ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8035/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 3, pronunțată la data de 9 ianuarie 2004, în

dosarul nr. 2183/A/2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu

cu Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Dolj.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut că autoritatea pârâtă a emis decizia nr. 46

din 15 aprilie 1998, prin care a stabilit că reclamantul a fost strămutat în condițiile

art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul - lege nr. 118/1990, în perioada 2 martie

1949 - 9 august 1963, când au fost ridicate restricțiile domiciliare.

A mai reținut că reclamantul

a solicitat instanței, să constate că perioada persecuțiilor politice s-a

sfârșit la data de 1 septembrie 1993, când i-a fost retrocedat imobilul,

proprietate personală, urmând ca drepturile compensatorii să-i fie calculate

pentru această perioadă.

Instanța de fond a respins

acțiunea reclamantului, cu motivarea că acesta nu a contestat actul

administrativ, în termenul prevăzut de Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, reclamantul, susținând că instanța de fond trebuia să

calculeze termenul legal, în raport cu actele pe care le-a depus la dosar și a

încălcat prevederile art. 11 alin. (2) din Decretul - lege nr. 118/1990.

Recursul este întemeiat,

pentru motivul de ordine publică, privind instanța competentă să soluționeze

acțiunea de față.

Este necontestat că temeiul

juridic al acțiunii reclamantului, îl constituie prevederile Decretului - lege nr.

118/1990, actul administrativ contestat fiind emis în temeiul acestora,

constatându-se că acesta beneficiază de statutul prevăzut de dispozițiile art. 1

alin. (1) lit. e) din acest decret - lege, cum corect a reținut și instanța de

fond.

Potrivit prevederilor art. 8

alin. (5) din Decretul - lege nr. 118/1990, privind acordarea unor drepturi,

persoanelor persecutate din motive politice, împotriva deciziei prin care se

soluționează cererea pentru stabilirea drepturilor prevăzute de acest act

normativ, persoana interesată poate face contestație, potrivit Legii

contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Or, potrivit prevederilor art.

3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel soluționează în primă instanță, doar

procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele

autorităților și instituțiilor centrale, în timp ce actul administrativ la care

se raportează acțiunea de față, a fost emis de Direcția pentru Dialog, Familie

și Solidaritate Socială Dolj, care este într-adevăr, un serviciu public

ministerial deconcentrat, dar este o structură administrativă cu competență

locală, limitată la unitatea administrativ-teritorială în care funcționează.

Astfel fiind, în

conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competența de

soluționare aparține Tribunalului Dolj, unde va fi trimisă cauza, după

admiterea recursului și casarea sentinței atacate, urmând ca motivele invocate

în cererea de recurs să fie cercetate ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.C. împotriva sentinței nr. 3 din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința și trimite

cauza, la Tribunalul Dolj, spre competentă soluționare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2004.