ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6819/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 403 din 27 mai 2003, Tribunalul Olt

a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B.E., având ca

obiect revendicare teren, împotriva pârâtei Consiliul Local al municipiului

Slatina.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut

că reclamanta a solicitat, în temeiul art. 35, art. 36 și art. 37 din Legea nr.

33/1994, restituirea în natură a unei suprafețe de teren expropriate prin

Decretul nr. 302/1981. Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

legale invocate, ele aplicându-se doar exproprierilor care au avut loc după

intrarea în vigoare a Legii nr. 33/1994. Prin urmare, reclamanta nu putea

solicita restituirea terenului decât în condițiile Legii nr. 18/1991 sau a

Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 344 din 19 noiembrie 2003, Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, reținând că

după apariția Legii nr. 10/2001, cererile de retrocedare nu mai pot fi soluționate

pe calea dreptului comun. Se arată, astfel, că potrivit art. 2 lit. g) din

Legea nr. 10/2001, și imobilele preluate de stat cu titlu valabil sunt imobile

preluate abuziv, iar conform art. 11 alin. (2) din lege, retrocedarea

terenurilor expropriate se face numai in baza acestei legi.

Împotriva deciziei Curții de Apel Craiova a declarat recurs,

în termenul prevăzut de lege, reclamanta B.E.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ.,

reclamanta a apreciat că decizia este nelegală.

Se susține, în esență, că, deși acțiunea și apelul au

fost respinse ca nefondate, din considerente ar rezulta că cererea este

inadmisibilă iar refuzul instanței de a soluționa pricina în temeiul Legii nr.

33/1994 reprezintă în fapt o denegare de dreptate. Legea nr. 10/2001 nu abrogă

acest act normativ și nici nu impune aplicabilitatea ei exclusivă în materia

exproprierilor.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că

acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința pronunțata, tribunalul a respins ca neîntemeiată

acțiunea, deși analiza instanței nu viza în nici un fel fondul dreptului

pretins, ci doar faptul că reclamanta nu își poate valorifica pretențiile pe

calea procedurii instituite de Legea nr. 33/1994.

Curtea de apel, a constatat că prima instanța nu a

soluționat în fond cererea, respingând-o pe excepție, ca inadmisibilă, și în

mod greșit a respins apelul, reținând că retrocedarea este posibilă numai în

temeiul art. 11 din Legea nr. 10/2001.

În materia restituirii imobilelor preluate de stat, Legea

nr. 10/2001 este o lege generală în raport cu Legea nr. 33/1994. Prin această

lege nu au fost abrogate în mod expres dispozițiile art. 35 din Legea nr.

33/1994, care se aplică atât faptului neutilizării bunului expropriat potrivit

scopului de utilitate publică, care a început sub imperiul legii vechi și

continuă sub imperiul legii noi, cât și efectelor pe care le generează acest

fapt.

Intr-adevăr, pentru imobilele expropriate în perioada 6

martie 1945 - 22 decembrie 1989, art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevede măsuri speciale

de restituire, însă diferența de reglementare față de art. 35 din Legea nr.

33/1994 constă în aceea că, potrivit Legii nr. 10/2001, există un termen pentru

formularea notificării, în timp ce în cazul cererii formulate în temeiul art.

35 din Legea nr. 33/1994, limitarea temporală exista numai în cazul unei noi declarații

de utilitate publică.

Întrucât dispozițiile art. 35 din legea speciala, nr.

33/1994, nu au fost abrogate în mod expres și între cele doua legi exista unele

diferențe de reglementare, conform principiului

generalia specialibus non

derogant

nu se poate reține că din momentul în care a intrat în vigoare

Legea nr. 10/2001, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 au devenit

inaplicabile.

Prin urmare, drepturile persoanelor ale căror imobile au

fost expropriate pot fi în continuare realizate în temeiul art. 35 din Legea

nr. 33/1994, dacă sunt îndeplinite condițiile acestui text.

Pentru toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor

art. 313 cu ref. la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va casa

decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta B.E. împotriva

deciziei civile nr. 344 din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, pe care

o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Curți de Apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2004.