ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2227/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2227/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 22 octombrie 2003,
reclamantul C.L.C. Miroslava, a chemat în judecată pe pârâta SC O.I.C. SRL Iași,
pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie reziliat contractul de
concesiune din 17 august 2001, încheiat între părți și obligarea la suma de
47.360 dolari S.U.A., cu titlu de redevențe stabilite prin contract.
Tribunalul Iași prin
sentința civilă nr. 47/ E din 16 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantei și
a obligat pe pârâtă la plata sumei de 47.360 dolari S.U.A., cu titlu de
redevențe și majorări a dispus rezilierea contractului de concesiune din 17
august 2001.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația
asumată prin contract de a plăti redevența anuală.
Apelul declarat de pârâtă împotriva
acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, secția comercială
și de contencios administrativ, prin decizia nr. 115 din 24 mai 2004.
Împotriva acestei ultime
hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC O.I.C.
SRL Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență
că, instanțele nu s-au pronunțat asupra excepțiilor ridicate, mai puțin
excepția rezoluțiunii contractului.
Astfel, recurenta invocă
excepția necompetenței materiale a tribunalului de a judeca cauza, competența
revenind Judecătoriei Iași și că instanța trebuia să se pronunțe asupra
rezoluțiunii contractului și nu a rezilierii acestuia, pentru ca părțile să fie
puse în situația anterioară încheierii contractului.
De asemenea recurenta susține
că instanțele nu au luat în considerare apărările și probele efectuate în
proces, contestând cuantumul sumelor la care a fost obligată, acestea
neexistând în realitate.
În consecință, recurenta
fără a menționa temeiul art. 304 C. proc. civ., solicită admiterea recursului,
așa cum a fost formulat și motivat și casarea deciziei atacate.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la
dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente
cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus
judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre
temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de
pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 2
pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, privind modificarea și
completarea Codului de procedură civilă tribunalele judecă litigiile în materie
comercială al căror valoare este de peste un miliard lei, astfel că, suma
privind redevența este de 47.360 dolari S.U.A. (aproape două miliarde lei), în
mod corect soluționarea acțiunii s-a făcut de Tribunalul Iași.
Nici critica formulată de
recurentă că instanța de judecată trebuia să se pronunțe asupra rezoluțiunii
contractului și nu a rezilierii acestuia, nu este întemeiată, întrucât, prin
acțiunea de chemare în judecată, recurenta – reclamantă a solicitat
„pronunțarea unei hotărâri prin care să fie reziliat contractul de concesiune din
17 august 2001”, ori, instanța este ținută de obiectul acțiunii introduse de
reclamantă.
De asemenea sunt
neîntemeiate și susținerile recurentei – pârâte referitoare la lipsa de posesie
a terenului și că nu datorează sumele calculate drept redevențe, susțineri care
nu numai că nu au fost dovedite cu probe, dar au fost infirmate prin atitudinea
recurentei, care a achitat de bună voie redevența pe anul 2001, în sumă de 4581
dolari S.U.A., așa cum rezultă din răspunsul la întâmpinare, scos.
Pentru cele ce preced,
Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC O.I.C. SRL Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta SC O.I.C. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 115 din
24 mai 2004 a Curții de Apel Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 30 martie 2005.