ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3652/2004

Deliberând asupra contestației

în anulare de față,

Contestatorul E.F. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei comerciale nr. 721 din 7 februarie

2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 7637/2001.

Motivându-și cererea

contestatorul invocă dispozițiile art. 318 teza 1 și 2 C. proc. civ., arătând

că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe unele motive de casare și hotărârea

este rezultatul unei grave erori materiale.

Se susține că nu a fost

analizat motivul de recurs, privind faptul că actul de vânzare-cumpărare nu

constituie fapt de comerț în sensul art. 3 C. com.; că excepția lipsei

calității procesuale pasive a fost aplicată ca urmare a unei greșeli materiale

în ceea ce privește societatea SC P. SRL.

Se mai arată că instanța nu

a analizat motivul de recurs privind nepredarea bunului vândut și

reaua-credință a reclamantului în executarea contractului.

Tot ca rezultat al unei

greșeli materiale se consideră și reținerile referitoare la: inexistența

raportului juridic între reclamant și SC B. SRL, calitatea de vânzător a

reclamantului pentru faptul că bunurile vândute nu ar aparține reclamantului.

Este apreciată ca greșită

opinia instanței supreme referitoare la calitatea procesuală a cumpărătorului,

care preia bunul dar nu plătește prețul respectiv restrângerea sferei

persoanelor, care au calitate procesuală doar la importatorii care plătesc

vama.

Contestatorul insistă și pe

faptul că vânzarea nu a fost rezolvată de drept și cum doar cumpărătorul are

acțiune în rezoluțiunea vânzării, în speță cererea reconvențională a fost

anulată ca netimbrată.

Tot eroare materială este

apreciată și mențiunea din dispozitiv, în sensul că se schimbă în parte

sentința civilă nr. 1002 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului Alba și se

respinge ca nefondată acțiunea față de SC P. SRL și C.I., ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală neprecizându-se care parte se

schimbă și care se menține.

Contestația în anulare este

nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția

tardivității contestației, invocată de intimați, se constată că această

hotărâre nu este dintre cele care se execută silit astfel că verificând data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre pentru a calcula termenul de un an,

prevăzut de art. 319 C. proc. civ., se constată că hotărârea irevocabilă a fost

pronunțată la 7 februarie 2003, iar contestația în anulare a fost depusă la 8

august 2003, astfel că indiferent când s-ar considera că a luat cunoștință

contestatorul de decizia instanței supreme, contestația sa se încadrează în

termenul de un an nefiind tardivă.

Potrivit dispozițiilor art. 318

C. proc. civ., anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs se poate cere

când soluționarea cauzei este rezultatul unei greșeli materiale sau dacă

respingând recursul sau admițându-l doar în parte, a omis să analizeze vreunul

din motivele de recurs.

Referitor la nepronunțarea

pe motivul privind caracterul de raport juridic de drept comercial sau civil se

constată că raportul juridic a fost analizat generic, ca raport juridic civil,

întâi din perspectiva elementelor sale componente. Calitatea procesuală ca

excepție prealabilă ce trebuie analizată înaintea oricăror altor aspecte

primând, instanța de recurs a verificat doar corespondența dintre titularii

dreptului ce rezultă din raportul de drept material și calitate procesuală,

ajungând la concluzia că nu există această corespondență, motiv pentru care,

admițând recursul și apelul a respins acțiunea reclamantului ca fiind,

promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

În aceste condiții era

inutil ca instanța de recurs să dezvolte o motivare amplă referitoare la

caracterul de raport juridic de drept comercial sau civil al raportului juridic

dedus judecății.

Cu privire la greșelile

materiale care ar fi stat la baza soluționării eronate a deciziei acestea se

referă la aplicarea greșită a lipsei de calitate procesuală pasivă, nepredarea

bunului vândut, reaua-credință a reclamantului în executarea contractului, inexistența

raportului juridic dintre reclamant și SC B. SRL, lipsa calității de vânzător a

reclamantului, calitatea procesuală a cumpărătorului, rezoluțiunea vânzării.

Toate aceste aspecte intră în sfera aplicării legii, corect sau greșit deci pot

fi invocate ca și greșeli de judecată, dar nu ca greșeli materiale.

Cum greșelile de judecată nu

pot fi analizate pe calea contestației în anulare, întrucât aceasta este doar o

cale extraordinară de reformare pentru cazuri limitativ prevăzute de lege, iar

aceste cazuri nu se regăsesc în speță, rezultă că nu sunt întrunite condițiile

pentru admiterea contestației în anulare, prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

Referitor la schimbarea în

parte a sentinței civile nr. 1002 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului Alba,

fără a se menționa care parte se schimbă și care se menține doar contestatorul

este în eroare neînțelegând că acțiunea a fost respinsă, în întregime, pentru

lipsa calității procesuale pasive a pârâților, care au figurat în cauză

menținându-se anularea cererii reconvenționale.

Negăsindu-se întemeiate nici

motivele nepronunțării asupra unora din criticile formulate în recurs și nici

cele referitoare la greșeli materiale, contestația în anulare urmează a fi

respinsă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de intimatul E.F., împotriva deciziei nr. 721 din 7 februarie 2003,

în dosarul nr. 7637/2001 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 13 octombrie 2004.