ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.03.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2227/2005

HOTĂRÂRE
30.03.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2227/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 22 octombrie 2003,

reclamantul C.L.C. Miroslava, a chemat în judecată pe pârâta SC O.I.C. SRL Iași,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie reziliat contractul de

concesiune din 17 august 2001, încheiat între părți și obligarea la suma de

47.360 dolari S.U.A., cu titlu de redevențe stabilite prin contract.

Tribunalul Iași prin

sentința civilă nr. 47/ E din 16 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantei și

a obligat pe pârâtă la plata sumei de 47.360 dolari S.U.A., cu titlu de

redevențe și majorări a dispus rezilierea contractului de concesiune din 17

august 2001.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația

asumată prin contract de a plăti redevența anuală.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 115 din 24 mai 2004.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC O.I.C.

SRL Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență

că, instanțele nu s-au pronunțat asupra excepțiilor ridicate, mai puțin

excepția rezoluțiunii contractului.

Astfel, recurenta invocă

excepția necompetenței materiale a tribunalului de a judeca cauza, competența

revenind Judecătoriei Iași și că instanța trebuia să se pronunțe asupra

rezoluțiunii contractului și nu a rezilierii acestuia, pentru ca părțile să fie

puse în situația anterioară încheierii contractului.

De asemenea recurenta susține

că instanțele nu au luat în considerare apărările și probele efectuate în

proces, contestând cuantumul sumelor la care a fost obligată, acestea

neexistând în realitate.

În consecință, recurenta

fără a menționa temeiul art. 304 C. proc. civ., solicită admiterea recursului,

așa cum a fost formulat și motivat și casarea deciziei atacate.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre

temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de

pârâtă.

Potrivit dispozițiilor art. 2

pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, privind modificarea și

completarea Codului de procedură civilă tribunalele judecă litigiile în materie

comercială al căror valoare este de peste un miliard lei, astfel că, suma

privind redevența este de 47.360 dolari S.U.A. (aproape două miliarde lei), în

mod corect soluționarea acțiunii s-a făcut de Tribunalul Iași.

Nici critica formulată de

recurentă că instanța de judecată trebuia să se pronunțe asupra rezoluțiunii

contractului și nu a rezilierii acestuia, nu este întemeiată, întrucât, prin

acțiunea de chemare în judecată, recurenta – reclamantă a solicitat

„pronunțarea unei hotărâri prin care să fie reziliat contractul de concesiune din

17 august 2001”, ori, instanța este ținută de obiectul acțiunii introduse de

reclamantă.

De asemenea sunt

neîntemeiate și susținerile recurentei – pârâte referitoare la lipsa de posesie

a terenului și că nu datorează sumele calculate drept redevențe, susțineri care

nu numai că nu au fost dovedite cu probe, dar au fost infirmate prin atitudinea

recurentei, care a achitat de bună voie redevența pe anul 2001, în sumă de 4581

dolari S.U.A., așa cum rezultă din răspunsul la întâmpinare, scos.

Pentru cele ce preced,

Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC O.I.C. SRL Iași.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC O.I.C. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 115 din

24 mai 2004 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 30 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1947/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 15454 din 10 noiembrie 2000, Judecătoria Iași, a admis în parte acțiunea reclamantei SC C.M. SA Iași și a obligat pe pârâta SC M.
ÎCCJ 2003-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 607/2003
au menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a respins apelul declarat de S.C. I.C.E. S.A. București împotriva aceleiași sentințe. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia civilă nr. 7305 din 5 decembrie 2001 a admis rec
ÎCCJ 2006-04-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1358/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 3244 din 15 martie 2004 la Tribunalul București, reclamanta A.D.S. a solicitat obligarea pârâtei SC A.B. SA la plata rede
ÎCCJ 2004-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3218/2004
facturile. Împotriva deciziei mai sus menționate, a declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 3, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând că pentru admisibilitatea cererii se impunea a fi respectate dispozițiile art. 720 1 C. pr
ÎCCJ 2005-10-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4556/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 17971 din 5 noiembrie 2003, reclamanta A.D.S., în contradictoriu cu
Sursă