ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8035/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 3, pronunțată la data de 9 ianuarie 2004, în dosarul nr. 2183/A/2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Dolj. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că autoritatea pârâtă a emis decizia nr. 46 din 15 aprilie 1998, prin care a stabilit că reclamantul a fost strămutat în condițiile art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul - lege nr. 118/1990, în perioada 2 martie 1949 - 9 august 1963, când au fost ridicate restricțiile domiciliare.

A mai reținut că reclamantul a solicitat instanței, să constate că perioada persecuțiilor politice s-a sfârșit la data de 1 septembrie 1993, când i-a fost retrocedat imobilul, proprietate personală, urmând ca drepturile compensatorii să-i fie calculate pentru această perioadă. Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, cu motivarea că acesta nu a contestat actul administrativ, în termenul prevăzut de Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul, susținând că instanța de fond trebuia să calculeze termenul legal, în raport cu actele pe care le-a depus la dosar și a încălcat prevederile art. 11 alin. (2) din Decretul - lege nr. 118/1990. Recursul este întemeiat, pentru motivul de ordine publică, privind instanța competentă să soluționeze acțiunea de față.

Este necontestat că temeiul juridic al acțiunii reclamantului, îl constituie prevederile Decretului - lege nr. 118/1990, actul administrativ contestat fiind emis în temeiul acestora, constatându-se că acesta beneficiază de statutul prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. e) din acest decret - lege, cum corect a reținut și instanța de fond. Potrivit prevederilor art. 8 alin. (5) din Decretul - lege nr. 118/1990, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate din motive politice, împotriva deciziei prin care se soluționează cererea pentru stabilirea drepturilor prevăzute de acest act normativ, persoana interesată poate face contestație, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Or, potrivit prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel soluționează în primă instanță, doar procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale, în timp ce actul administrativ la care se raportează acțiunea de față, a fost emis de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Dolj, care este într-adevăr, un serviciu public ministerial deconcentrat, dar este o structură administrativă cu competență locală, limitată la unitatea administrativ-teritorială în care funcționează. Astfel fiind, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competența de soluționare aparține Tribunalului Dolj, unde va fi trimisă cauza, după admiterea recursului și casarea sentinței atacate, urmând ca motivele invocate în cererea de recurs să fie cercetate ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.C. împotriva sentinței nr. 3 din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința și trimite cauza, la Tribunalul Dolj, spre competentă soluționare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.