ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2619/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.G. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București,

anularea hotărârii nr. 10996/10226 din 4 martie 2004, emisă de pârâtă și

emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a susținut că a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia,

în anul 1943, din comuna Bravicea - Basarabia, în comuna Fierbinți, județul

Ialomița, pentru a nu-și risca viața și pentru a evita deportarea în alte zone

ale fostului U.R.S.S. Reclamantul a susținut că persecuțiile au continuat și în

România, în cursul anului 1945, când așa-numitele „comisii de repatriere”,

formate din reprezentanți ai ocupației rusești din Basarabia și ai regimului

comunist instaurat în România, au încercat să identifice toate persoanele de

etnie română, născute în Basarabia și refugiate în România.

În aceste condiții,

reclamantul a apreciat că refuzul pârâtei de a-i recunoaște calitatea de refugiat,

cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege, este nelegal.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1416 din 3 iunie 2004, a

admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să

emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru

perioada iunie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2003.

În motivarea soluției,

instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada încadrării în situația

prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada indicată,

în condițiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din ordonanță și art. 6 alin. (3)

din Normele metodologice de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Împotriva sentinței de mai

sus, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a declarat recurs,

întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut, în

esență, că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, potrivit art. 4

din H.G. nr. 127/2002.

Recursul este nefondat.

Prin hotărârea nr. 10996/10226

din 4 martie 2004, pârâta a respins cererea reclamantului, de acordare a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că acesta nu a dovedit persecuția

etnică, conform art. 4 din H.G. nr. 127/2002.

Potrivit art. 4 alin. (2)

din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, se poate face, în lipsa actelor oficiale, prin

declarație cu martori.

În cauză, din copia

certificatului de naștere rezultă că reclamantul P.G. s-a născut la 13 mai

1933, în localitatea Bravicea - U.R.S.S.

Declarațiile autentificate

sub nr. 424 și, respectiv, nr. 425 din 18 august 2003, ale martorilor R.N. și C.D.,

atestă că din cauza persecuțiilor din perioada ocupației, reclamantul, împreună

cu familia sa, s-a refugiat în iunie 1943, în comuna Fierbinți, județul

Ialomița.

Rezultă, deci, că

reclamantul a făcut dovada, conform prevederilor legale precitate, că a plecat

în refugiu, din comuna Bravicea - Basarabia, în comuna Fierbinți, județul

Ialomița.

În ce privește motivul

refugiului, acesta trebuie apreciat în funcție de realitățile istorice ale

momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate de către armata

sovietică, asupra populației române din zonă.

În consecință, față de

dovezile de la dosar, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și

temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr.

1416 din 3 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.