ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4831/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4831/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La 4 decembrie 2006, reclamanții P.G., A.F.,

D.R. și H.E. au contestat în instanță Dispoziția nr. 8334 din 16 noiembrie

2006, emisă de Primăria Municipiului Slatina, solicitând anularea acesteia și

obligarea pârâtei să le restituie în natură terenul în suprafață de 2129 mp,

situat în Slatina, str. E., preluat abuziv în baza Decretelor de expropriere

nr. 201/1970 și nr. 67/1979.

În motivarea

contestației, reclamanții au arătat că deși prin notificare autorul lor, A.N.

(în prezent decedat) a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 2129 mp,

pe care a deținut-o ca proprietar conform celor ce rezultă din adresa nr. 13139

din 07 noiembrie 2001 a SC A. SA, din declarația de expropriere din 5 noiembrie

1969, din adresa IJGCL Olt nr. 3867 din 05 iunie 1979, precum și din cele două

decrete de expropriere nr. 201/1970 și nr. 67/1979, în baza cărora terenul

menționat a trecut la stat, organul administrativ, prin dispoziția emisă, a

acordat măsuri reparatorii doar pentru suprafața de 800 mp, expropriată prin

Decretul nr. 67/1979, trecând sub tăcere diferența de teren în suprafață de

1913 mp care a făcut obiectul Decretului nr. 201/10 aprilie 1970.

În contestație

reclamanții au mai susținut că dispoziția organului administrativ este nelegală

și pentru că prin aceasta nu s-a dispus restituirea terenului în natură,

nefiind astfel luate în considerare actele anexate notificării și extrasul din

planul de situație al zonei respective aflat în arhiva Primăriei Slatina din

care rezultă clar că întregul teren revendicat este liber.

Prin Sentința nr. 69

din 23 ianuarie 2007, Tribunalul Olt, secția civilă, a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că dispoziția prin care s-au propus

despăgubiri pentru 800 mp este legală și temeinică întrucât reclamanții nu au

făcut dovada certă și pertinentă nici a suprafeței de teren expropriate de la

autorul lor, A.N. și nici a posibilității restituirii în natură a acesteia.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin Decizia nr. 725 din 4 iulie 2007, a admis apelul

declarat de reclamanți, a schimbat sentința, admițând în parte acțiunea și a

modificat în parte Dispoziția nr. 8334 din 16 noiembrie 2006, emisă de pârâtă,

în sensul propunerii de măsuri reparatorii pentru 2929 mp, în loc de 800 mp.

Celelalte prevederi din dispoziție au fost menținute.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit expertizei

efectuate în cauză, suprafața totală a terenului care a fost expropriat de la

autorul reclamanților a fost de 2929 mp, terenul fiind preluat în două etape,

respectiv 1913 mp prin Decretul de expropriere nr. 201 din 10 aprilie 1970 și

800 mp prin Decretul nr. 67 din 1979.

Deși expertul a

concluzionat că poate fi restituită în natură o suprafață de 2122 mp, care este

liberă de construcții și de detalii de sistematizare, instanța de apel a

considerat că această măsură nu poate fi dispusă deoarece terenul se află în

incinta Grupului Școlar Metalurgica Slatina și este indispensabilă activității

acestuia.

Recursul declarat de

către reclamanții împotriva acestei decizii a fost admis de către Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, care,

prin Decizia nr. 1769 din 14 martie 2008, a casat decizia atacată și a trimis

cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Înalta Curte a dispus

rejudecarea apelului în vederea completării probelor pentru a se verifica dacă

terenul solicitat de reclamanți este ocupat funcțional, integral sau parțial,

de lucrările pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea, respectiv dacă

există vreo porțiune afectată de servituți legale sau de alte amenajări de

utilitate publică ale localității.

În aceste condiții,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost reînvestită cu judecarea apelului reclamanților.

În această fază

procesuală a decedat reclamanta H.E., procesul fiind continuat de moștenitorii

acesteia H.S., H.M. și HA.

Dând curs

îndrumărilor din decizia de casare, instanța de apel, în baza art. 315 C. proc.

civ., a dispus efectuarea unei expertize topografice cu următoarele obiective:

identificarea terenurilor solicitate a fi restituite, în raport de actele de

proprietate ale reclamanților și de cele două acte de expropriere succesive;

precizarea situației actuale a terenului, dacă exproprierea și-a atins scopul,

dacă pe teren există construcții autorizate, ce suprafață de teren ocupă și

dacă există teren liber posibil a fi restituit; dacă terenul este afectat de

elemente de sistematizare; amplasamentul terenului, dimensiunile acestuia,

poziționarea elementelor de sistematizare și a rețelelor subterane.

