ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5597/2004

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța prin decizia penală nr. 303 din 25 mai 2004, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., i-a condamnat pe inculpații: B.I.; P.A. și P.I. la câte 20 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A dedus arestul preventiv de la data de 15 noiembrie 2003 și a menținut starea de arest. În fapt s-a reținut că, în după-amiaza zilei de 12 noiembrie 2003, după terminarea programului de lucru la S.C. H.C. SRL Constanța, în jurul orelor 19,00, B.I. a mers la B.M., P.I. și P.A., în dormitorul locuit de aceștia din Grupul Social Culme.

Cu toții au consumat o sticlă de coniac, adusă de B.I. Ulterior, P.A. și B.I. l-au vizitat pe C.D. și concubina acestuia unde au rămas aproximativ jumătate de oră, după care au revenit la B.M. În jurul orelor 20,30, B.M., P.A. și B.I. au mers la un magazin mixt din apropiere unde au băut câte o bere. Cei trei au revenit în locuința lui B.M., și împreună cu P.I. au mai consumat două sticle cu coniac, cumpărate la plecare din magazin. În jurul orelor 22,30, B.I. căutându-se în buzunarele de la geaca cu care era îmbrăcat, a constatat că îi lipsește suma de 250.000 lei. Acesta i-a întrebat pe ceilalți dacă au cunoștință despre dispariția banilor, dar imediat l-a învinovățit de furt pe B.M., ce a negat că ar fi sustras banii.

A urmat o ceartă între cei doi pe tema respectivă. La un moment dat, cearta a degenerat în acte de violență între cei doi. Astfel, B.I. s-a apropiat de patul în care stătea întinsă victima și după ce a trântit-o pe pardoseală i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele. Pe fondul consumului excesiv de alcool, violențele comise de B.I. l-au determinat pe inculpatul P.A. să lovească cu pumnii și picioarele, în mod reperat, pe B.M. deși acesta se afla pe podea. La rândul său, inculpatul P.I. a luat un lanț de sub pat și i-a aplicat mai multe lovituri pe corp lui B.M. Apoi lanțul a fost luat de P.A. care a aplicat victimei multiple lovituri, deși aceasta îl ruga să nu mai fie agresată.

În continuare B.I. a lovit victima cu un par din lemn, găsit în cameră, după care P.I. l-a lovit pe B.M. cu pumnii și picioarele. Agresiunea a fost reluată de B.I. cu lanțul, urmat de inculpatul P.I., cu parul. Ulterior B.I. i-a aplicat victimei multiple lovituri cu coada unei mături până când aceasta s-a rupt, ceea ce i-a determinat pe inculpați să pună capăt agresiunii, dar fără să acorde un ajutor lui B.M. care a rămas întins pe podea. După ce s-au sfătuit, inculpații P.I. și P.A. au așezat victima pe patul său și au acoperit-o cu o pătură. Înainte de a adormi, având temerea că B.M. îi va reclama la poliție în cursul nopții, inculpatul P.A. a încuiat ușa de la intrare în marchiza din care pătrundea în dormitor, asigurând-o cu un lacăt din exterior.

Dimineață (13 noiembrie 2003), după ora 7,00, după ce P.A. a descuiat lacătul de la ușa marchizei, inculpatul B.I. a părăsit dormitorul, deplasându-se în Constanța. La aceeași dată, în jurul orelor 9,00, în dormitorul victimei și a celor doi inculpați a venit martorul H.C. care a observat că B.M. nu se trezește și a întrebat pe cei prezenți despre starea sa. Atunci P.I. și P.A. i-au relatat martorului că, în cursul nopții, au fost vizitați de către B.I., care l-a agresat fizic pe B.M. H.C. a trezit victima din somn și aceasta i-a confirmat că fusese lovită, fără a-i preciza însă de către cine. Observând că B.M. se află în stare critică, H.C. i-a permis acestuia să se odihnească în cursul zilei.

