ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 268/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10

martie 2004, la Curtea de Apel Timișoara, Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră București a formulat recurs împotriva încheierii din 10 februarie

2004, pronunțată în dosarul civil nr. 161/CA/2003, de Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea recursului s-a susținut

că încheierea sus-citată nu a fost motivată, așa cum cer dispozițiile art. 261 pct.

5 C. proc. civ., astfel încât se susține că această încheiere este nulă.

Cât privește fondul cauzei, s-a

susținut că instanța de fond nu s-a oprit asupra nici unui argument invocat în

apărare, de recurenta-pârâtă, cu atât mai mult, cu cât „paguba iminentă la care

face trimitere fostul angajat al instituției, numitul P.F., este rezultatul

propriei acțiuni săvârșită cu intenție”.

Mai mult, a susținut recurenta, în

cuprinsul legii speciale cu aplicabilitate în cauză (Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare), există

dispoziții privind posibilitatea suspendării aplicării sancțiunii disciplinare,

acestea având caracter derogatoriu de la prevederile art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 29/1990.

Astfel, potrivit art. 60 alin. (1)

din actul normativ precizat, cu modificările și completările ulterioare,

aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competențelor stabilite

prin ordin al ministerului administrației și internelor, după expirarea

termenului de contestare, prevăzut de art. 61 alin. (1).

Așa fiind, a susținut recurentul,

acesta este singurul moment prevăzut de legea specială în care se poate

suspenda executarea unui act administrativ, prin care se dispune o sancțiune

disciplinară, de natura destituirii din funcția publică avută, în acest caz

prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, nemaiavând aplicabilitate.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că la 10 februarie 2004, Curtea de Apel Timișoara

a suspendat executarea dispoziției de sancționare disciplinară, aplicată

reclamantului, comunicată prin adresa nr. D3/S1/VD/110235/2003, emisă de

pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, până la soluționarea

dosarului nr. 161/CA/2004, al Curții de Apel Timișoara.

De precizat că, în plângerea

formulată de petentul P.F. u s-a menționat de acesta, că abaterea ce i s-a

imputat, a fost faptul că la data de 6 septembrie 2003, aflându-se în serviciu,

la controlul efectuat s-a găsit supra sa două bancnote a câte 5 euro, pe care

nu le-a declarat la intrarea în serviciu.

Recurentul a menționat în recursul

formulat, că intimatul-reclamant a încălcat cu vinovăție Dispozițiile nr. 35575/2003,

emise de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, prin care

lucrătorilor din punctele de trecere a frontierei le este interzisă deținerea

în timpul serviciului, a unor sume în valută.

Suspendarea dispusă de instanță este

neîntemeiată.

Instanța nu a analizat îndeplinirea

cerințelor impuse de art. 9 din Legea nr. 29/1990, cu referire la abaterea

disciplinară invocată de recurentă.

De altfel, destituirea din funcție a

și fost realizată, intimatul nemaiavând raporturi de muncă cu recurentul.

Faptul că măsura disciplinară prin

ea însăși este de natură a prejudicia în mod firesc pe intimat, nu este un

motiv suficient de suspendare a executării măsurii, dispuse în condițiile legii

privind Statutul polițistului, respectiv Legea nr. 360/2002, ce impune o

anumită conduită.

Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312

C. proc. civ., să se admită recursul declarat de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră București, împotriva încheierii din 10 februarie 2004, a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Ca atare, se va casa încheierea și

în fond, se va respinge cererea de suspendare a executării actului nr. N

D3/S1/VD 110/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București împotriva încheierii

din 10 februarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează încheierea din 10 februarie

2004 și respinge cererea de suspendare a executării actului nr. N D3/S1/VD

110/2003.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2005.