ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6838/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Reclamanta Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a contestat dispoziția nr. 97 din 8 noiembrie 2001 emisă de intimata Agenția pentru ocuparea forței de muncă Vâlcea prin care i s-a respins cererea de restituire, în baza art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001, a imobilului compus din teren 2387,70 mp și construcție cu 21 camere, „Canton Drumuri”. Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 418 din 2 iulie 2002, a anulat această dispoziție și a restituit imobilul, identificat potrivit raportului de expertiză C., deși reține că acest bun a intrat în patrimoniul chematei în garanție, în baza Legii nr. 15/1990, iar, apoi, prin H.G.

nr. 1138 din 8 noiembrie 1996, este preluat cu plată în domeniul public al statului și dat în administrarea pârâtei. Curtea de apel Craiova, prin decizia civilă nr. 110 din 19 decembrie 2002, a schimbat în tot, sentința și-a respins contestația ca nefondată, reținând, în esență, că: - reclamanta este subunitate a RA A.N.D., care este o regie de interes public național, conform H.G. nr. 1275/1990, că - în această calitate reclamanta nu face parte din categoria persoanelor îndreptățite definite în art. 3 lit. c) din Legea nr.10/2001, iar - imobilul a fost preluat din „proprietatea statului” și predat în administrare altei persoane juridice de stat, scopul Legii nr. 10/2001 nefiind de a „regla patrimoniile persoanelor juridice de stat”.

Contra deciziei a declarat recurs reclamanta, susținând că în baza art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ., că: - nu s-au examinat ambele capete de cerere, anularea dispoziției și restituirea imobilului, - nu s-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale, - s-a pronunțat asupra unei contestații deși s-a formulat o acțiune civilă și - reclamanta este o persoană îndreptățită în sensul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, căci bunul s-a aflat în proprietatea sa. 2. Recursul este nefondat. Imobilul în litigiu a intrat în domeniul public al proprietății statului prin H.G. nr. 250 din 2 iunie 1997 privind patrimoniul A.N.D. RA și, apoi, a fost dat în administrare pârâtei A.J.O.F.M. care este o instituție publică de stat, aflată în subordine guvernamentală.

La data apariției Legii nr. 10/2001 imobilul avea această destinație, fiind în serviciul public, ca și în prezent, ceea ce-l exclude de la restituire în natură conform art. 16 alin. (4) din lege, astfel cum a fost modificat în 2002. Într-adevăr reclamanta este o subunitate a A.N.D., care este o regie autonomă de interes național și o persoană juridică cu patrimoniu propriu, în care s-a aflat acest bun, iar, cererea sa de restituire în natură nu este fondată, datorită incidenței clare a dispozițiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Relativ la motivele de recurs 1, 2, și 3 se reține că reclamanta a urmat procedura Legii nr. 10/2001, fixând cadrul procesual, fără echivoc, astfel că, în mod corect a fost examinată și respinsă cererea sa ca o contestație contra dispoziției pârâtei.

Relativ la calitatea sa procesuală și vocația la restituire în natură, cum s-a arătat, sub incidența art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, imobilul este exclus de la restituire, astfel că apare ineficientă chestiunea lipsei calității sale. Ambele instanțe au examinat, totodată, expres și indirect legalitatea dispoziției atacate și obiectul principal al contestației, restituirea în natură a imobilului în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva deciziei nr. 110 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.