ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1426/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 276 din 29 aprilie 2004, a admis

acțiunea formulată de reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Dolj, și, în consecință, a anulat hotărârea nr. 2058 din 19

noiembrie 2002, emisă de pârâtă, pe seama reclamantului, constatând că acesta

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 18

aprilie 1956 - 24 august 1958 și obligând-o pe pârâtă să-i acorde aceste

drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2002.

La pronunțarea sentinței,

instanța de fond a reținut că în livretul militar al reclamantului este

înscrisă mențiunea „bun pentru serviciul combatanți neinstruiți” și că acesta a

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii, astfel că este îndreptățit să beneficieze de drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o ca neîntemeiată

și nelegală.

Prin motivele de recurs,

recurenta a ridicat excepția de tardivitate a acțiunii, iar pe fondul cauzei a

arătat că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât acesta a efectuat stagiul militar, în

perioada 18 aprilie 1956 - 28 august 1958, la U.M. 03655, iar nu la detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum greșit a

reținut instanța de fond.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile

legale incidente cauzei, această instanță constată următoarele:

Din analiza actelor și

înscrisurilor aflate la dosarul cauzei nu rezultă data la care petentul a luat

cunoștință de hotărârea nr. 2058 din 19 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 309/2002, astfel că excepția de tardivitate a acțiunii

invocată de recurenta-pârâtă, este neîntemeiată.

În ceea ce privește

criticile prezentate de recurenta-pârâtă, pe fondul cauzei, acestea se dovedesc

a fi pe deplin întemeiate.

Înscrierile de la fila 5 din

livretul militar al intimatului-reclamant fac dovada că acesta, în perioada

aprilie 1956 - august 1958, a efectuat stagiul militar la U.M. 03655, fiind folosit ca „mână de lucru”.

Prin urmare, în cauza dedusă

judecății, este vorba de muncă desfășurată în cadrul Armatei Române, într-o

unitate militară aparținând de fostul Minister al Forțelor Armate, iar nu de

stagiu militar efectuat la detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii care a funcționat, în perioada 1950 - 1961, ca instituție

civilă, în afara armatei și a fost subordonată, inițial, Ministerului

Construcțiilor, iar din anul 1956, Președinției Consiliului de Miniștri.

Însuși Ministerul Apărării

Naționale, prin adresa de răspuns nr. CTM 229 din 27 februarie 2004, emisă de

U.M. 02405 Pitești, i-a comunicat intimatului-reclamant, că în fișa de evidență

militară, acesta apare că a efectuat stagiul militar într-o unitate a

Ministerului Apărării Naționale, și nu în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Potrivit reglementării art. 1

și 2 din Legea nr. 309/2002, beneficiul drepturilor conferite de această lege

îl are doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele

de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Față de cele arătate și în

temeiul art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., recursul declarat va fi

admis, sentința atacată va fi casată și în fond, acțiunea formulată de reclamantul

M.D. va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 276 din 29 aprilie

2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul M.D., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2005.