ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 31/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul A.E. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București și Ministerul Administrației și Internelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze dispoziția nr. S 110232 din 3 noiembrie 2003 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră București, să se dispună reîncadrarea în funcția deținută anterior, motivând că în mod greșit, prin raportul de cercetare prealabilă din 30 septembrie 2003 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Direcția Poliției de Frontieră Timișoara, s-a apreciat că reclamantul a încălcat prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) și h) din Ordinul Ministerului de Interne nr. 350/2002 privind disciplina și deontologia profesională a polițiștilor.

Prin sentința nr. 387 din 4 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamantul A.E. și a modificat dispoziția nr. S 110232 din 3 noiembrie 2003 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră București, anulând măsura destituirii din poliție și a obligat pârâta să aplice măsura prevăzută de art. 58 lit. f) din Legea nr. 360/2002, de suspendare din funcție pe o perioadă de 1 - 3 luni, reținând, în esență, că reclamantul este la prima abatere de la Statutul polițistului și la prima încălcare a normelor deontologice profesionale, circumstanțele reale în care s-a produs fapta, atenuând gravitatea abaterii. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București și Ministerul Administrației și Internelor.

Recurentul Ministerul Administrației și Internelor a arătat în motivele de recurs, că instanța de fond a reținut în considerente, că acesta nu are calitate procesuală pasivă, a constatat că excepția invocată este fondată, dar în dispozitiv a omis să se pronunțe. Recurentul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București a arătat în motivele de recurs, că instanța de fond, cu toate că a admis că reclamantul, în exercitarea serviciului de noapte din data de 29 august 2003, a încălcat prevederile Legii nr. 360/2002, a pronunțat totuși, o hotărâre prin care dispune înlocuirea sancțiunii de destituire din poliție, cu cea de suspendare din funcție pe o perioadă cuprinsă între 1 și 3 luni.

Curtea constată că recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor este fondat, în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive și urmează să îl admită pentru următoarele considerente: Ordinul a cărui anulare s-a solicitat prin acțiunea inițială, a fost emis de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, care are personalitate juridică distinctă și capacitate de a emite acte de autoritate, conform dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române. Pe de altă parte, reclamantul a fost cadru al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Mehedinți, unitate subordonată Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Or, condiția pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală - legitimatio ad causam, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. De asemenea, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă), și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic - calitatea procesuală pasivă, cum este cazul în speța de față.

Cât privește recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, Curtea constată că este nefondat și urmează să îl respingă pentru următoarele considerente: Este de necontestat, că reclamantul a recunoscut încă de la data desfășurării controlului, conform procesului-verbal din 29 august 2003, că a săvârșit o abatere disciplinară, prin încălcarea prevederilor stabilite prin dispoziția Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35575 din 28 ianuarie 2003. Curtea reține, însă, că această încălcare este destul de relativă și de o gravitate și importanță redusă, care nu poate atrage sancționarea reclamantului cu destituirea sa din poliție.

Totodată, în conformitate cu art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, la stabilirea sancțiunii, se ține seamă de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, precum și de gradul de vinovăție a polițistului. Cum intimatul-reclamant este la prima abatere de la Statutul polițistului, prima încălcare a normelor deontologice profesionale și cum nu s-a făcut dovada că în precedent ar mai fi avut o sancțiune, Curtea reține că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a interpretat în mod judicios prevederile legii. Pe cale de consecință, urmează să respingă recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și să admită recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 387 din 4 iunie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul A.E., față de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestei autorități. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.