Martorul a precizat că în cursul procesului penal și faptul că victima avea o exprimare greoaie în vorbire dar și că a refuzat să se deplaseze la spital motivând că-și va reveni. În după-amiaza zilei respective, în jurul orelor 15,00, P.A. l-a găsit pe B.M. pe podea și în stare de inconștiență, astfel că l-a anunțat pe H.C. despre această situație. La solicitarea martorului, P.A. și P.I. l-au schimbat de haine pe B.M. și l-au așezat pe pat, iar H.C. a anunțat poliția și salvarea. Până la sosirea ambulanței, B.M. a decedat. Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 139/ P din 29 iunie 2004, a respins apelurile declarate de inculpați. Cu privire la apelul inculpatului B.I., prin care a solicitat reaudierea martorului M.A., pentru a dovedi că victima a fost bătută de P.A., anterior incidentului din 12 noiembrie 2003, s-a reținut că nu are relevanță în cauză, față de actul de necropsie a victimei.

În ce privește apelurile inculpaților P.A. și P.I., prin care s-a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., de asemenea, s-a reținut că sunt nefondate, întrucât declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale nu pot fi înlăturate; în același timp, s-a reținut că, inculpatul B.I. a precizat și în fața instanței de fond că victima a fost lovită de toți inculpații, iar P.I. a declarat că victima a fost lovită și de către inculpatul P.A. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând: inculpatul B.I. că fapta sa constituie infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., nu omor, cum greșit s-a reținut, iar inculpații P.I.

și P.A. că nu au săvârșit fapta de omor. Recursurile sunt nefondate. Din probele administrate, la care instanțele au făcut referire, în motivarea sentinței și a apelului, rezultă cu certitudine, participarea celor trei inculpați la săvârșirea faptei, pentru care au fost condamnați. Astfel, la data de 15 noiembrie 2003, în declarațiile scrise personal de inculpații P.I. și P.A., precum și cu prilejul audierii acestora de către procuror, în prezența unui avocat, inculpații au recunoscut că în noaptea de 12 noiembrie 2003, împreună cu inculpatul B.I. au lovit-o pe victima B.M., de mai multe ori, cu pumnii și picioarele, cu un lanț, cu o coadă de mătură și cu un par. Este adevărat că, ulterior, inculpații P.I.

și P.A. au revenit asupra declarațiilor de recunoaștere a faptei, dar fără a putea justifica în mod temeinic această revenire. În acest sens, este de observat că, declarațiile inculpaților P.I. și P.A., de recunoaștere a faptei, se coroborează, în principal, cu declarația coinculpatului B.I., care și în fața instanței de fond a arătat că victima a fost lovită de către toți inculpații; apoi, inculpatul P.I. a declarat că victima a fost lovită și de către P.A. În aceeași ordine de idei, se impune a se reține declarația inculpatului B.I., făcută în apel, în sensul că asupra inculpaților nu s-au făcut presiuni, pentru a recunoaște fapta. Totodată, se constată că, obiectele cu care victima a fost agresată, obiecte indicate de inculpați, în declarațiile de recunoaștere a faptei, au și fost identificate, cu ocazia cercetării la locul faptei.

Așadar, inculpații au aplicat împreună numeroase lovituri cu corpuri dure (pumnii, picioarele, un lanț, o coadă de mătură și un par) asupra corpului victimei, care au produs victimei leziuni traumatice, potrivit actelor medico-legale, pe 50 % din suprafața corpului; în actul medico-legal se menționează că, leziunile de violență au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, corp dur alungit și secțiune circulară și acestea au legătură directă cu cauza morții victimei. Deci, inculpații, concordant și complementar, au contribuit la executarea unei activități comune, care, în întregul său, constituie cauza decesului victimei; în situația dată, inculpații sunt coautori ai omorului deosebit de grav, prevăzut de art. 174 lit. a) C. pen., întrucât datele sus-menționate relevă suferințele mari îndurate de victimă în timpul agresiunii.

În fine, se constată că, în raport de pericolul social deosebit al faptei, desprins din modul în care inculpații au acționat, lovind victima timp îndelungat, cu corpuri dure și cu mare intensitate, cauzând acesteia mari suferințe, precum și de conduita negativă a acestora în cursul procesului, pedeapsa aplicată, de câte 20 ani închisoare, nu apare excesivă, astfel că nu se impune reducerea ei. În consecință, decizia atacată este legală și temeinică, iar recursurile nefondate, urmând să fie respinse. Văzând și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I., P.I. și P.A. împotriva deciziei penale nr. 139/ P din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 15 noiembrie 2003 la 29 octombrie 2004. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2004.