ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 399/2005

HOTĂRÂRE

19.01.2005

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 399/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 133 din 20 mai 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul F.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) – art. 2 lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 61 C. pen. a revocat restul rămas neexecutat de 968 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 81 din 17 aprilie 1998, pronunțată de Tribunalul Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1009 din 17 martie 1999, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin această sentință cu restul de 968 zile închisoare rămas neexecutat care a fost revocat, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen.

A obligat inculpatul să plătească părții vătămate O.P.P. sumele de: 1.705.000 lei daune materiale și 20.000.000 lei daune morale.

A obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 4.400.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență, că, în seara zilei de 29 martie 2003, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice într-un bar, unde a remarcat că partea vătămată O.P.P. avea mai mulți bani asupra sa, inculpatul F.I. în momentul în care partea vătămată a mers la toaletă, a urmărit-o, a lovit-o în zona capului și i-a tras haina peste față, pentru a nu putea fi identificat, apoi i-a sustras suma de 5.000.000 lei din buzunarul pantalonilor.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, certificatul medico-legal, procesele-verbale de confruntare, declarațiile martorilor O.P.M., U.V., C.T.N., A.B.O., C.M.L., M.M.G., M.S.V., C.N., D.A., M.M., F.F., F.Z. și alții, precum și declarațiile inculpatului F.I.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, poziție procesuală menținută în timpul cercetării judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F.I., susținând că nu el este autorul faptei și că, oricum, pedeapsa este greșit individualizată.

Prin decizia penală nr. 225 din 26 iulie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținând că instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului, în raport de care a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul F.I., solicitând în principal, casarea hotărârilor și trimiterea dosarului spre rejudecare pentru completarea probatoriului și reaudierea martorilor, într-un prim subsidiar, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că nu el este autorul faptei, iar într-un ultim subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, în raport de care pedeapsa aplicată a fost just individualizată.

Apărarea inculpatului, în sensul că nu el este autorul faptei este combătură de declarațiile martorilor din cauză.

Astfel, martorul A.B.O., atât în declarația din dosarul de urmărire penală, cât și în procesul-verbal de confruntare de la fila 32 a precizat că partea vătămată a adormit la un moment dat în bar, cu capul pe masă, iar inculpatul i-a propus lui să-l ajute, să-i ia banii, precizând că a văzut la acesta o sumă importantă.

A mai arătat martorul că în momentul în care partea vătămată a ieșit, inculpatul a urmat-o.

Discuția dintre inculpat și martorul A.B.O. cu privire la sustragerea banilor a fost auzită și de martorul C.T.N., astfel cum arată acesta în declarația sa din dosarul de urmărire penală, precum și în procesul-verbal de confruntare dintre el și inculpatul F.I., unde confruntat fiind cu inculpatul, a declarat că „la un moment dat am auzit că F.I. l-a întrebat pe B. „facem treaba sau nu”. Acesta din urmă a întrebat ce anume și F.I. a repetat, spunând „îl facem pe ăsta”, eu înțelegând că se referea la Ometiță Petru.”

La controlul efectuat de organele de poliție asupra inculpatului s-a găsit suma de 3.200.000 lei, pe care acesta nu a putut-o justifica.

Inculpatul F.I. a pretins inițial că a primit 2.800.000 lei de la M.M., care a declarat însă că i-a dat doar 150.000 lei pentru că l-a ajutat în gospodărie și că i s-a plâns că are de plătit o amendă de 700.000 lei și nu are bani.

Or, cu două zile înainte fusese ziua de naștere a inculpatului, când consumase băuturi pe datorie, iar după ce partea vătămată a fost deposedată de bani, inculpatul și-a achitat datoriile, rămânând și cu 3.200.000 lei.

S-a mai reținut faptul că, inculpatul s-a deplasat de două ori la partea vătămată, promițându-i că-i dă 5.000.000 lei în plus față de suma primită de la poliție, numai să-și schimbe declarația.

În concluzie, față de cele arătate, se constată că probatoriul administrat în cauză este complet, vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatului, poziția sa procesuală, precum și starea de recidivă a acestuia, elemente în raport de care se constată că aceasta a fost just apreciată cu respectarea cerințelor art. 72 C. pen., asigurând scopul educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;