Totodată, constatând

că expertul C.D. a răspuns nesatisfăcător la obiecțiunile formulate de

reclamanți, instanța, în baza art. 129 C. proc. civ., a solicitat Primăriei

Municipiului Slatina ca, în raport de schița întocmită de expert, de schița

făcută de SC C.A. Oltenia SA și de adresa nr. 9510 din 2008 emisă de această

instituție, să stabilească afectațiunea celor trei guri de canal redate de

expert pe schiță și să precizeze dacă terenul solicitat de reclamanți este

traversat de amenajări supraterane și subterane, astfel cum este definit de

art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007.

Pe baza raportului de

expertiză topografică, coroborat cu mențiunile din adresa nr. 15238 din 12 octombrie

2009 emisă de Consiliul Local Slatina, precum și cu celelalte probe din dosar,

instanța de apel, prin Decizia nr. 253 din 14 octombrie 2009 a respins, ca

nefondat, apelul reclamanților, confirmând astfel sentința tribunalului de

respingere a contestației.

Motivarea instanței

de apel pune în evidență considerentele care urmează:

În speță, numai

extrasul din registrul agricol depus la dosar de către reclamanți se încadrează

în categoria actelor prevăzute de dispozițiile art. 23 pct. 1 din H.G. nr. 250

privind existența și întinderea dreptului de proprietate.

Nu se poate da

eficiență Decretului de expropriere nr. 201/1970, prin care autorului A.N. i

s-a preluat suprafața de 1913 mp teren întrucât preluarea în discuție

contravine evidențelor registrului agricol din 1962, în care autorul figura cu

1000 mp în str. E., suprafață cu care acesta a figurat în evidențele fiscale și

a plătit impozit până la expropriere 1979.

A fost înlăturată și

declarația autorului, dată la 5 noiembrie 1969, prin care acesta arăta că este

de acord cu exproprierea terenului arabil de 1800 mp și 329 mp curți din str.

E., cu motivarea că nu poate produce efecte juridice întrucât nu face dovada

proprietății.

Așadar, instanța de

apel a reținut că preluarea efectivă prin expropriere s-a făcut prin cel de-al

doilea decret, respectiv Decretul nr. 67/1979 când, în urma măsurătorilor

efectuate în vederea preluării terenului, s-a constatat că acesta, în

realitate, era de 800 mp.

Instanța de apel a

concluzionat, pe baza probatoriului administrat (cu referire specială la

expertiza topografică și la mențiunile din adresa nr. 15238 din 12 octombrie

2009, emisă de Consiliul Local Slatina) în sensul că terenul de 800 mp nu se

poate restitui în natură, fiind ocupat de clădirile din cadrul Complexului

Școlar al Colegiului Național Metalurgic Slatina, precum și de trei guri de

canalizare în stare de funcționare care asigură legătura între aceste clădiri

și racordul de canalizare, conectat la rețeaua stradală și că, subteran,

terenul este traversat de conducta de alimentare cu apă și canalizare a

Complexului Școlar.

Constatând că, în ce

privește terenul de 800 mp exproprierea și-a atins scopul și că deci restituire

în natură nu este posibilă, instanța de apel a reținut că reclamanții sunt

îndreptăți la măsuri reparatorii în echivalent, așa cum în mod corect s-a

dispus de către organul administrativ.

Împotriva acestei

decizii, reclamanții au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, reclamanții reproșează instanței de apel că: în mod greșit au

acordat măsuri reparatorii numai pentru suprafața de 800 mp teren care a

constituit obiectul Decretului de expropriere nr. 67/1979, iar nu și pentru

diferența de teren expropriată prin că Decretul nr. 201/1970 (primul motiv); că

interpretând greșit prevederile art. art. 7 și 10 alin. (3), (4) și (5) din

Legea nr. 10/2001, nu a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață

de 2122 mp, conform celor două expertize efectuate în cauză (motivul al doilea);

că, interpretând greșit dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., le-a

respins cererea depusă în apel, prin care au solicitat a li se atribui un teren

în compensare, așa cum prevede art. 10 din Legea nr. 10/2001, modificat prin

art. 23 din Legea nr. 247/2005 (motivul al treilea). Recurenții reclamanți

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond,

admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte constată

că recursul este fondat numai în ce privește primul motiv, următoarele două,

vădindu-se a fi nefondate.

