ÎCCJ, Decizia nr. 53/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 martie 1997, B.O. a chemat în judecată, prin acțiune civilă modificată ulterior, pe pârâtul B.I., cerând obligarea acestuia să-i restituie, în lei românești, suma de 31.384.281 mărci germane, împrumutată la 26 martie 1994 și nerestituită. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 105 din 25 iunie 2001, a admis acțiunea pentru suma de 400.220.000 lei daune-interese și 17.104.525 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia civilă nr. 90 din 14 noiembrie 2001, a admis apelul declarat de pârât și, schimbând în parte sentința, a redus cuantumul daunelor-interese la 141.640.000 lei.

Prin decizia nr. 3912 din 8 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului, motivând că, așa cum rezultă, cu autoritate de lucru judecat, din deciziile civile nr. 1678 din 18 mai 2000 și nr. 2496 din 27 octombrie 2000 ale Curții de Apel Pitești, împrumutul a fost de numai 10.000 mărci germane, iar, potrivit expertizei judiciare, daunele moratorii sunt de 1273,30 mărci germane (și nu de 21.284 mărci germane) care, nefiind cerute, nu pot fi acordate. Ulterior, la 7 decembrie 2002, reclamantul B.O. a solicitat, în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea deciziei pronunțate în recurs, invocând existența unor înscrisuri ce nu le-a putut înfățișa în procesul soluționat prin hotărârea atacată și care, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi fost de admitere în întregime a acțiunii sale.

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 2118 din 23 mai 2003, a respins cererea de revizuire, ca nefondată, cu motivarea că din examinarea înscrisurilor invocate rezultă că acestea sunt fără importanță referitor la cuantumul împrumutului, așa cum acesta a fost determinat, în puterea lucrului judecat, prin cele două decizii menționate, astfel că nu este îndeplinită cerința caracterului determinant al înscrisurilor impusă de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, care este irevocabilă, revizuientul B.O. a declarat recurs, solicitând să fie examinate din nou cele două înscrisuri invocate în sprijinul cererii sale de revizuire. Recursul nu este admisibil. Prin art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. se prevede că „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”. Or, decizia nr. 3912 din 8 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a cărei revizuire s-a cerut, fiind definitivă și irevocabilă, nu mai era supusă vreunei căi de atac. Așa fiind, se constată că nici decizia nr. 2118 din 23 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire, nu mai poate fi atacată cu recurs. În această privință, este de reținut că prin nici o dispoziție a legii, inclusiv prin art. 328 alin. (2) C. proc. civ., care se referă la revizuirea având ca obiect hotărâri potrivnice, nu se derogă de la prevederea din primul alineat al acelui articol, care condiționează posibilitatea exercitării recursului împotriva hotărârii date în revizuire, de împrejurarea ca însăși hotărârea a cărei revizuire s-a cerut să fie supusă recursului.

Ca urmare, câtă vreme cererea de revizuire nu este un litigiu cu existență proprie, hotărârea ce se pronunță în această materie nu poate fi susceptibilă de alte grade de jurisdicție decât de acelea la care este supusă hotărârea pronunțată asupra cererii principale. În consecință, rezultând că decizia pronunțată asupra cererii de revizuire formulată de reclamantul B.O. nu poate fi atacată cu recurs pentru că nici hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu este supusă unei asemenea căi de atac, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul B.O. împotriva deciziei nr. 2118 din 23 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2004.