ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2227/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 octombrie 2003, reclamantul C.L.C. Miroslava, a chemat în judecată pe pârâta SC O.I.C. SRL Iași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie reziliat contractul de concesiune din 17 august 2001, încheiat între părți și obligarea la suma de 47.360 dolari S.U.A., cu titlu de redevențe stabilite prin contract. Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 47/ E din 16 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 47.360 dolari S.U.A., cu titlu de redevențe și majorări a dispus rezilierea contractului de concesiune din 17 august 2001. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația asumată prin contract de a plăti redevența anuală.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 115 din 24 mai 2004. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC O.I.C. SRL Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, instanțele nu s-au pronunțat asupra excepțiilor ridicate, mai puțin excepția rezoluțiunii contractului. Astfel, recurenta invocă excepția necompetenței materiale a tribunalului de a judeca cauza, competența revenind Judecătoriei Iași și că instanța trebuia să se pronunțe asupra rezoluțiunii contractului și nu a rezilierii acestuia, pentru ca părțile să fie puse în situația anterioară încheierii contractului.

De asemenea recurenta susține că instanțele nu au luat în considerare apărările și probele efectuate în proces, contestând cuantumul sumelor la care a fost obligată, acestea neexistând în realitate. În consecință, recurenta fără a menționa temeiul art. 304 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat și casarea deciziei atacate. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă tribunalele judecă litigiile în materie comercială al căror valoare este de peste un miliard lei, astfel că, suma privind redevența este de 47.360 dolari S.U.A. (aproape două miliarde lei), în mod corect soluționarea acțiunii s-a făcut de Tribunalul Iași. Nici critica formulată de recurentă că instanța de judecată trebuia să se pronunțe asupra rezoluțiunii contractului și nu a rezilierii acestuia, nu este întemeiată, întrucât, prin acțiunea de chemare în judecată, recurenta – reclamantă a solicitat „pronunțarea unei hotărâri prin care să fie reziliat contractul de concesiune din 17 august 2001”, ori, instanța este ținută de obiectul acțiunii introduse de reclamantă.

De asemenea sunt neîntemeiate și susținerile recurentei – pârâte referitoare la lipsa de posesie a terenului și că nu datorează sumele calculate drept redevențe, susțineri care nu numai că nu au fost dovedite cu probe, dar au fost infirmate prin atitudinea recurentei, care a achitat de bună voie redevența pe anul 2001, în sumă de 4581 dolari S.U.A., așa cum rezultă din răspunsul la întâmpinare, scos. Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC O.I.C. SRL Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC O.I.C. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 115 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 martie 2005.