Referitor la primul

motiv.

Reclamanții, atât în

contestație cât și în apelul declarat împotriva sentinței tribunalului, au

susținut că suprafața de teren trecută la stat prin expropriere a fost de 2929

mp (1913 mp prin Decretul nr. 201/1970 și 800 mp prin Decretul nr. 67/1970).

Așa cum s-a arătat

deja în prezenta decizie, menționata susținere a recurenților reclamanți a fost

verificată pe bază de expertiză, cu prilejul judecății primului lor apel,

admis, sub acest aspect, de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 725 din 4

iulie 2007.

Este adevărat că

această decizie a fost casată de Înalta Curte prin Decizia nr. 1769 din 14

martie 2008 în urma admiterii recursului reclamanților, prin care aceștia

solicitau restituirea în natură a terenului de 2129 mp, însă, în rejudecare, în

propria cale de atac, acestor părți nu li se putea înrăutăți situația.

Așadar, Înalta Curte

reține că, sub aspectul suprafeței de teren pentru care reclamanții au dreptul

la măsuri reparatorii, recursul este întemeiat deoarece instanța de apel,

reținând că aceasta este de 800 mp iar nu de 2929 mp, a pronunțat o decizie

nelegală, încălcând un important principiu procedural potrivit căruia nu se

poate înrăutăți situația unei părți în propria cale de atac.

Următoarele două

motive de recurs nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Față de îndrumările

din decizia de casare, instanța de apel, în rejudecare, avea obligația doar să

verifice dacă terenul solicitat de reclamanți este disponibil a fi restituit în

natură în condițiile în care suprafața totală expropriată pentru care

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, este de 2929 mp.

Expertiza efectuată

în condițiile respectării recomandărilor obligatorii din decizia de casare a

concluzionat că trenul nu este disponibil pentru restituire în natură, fiind

traversat de conductele de alimentare cu apă și canalizare ale Complexului

Școlar, că pe acesta există și trei guri de canalizare în stare de funcționare

care asigură legătura între clădirile Colegiului Național Metalurgic și

racordul de canalizare, colectat la rețeaua stradală.

Cum terenul solicitat

de reclamanți este afectat de amenajări de utilitate publică, aceștia sunt

îndreptățiți, potrivit art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la măsuri

reparatorii în echivalent.

Așadar, este de

reținut că, în ce privește totalitatea terenului revendicat, decretele de

expropriere și-au atins scopul, și că în aceste condiții incidente în speță

sunt prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată precum și

dispozițiile art. 10 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007 iar nu dispozițiile art. 7

alin. (1) din legea menționată.

Cât privește cel de

al treilea motiv de recurs, Înalta Curte reține că acesta are caracter

subsidiar de vreme ce recurenții reclamanți, pe tot parcursul judecății,

inclusiv în fața acestei instanțe, în principal, au solicitat restituirea în

natură a terenului.

Cum cererea de

atribuire a unui teren în compensare a fost formulată pentru prima dată în fața

instanței de rejudecare, în mod corect, prin decizia recurată, s-a reținut că

aceasta contravine dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, pentru

considerentele prezentate, recursul urmează să fie admis modificând decizia atacată

în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței, admiterii în parte a

contestației și modificării în parte dispoziției organului administrativ în

sensul propunerii acordării de despăgubiri reclamanților în condițiile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, pentru 2929 mp teren, situat în municipiul Slatina

str. E. (în loc de 800 mp).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții P.G., D.R., H.S., A.F., H.M. și H.A. împotriva Deciziei

civile nr. 253 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică decizia

atacată în sensul că admite apelul reclamanților declarat împotriva Sentinței

nr. 69 din 23 ianuarie 2007 a Tribunalului Olt, secția civilă, schimbă sentința

în sensul că admite în parte contestație formulată de reclamanți împotriva

Dispoziției nr. 8334 din 16 noiembrie 2006, emisă de Primăria Municipiului

Slatina, modifică în parte dispoziția în sensul că se propune acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru 2929 mp

teren situat în municipiul Slatina str. E. (în loc de 800 mp.).

Menține restul

prevederilor dispoziției.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN