ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5597/2004

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Constanța prin decizia

penală nr. 303 din 25 mai 2004, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 176

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., i-a condamnat pe

inculpații:

B.I.;

P.A. și

P.I. la câte 20 de ani închisoare și

10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dedus arestul preventiv de la data

de 15 noiembrie 2003 și a menținut starea de arest.

În fapt s-a reținut că, în

după-amiaza zilei de 12 noiembrie 2003, după terminarea programului de lucru la

S.C. H.C. SRL Constanța, în jurul orelor 19,00, B.I. a mers la B.M., P.I. și

P.A., în dormitorul locuit de aceștia din Grupul Social Culme. Cu toții au

consumat o sticlă de coniac, adusă de B.I.

Ulterior, P.A. și B.I. l-au vizitat

pe C.D. și concubina acestuia unde au rămas aproximativ jumătate de oră, după

care au revenit la B.M.

În jurul orelor 20,30, B.M., P.A. și

B.I. au mers la un magazin mixt din apropiere unde au băut câte o bere.

Cei trei au revenit în locuința lui

B.M., și împreună cu P.I. au mai consumat două sticle cu coniac, cumpărate la

plecare din magazin.

În jurul orelor 22,30, B.I.

căutându-se în buzunarele de la geaca cu care era îmbrăcat, a constatat că îi

lipsește suma de 250.000 lei. Acesta i-a întrebat pe ceilalți dacă au

cunoștință despre dispariția banilor, dar imediat l-a învinovățit de furt pe

B.M., ce a negat că ar fi sustras banii. A urmat o ceartă între cei doi pe tema

respectivă.

La un moment dat, cearta a degenerat

în acte de violență între cei doi. Astfel, B.I. s-a apropiat de patul în care

stătea întinsă victima și după ce a trântit-o pe pardoseală i-a aplicat

multiple lovituri cu pumnii și picioarele.

Pe fondul consumului excesiv de

alcool, violențele comise de B.I. l-au determinat pe inculpatul P.A. să

lovească cu pumnii și picioarele, în mod reperat, pe B.M. deși acesta se afla

pe podea.

La rândul său, inculpatul P.I. a

luat un lanț de sub pat și i-a aplicat mai multe lovituri pe corp lui B.M. Apoi

lanțul a fost luat de P.A. care a aplicat victimei multiple lovituri, deși

aceasta îl ruga să nu mai fie agresată.

În continuare B.I. a lovit victima

cu un par din lemn, găsit în cameră, după care P.I. l-a lovit pe B.M. cu pumnii

și picioarele.

Agresiunea a fost reluată de B.I. cu

lanțul, urmat de inculpatul P.I., cu parul.

Ulterior B.I. i-a aplicat victimei

multiple lovituri cu coada unei mături până când aceasta s-a rupt, ceea ce i-a

determinat pe inculpați să pună capăt agresiunii, dar fără să acorde un ajutor

lui B.M. care a rămas întins pe podea.

După ce s-au sfătuit, inculpații

P.I. și P.A. au așezat victima pe patul său și au acoperit-o cu o pătură.

Înainte de a adormi, având temerea

că B.M. îi va reclama la poliție în cursul nopții, inculpatul P.A. a încuiat

ușa de la intrare în marchiza din care pătrundea în dormitor, asigurând-o cu un

lacăt din exterior.

Dimineață (13 noiembrie 2003), după

ora 7,00, după ce P.A. a descuiat lacătul de la ușa marchizei, inculpatul B.I.

a părăsit dormitorul, deplasându-se în Constanța. La aceeași dată, în jurul

orelor 9,00, în dormitorul victimei și a celor doi inculpați a venit martorul

H.C. care a observat că B.M. nu se trezește și a întrebat pe cei prezenți

despre starea sa.

Atunci P.I. și P.A. i-au relatat

martorului că, în cursul nopții, au fost vizitați de către B.I., care l-a

agresat fizic pe B.M. H.C. a trezit victima din somn și aceasta i-a confirmat

că fusese lovită, fără a-i preciza însă de către cine.

Observând că B.M. se află în stare

critică, H.C. i-a permis acestuia să se odihnească în cursul zilei. Martorul a

precizat că în cursul procesului penal și faptul că victima avea o exprimare

greoaie în vorbire dar și că a refuzat să se deplaseze la spital motivând că-și

va reveni.

În după-amiaza zilei respective, în

jurul orelor 15,00, P.A. l-a găsit pe B.M. pe podea și în stare de

inconștiență, astfel că l-a anunțat pe H.C. despre această situație.

