen., la o pedeapsă de o lună închisoare, care s-a constatat a fi

grațiată conform art. 1 din Legea nr. 137/1997;

- în baza art. 254 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen. și art. 13 C. pen., la o

pedeapsă de un an și 2 luni închisoare;

- în baza art. 254 C. pen., cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. și art. 13 C. pen., la o pedeapsă de un an

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracțiunile de

luare de mită, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, un

an și 2 luni închisoare.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen.,

s-a suspendat condiționat executarea acestei pedepsei pe o durată de 3 ani și 2

luni.

- P.C.:

- la o pedeapsă de 5 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen., art. 13 C. pen.;

- la o pedeapsă de 2 luni

închisoare, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea

art. 41 C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen., art. 13 C. pen.;

- la o pedeapsă de 4 luni

închisoare, în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen., art. 13 C. pen.;

- la o pedeapsă de 2 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 –

art. 76 C. pen., art. 13 C. pen.

Toate aceste pedepse s-a constatat

că sunt grațiate conform art. 1 din Legea nr. 137/1997.

- la o pedeapsă de un an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen. și art. 13 C. pen.

Conform art. 81 – art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe o durată de 3 ani.

S-a dispus, printre altele,

confiscarea de la inculpatul P.C. a sumei de 850.000 lei și de la inculpatul

Ș.C. a sumei de 2.700.000 lei primită de la S.G. și a sumei de 75.000 lei,

reprezentând contravaloarea bunurilor primite de la M.M.

Au fost anulate înscrisurile

falsificate.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt, ca și primele instanțe, ale

căror hotărâri au fost desființate, cu trimitere spre rejudecare.

S-au înlăturat, ca nesincere,

ultimele declarații prin care inculpații au revenit, nejustificat, asupra

recunoașterii inițiale a vinovăției lor, apreciindu-se că: - P.P. a semnat în

fals, cu bună știință, două adeverințe de giranți ai unor împrumuturi la bancă,

pe numele C.R. și C.E., la cererea lui S.G. apoi a uzat de aceste adeverințe.

Tot acest inculpat a primit, fără drept, suma de un milion lei de la S.G., după

ce i-a înmânat cele două adeverințe false.

- Cu privire la inculpatul P.H. s-a

reținut că în calitate de inspector de credite la B. Cujmir, l-a ajutat pe C.M.

să obțină un credit, primind, fără drept de la acesta suma de 500.000 lei.

- Inculpatul P.A., îndeplinind

funcția de director la SC G.S.M.C. Vulcan Craiova, în anul 1995 a eliberat trei

adeverințe în alb, pe care le-a semnat și ștampilat, pe care le-a predat lui

P.C.

- Inculpatul S.G. a ajutat pe cei care i-au

eliberat adeverințele false pe care le-a folosit la obținerea creditelor de la

bănci, atât pentru el cât și pentru alte persoane, a ajutat pe cei care au

falsificat înscrisuri oficiale și ulterior a uzat de aceste înscrisuri.

Totodată, inculpatul i-a oferit câte 50.000 lei inculpatului P.C. de fiecare

dată când a eliberat adeverințele false, precum și câte 10% din valoarea

creditelor obținute, inculpatului Ș.C.

- Inculpatul P.C., în calitate de

director, i-a eliberat, la cererea lui S.G. 14 adeverințe false, ajutându-l pe

acesta să uzeze de ele, l-a instigat pe P.A. să elibereze trei adeverințe

false, pe care apoi i le-a dat lui S.G. și a condiționat și primit de fiecare

dată de la S.G. câte 50.000 lei pentru fiecare adeverință falsă.

- Inculpatul Ș.C., în calitate de

director al filialei B. Cujmir a aprobat acordarea creditelor solicitate de

S.G., acceptând adeverințele false prezentate de acesta pentru giranți, deși

știa că nu reprezintă realitatea, a pretins și primit de la M.M., bunuri, în

valoare de 75.000 lei pentru a-i acorda un credit, a mai primit bani și bunuri

în valoare de 2.700.000 lei pentru a aproba creditele cerute de S.G.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații P.H., P.A., Ș.C. și P.C.

Prin decizia penală nr. 515 din 13

noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a dispus :

Admite apelurile declarate de

inculpații P.H., P.A., Ș.C. și P.C., împotriva sentinței penale nr. 109 din 14

aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

Desființează în parte sentința.

Descontopește pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului Ș.C., în pedepsele individuale:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu

art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.:

Încetează procesul penal ca efect al

prescripției pentru inculpații:

- P.H., privind infracțiunea

prevăzută de art. 256 C. pen., cu aplicarea 13 C. pen.

- P.A., privind infracțiunile

prevăzute de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

13 C. pen. și prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

- Ș.C., privind infracțiunea

prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 13 C. pen.

- P.C., privind infracțiunea

prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

13 C. pen., prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., prevăzută de art. 25 C.

pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 13 C. pen. și prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Recontopește pedepsele pentru

inculpatul Ș.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de un an și

2 luni închisoare, pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 254 C. pen.,

cu art. 41 alin. (2) C. pen. și prevăzută de art. 254 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței, inclusiv cele ce vizează infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen.,

comisă de inculpatul P.C., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C.

pen.

Instanța a constatat din oficiu că

pentru toate infracțiunile pentru care au fost condamnați apelanții inculpați,

cu excepția celor de luare de mită, s-a prescris răspunderea penală, în raport

de data săvârșirii acestora: ianuarie – martie 1996.

S-a considerat însă, că toate

criticile aduse de apelanți, sunt neîntemeiate, menținând dispozițiile privind

condamnarea inculpaților Ș.C. și P.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de

luare de mită, ca și regimul sancționator.

Împotriva ultimei hotărâri au

formulat recurs inculpații Ș.C. și P.C., susținând, în principal că nu sunt

vinovați, cerând achitarea lor, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice

din art. 254 C. pen., în art. 256 C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Din declarațiile martorilor M.V.,

P.V., B.M., coroborate cu declarațiile inițiale ale inculpatului S.G. rezultă

că Ș.C. a primit bani și bunuri pentru acordarea unor credite lui S.G., iar din

declarațiile martorilor V.P., P.S., M.S. și M.M., rezultă că același inculpat a

primit bunuri materiale de la M.M.

În aceste condiții, condamnarea

inculpatului Ș.C. a fost pronunțată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale,

pe baza probelor dosarului, cu reținerea unei situații de fapt corespunzătoare.

Nici criticile aduse de inculpatul

P.C. nu sunt fondate, atâta timp cât atât în cursul urmăririi penale dar și în

instanță, acesta a recunoscut că toate adeverințele eliberate de el, au fost

semnate și ștampilate tot de el, nicidecum nu i-au fost sustrase, în alb de pe

birou, astfel cum a susținut la ultima instanță.

Corect s-a reținut existența

înțelegerii prealabile între acest inculpat și S.G. pentru obținerea

adeverințelor false, înțelegere confirmată de martora F.N. Primirea banilor

înainte de eliberarea adeverințelor este dovedită cu declarațiile din cursul

urmăririi penale, date de S.G., M.V., P.V., B.Șt., C.M.F. și cu procesul-verbal

de confruntare dintre S.G. și P.C.

Încadrarea juridică a faptelor de

luare de mită este legală, corespunzătoare probelor administrate, urmând a fi

menținută.

Verificând hotărârea atacată și în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se

constată că nu există alte cauze de casare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților vor fi respinse.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.C. și Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 515 din 13

noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2004.