ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Craiova, reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj,

pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr.

189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul

că s-a născut în timpul refugiului părinților săi în Transnistria și a suferit

aceleași persecuții, ca și părinții săi deportați, situație în care se

încadrează în dispozițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința nr. 259 din 16 iunie 2005, a admis acțiunea formulată, reținând, în

esență, faptul că reclamantul a făcut dovada persecuțiilor suferite și, ca

atare, se încadrează în dispozițiile legale menționate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând soluția pronunțată,

ca nelegală și netemeinică, întrucât din probele administrate nu rezultă

persecuția suferită, reclamantul fiind născut la o dată ulterioară perioadei de

refugiu a părinților săi.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând motivele invocate, în raport cu sentința pronunțată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat

și, rejudecând acțiunea formulată pe fond, va respinge acțiunea reclamantului,

ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile

prevăzute de lege.

Este evident că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice

și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele

persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele

acelei persecuții.

Din materialul probator existent,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține faptul că data nașterii

reclamantului este cea din certificatul de naștere, și anume, 20 iunie 1944,

dată care nu poate fi apreciată ca nereală în temeiul unor declarații de

martori, așa cum în mod greșit a stabilit instanța de fond.

Conform dispozițiilor art. 21-22 C.

civ., starea civilă a persoanelor nu se poate dovedi decât prin extractele

luate de pe actele stării civile din registrele respective.

În regulă generală, nașterea,

căsătoria și moartea nu se pot dovedi decât prin extracte după actele de stare

civilă. La această regulă, art. 33 C. civ. aduce o excepție, însă, pentru a fi

admisibilă excepția (proba cu martori), trebuie dovedit faptul că nu au existat

deloc registre de stare civilă ori că acestea s-au pierdut.

Este evident că în cauza dedusă

judecății, actul de stare civilă a fost prezentat și, ca atare, o probă

împotriva acestui act nu poate fi acceptată, conform principiului de drept

înscris în art. 295 C. civ., care dispune că nimănui nu-i este permis a dovedi

contrariul, în ceea ce privește statutul civil al unei persoane.

Înalta Curte de Casație și Justiție

a reținut și faptul că reclamantul nu a făcut dovada faptului că M.M., persoana

deportată, este una și aceeași cu C.M., mama reclamantului, motiv pentru care

se constată faptul că nu este dovedită nici deportarea familiei reclamantului.

De altfel, declarațiile martorilor

aflate la dosarul cauzei sunt contradictorii și urmează a fi înlăturate,

întrucât nu se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

Aceste considerente au fost avute în

vedere pentru a se pronunța hotărârea de față, și în temeiul dispozițiilor

prevăzute de art. 312 - 314 C. proc. civ., recursul formulat va fi admis, și

rejudecând cauza, acțiunea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 259 din 16 iunie 2005 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea reclamantului C.M., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2006.