La solicitarea martorului, P.A. și

P.I. l-au schimbat de haine pe B.M. și l-au așezat pe pat, iar H.C. a anunțat

poliția și salvarea. Până la sosirea ambulanței, B.M. a decedat.

Curtea de Apel Constanța, secția penală,

prin decizia penală nr. 139/ P din 29 iunie 2004, a respins apelurile declarate

de inculpați.

Cu privire la apelul inculpatului

B.I., prin care a solicitat reaudierea martorului M.A., pentru a dovedi că

victima a fost bătută de P.A., anterior incidentului din 12 noiembrie 2003, s-a

reținut că nu are relevanță în cauză, față de actul de necropsie a victimei.

În ce privește apelurile

inculpaților P.A. și P.I., prin care s-a solicitat achitarea în baza art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., de asemenea, s-a reținut că sunt nefondate,

întrucât declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale nu pot fi

înlăturate; în același timp, s-a reținut că, inculpatul B.I. a precizat și în

fața instanței de fond că victima a fost lovită de toți inculpații, iar P.I. a

declarat că victima a fost lovită și de către inculpatul P.A.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpații, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând: inculpatul

B.I. că fapta sa constituie infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen., nu omor, cum greșit s-a reținut, iar inculpații P.I. și P.A. că nu

au săvârșit fapta de omor.

Recursurile sunt nefondate.

Din probele administrate, la care

instanțele au făcut referire, în motivarea sentinței și a apelului, rezultă cu

certitudine, participarea celor trei inculpați la săvârșirea faptei, pentru

care au fost condamnați.

Astfel, la data de 15 noiembrie

2003, în declarațiile scrise personal de inculpații P.I. și P.A., precum și cu

prilejul audierii acestora de către procuror, în prezența unui avocat,

inculpații au recunoscut că în noaptea de 12 noiembrie 2003, împreună cu

inculpatul B.I. au lovit-o pe victima B.M., de mai multe ori, cu pumnii și

picioarele, cu un lanț, cu o coadă de mătură și cu un par.

Este adevărat că, ulterior,

inculpații P.I. și P.A. au revenit asupra declarațiilor de recunoaștere a

faptei, dar fără a putea justifica în mod temeinic această revenire.

În acest sens, este de observat că,

declarațiile inculpaților P.I. și P.A., de recunoaștere a faptei, se coroborează,

în principal, cu declarația coinculpatului B.I., care și în fața instanței de

fond a arătat că victima a fost lovită de către toți inculpații; apoi,

inculpatul P.I. a declarat că victima a fost lovită și de către P.A.

În aceeași ordine de idei, se impune

a se reține declarația inculpatului B.I., făcută în apel, în sensul că asupra

inculpaților nu s-au făcut presiuni, pentru a recunoaște fapta.

Totodată, se constată că, obiectele

cu care victima a fost agresată, obiecte indicate de inculpați, în declarațiile

de recunoaștere a faptei, au și fost identificate, cu ocazia cercetării la

locul faptei.

Așadar, inculpații au aplicat

împreună numeroase lovituri cu corpuri dure (pumnii, picioarele, un lanț, o

coadă de mătură și un par) asupra corpului victimei, care au produs victimei

leziuni traumatice, potrivit actelor medico-legale, pe 50 % din suprafața

corpului; în actul medico-legal se menționează că, leziunile de violență au

putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, corp dur alungit și secțiune

circulară și acestea au legătură directă cu cauza morții victimei.

Deci, inculpații, concordant și

complementar, au contribuit la executarea unei activități comune, care, în

întregul său, constituie cauza decesului victimei; în situația dată, inculpații

sunt coautori ai omorului deosebit de grav, prevăzut de art. 174 lit. a) C.

pen., întrucât datele sus-menționate relevă suferințele mari îndurate de

victimă în timpul agresiunii.

În fine, se constată că, în raport

de pericolul social deosebit al faptei, desprins din modul în care inculpații

au acționat, lovind victima timp îndelungat, cu corpuri dure și cu mare

intensitate, cauzând acesteia mari suferințe, precum și de conduita negativă a

acestora în cursul procesului, pedeapsa aplicată, de câte 20 ani închisoare, nu

apare excesivă, astfel că nu se impune reducerea ei.

În consecință, decizia atacată este

legală și temeinică, iar recursurile nefondate, urmând să fie respinse.

Văzând și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I., P.I. și P.A. împotriva deciziei penale nr. 139/ P

din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 15 noiembrie 2003 la 29

octombrie 2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2004.