ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii a arătat faptul că s-a născut în timpul refugiului părinților săi în Transnistria și a suferit aceleași persecuții, ca și părinții săi deportați, situație în care se încadrează în dispozițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 259 din 16 iunie 2005, a admis acțiunea formulată, reținând, în esență, faptul că reclamantul a făcut dovada persecuțiilor suferite și, ca atare, se încadrează în dispozițiile legale menționate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând soluția pronunțată, ca nelegală și netemeinică, întrucât din probele administrate nu rezultă persecuția suferită, reclamantul fiind născut la o dată ulterioară perioadei de refugiu a părinților săi. Recursul este fondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința pronunțată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat și, rejudecând acțiunea formulată pe fond, va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege. Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Din materialul probator existent, Înalta Curte de Casație și Justiție reține faptul că data nașterii reclamantului este cea din certificatul de naștere, și anume, 20 iunie 1944, dată care nu poate fi apreciată ca nereală în temeiul unor declarații de martori, așa cum în mod greșit a stabilit instanța de fond. Conform dispozițiilor art. 21-22 C. civ., starea civilă a persoanelor nu se poate dovedi decât prin extractele luate de pe actele stării civile din registrele respective. În regulă generală, nașterea, căsătoria și moartea nu se pot dovedi decât prin extracte după actele de stare civilă. La această regulă, art. 33 C. civ. aduce o excepție, însă, pentru a fi admisibilă excepția (proba cu martori), trebuie dovedit faptul că nu au existat deloc registre de stare civilă ori că acestea s-au pierdut.

Este evident că în cauza dedusă judecății, actul de stare civilă a fost prezentat și, ca atare, o probă împotriva acestui act nu poate fi acceptată, conform principiului de drept înscris în art. 295 C. civ., care dispune că nimănui nu-i este permis a dovedi contrariul, în ceea ce privește statutul civil al unei persoane. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut și faptul că reclamantul nu a făcut dovada faptului că M.M., persoana deportată, este una și aceeași cu C.M., mama reclamantului, motiv pentru care se constată faptul că nu este dovedită nici deportarea familiei reclamantului. De altfel, declarațiile martorilor aflate la dosarul cauzei sunt contradictorii și urmează a fi înlăturate, întrucât nu se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

Aceste considerente au fost avute în vedere pentru a se pronunța hotărârea de față, și în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 - 314 C. proc. civ., recursul formulat va fi admis, și rejudecând cauza, acțiunea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 259 din 16 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.M., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2006.